Pe scurt:

1. Romania o duce mai bine de cind e in UE. Corect!
Intrebarea e: cit de bine ar fi dus-o fara UE?
Corporatiile au eliminat industria locala, instaurindu-si monopolul, PIB-ul a crescut. Populatia are doua variante: ori trudeste la multinationale, ori crapa de foame.
2. Vina e a romanilor si a politicienilor locali. Corect!
Intrebarea e: are vreun interes UE/SUA sa fim altfel?
Pai ar trebui sa fie idioti ca sa aiba vreun interes. Cine nu trudeste la corporatii in Romania pe bani putini, pleaca sa trudeasca la aceleasi corporatii in strainatate, pe bani mai putini decit neaosii.
3. Daca nu sintem cu UE/SUA vom intra sub tutela Rusiei. Corect!
Intrebarea e: am putea deveni independenti?
Sintem prea mici si prea importanti geopolitic ca sa raminem total independenti. O sansa ar fi crearea grupului de la Visegrad, dar aici intra punctul 2, avem o mentalitate si cultura prea slaba pentru a opune vreo rezistenta. De fapt, nici nu ne trece prin gind ca am putea sa ne aliem cu cineva mai slab decit imperiile.
4. Nu exista solutii, e un cerc vicios. Corect!
In sistemul democratiei reprezentative, al lipsei de educatie, al manipularii si instinctelor primare, romanii sint prinsi ca intr-o plasa de paianjen. Protestele sint doar un haos mai mult sau mai putin organizat de catre cercuri diverse de interese, din care nu poate iesi nimic bun. Lipsa de consens si coerenta este acuta si ramine doar o incrincenare timpa, de a schimba ceva cu altceva similar.
Nu se gindeste nimeni la adevaratele cauze si la o solutie unica, posibila. Statul are toate mijloacele necesare sa scape de manifestanti, daca acestia vor deveni violenti sau incomozi. Mai mult, majoritatea populatiei va pune umarul la indepartarea lor, din inertie si teama de anarhie.
Chiar daca s-ar dori ridicarea Romaniei si ar veni cineva cu o strategie valabila, nu mai ai cu cine! Romanii valabili au uschit-o demult, contribuind la neo-liberalism, neo-colonialism, neo-imperialism, neo-etc.
De aia zic, hai sa bem, sa ne simtim bine! Viata e de rahat!

Anunțuri
Published in: on 12 Decembrie, 2017 at 9:02 am  Lasă un comentariu  

Disonanta de vacanta

Ca de obicei in ultimii ani, de ziua nationala sufar de o disonanta cognitiva majora!
Desi nu dau doi bani pe conceptul de natiune, pe steag, pe imn si pe creaturile alea cenusii care se inghesuie la fasole cu cirnati, nu pot totusi parasi acest teritoriu. Probabil pentru ca in orice alta parte as da peste alti mincatori de rah…aaa cirnati, peste acelasi sistem politic si peste aceleasi inselatorii economice. Si peste alta limba (niciodata n-am fost bun la limbi straine)!
Mai sint si niste traditii pe care nu le urmez, dar cu care m-am obisnuit inca din copilarie, cind urla la vecini, pe vremea lui Ceausescu, muzica populara la casetofon. Traditii chiar suportabile pe linga ale altora!
La fel e si cu protestele (desi mi-am propus sa le ignor magistral si sa nu spun nimic de ele): chiar daca oarecum inteleg ideea celor ce ies in strada si sint de acord cu ea, n-as iesi impreuna cu ei nici taiat! Tot pentru ca turmele umane de orice fel imi displac, dar mai ales pentru ca n-am vazut nici o idee coerenta din partea majoritatii protestatarilor. Practic as iesi in strada ca sa (am impresia ca) dau picioare in cur unor penali, doar pentru a pune in loc alti tembeli.
Acum citeva zile o cunostinta scria ca trebuie indepartat mitul „toate partidele aceeasi mizerie”. Eu zic ca dimpotriva, trebuie predat obligatoriu in scoli! Poate atunci, in sfirsit, ar aparea idei valabile. De acolo trebuie plecat!

Published in: on 2 Decembrie, 2017 at 8:55 pm  Lasă un comentariu  

Monarhia salveaza schizofrenia!

Monarhia face parte din aceeasi forma de sarlatanie ca si biserica!
Ambele se bazeaza pe nevoia oamenilor de a se inchina la ceva, de a avea un reper, un sprijin exterior. Desigur, e mult mai simplu sa crezi intr-o dinastie sau un om, decit intr-un zeu invizibil, de aceea monarhistii mai pot fi si atei.
Inainte monarhia era un „drept divin” si, impreuna cu biserica, formau o legatura de nezdruncinat. Familiile „regale” nu erau de fapt la origine decit o clica ce reusise sa se ridice la putere prin mijloace violente, exact cum sint acum oligarhii manelisti. Apoi, in timp, au devenit „stilate”. Au cooptat pe linga ele artistii si oamenii de stiinta si au avut grija sa-si rezerve o aura de rafinament si intelepciune, o aura pastrata prin elitism si secretomanie, in special prin faptul ca se coiau numai intre ei (ca si tiganii de azi, doar ca, spre deosebire de tigani, erau doar citeva familii in toata Europa).
Cosangvinizarea a dus la degenerari si chiar la diformitati (hemofilie, falca habsburgica, etc.). Aceste degenerari se manifesta nu doar fizic ci si la nivelul creierului. Multi monarhi au fost dovediti ca fiind schizofrenici sau retardati.
Totusi, populimea are nevoie de niste repere sanatoase! Asta se vede cel mai bine in dezamagirea si atacul de panica ce i-a cuprins pe multi zilele astea, cind voalul de la toaleta a cazut iar familia de Hohenzollern si-a aratat goliciunea scabroasa.
Oare ce repere li se vor oferi acum, de catre corporatocratia burgheza si bancara? Eu cam banuiesc…

Published in: on 10 Noiembrie, 2017 at 4:51 pm  Lasă un comentariu  

Cu moderatie

Sint nu nationalist moderat din acelasi motiv pentru care oamenii isi fac garduri la curte sau isi incuie usile la casa. Din acelasi motiv pentru care triburile din jungla te intimpina cu sageti cind vii sa le tai copacii. Din acelasi motiv pentru care oamenii se aseaza la casa lor, in loc sa umble tot timpul creanga prin lume!
Imi este comod sa am o limba comuna cu cei din jur, sa le cunosc obiceiurile, sa cladesc ceva in apropierea locului unde m-am nascut.
Sint un nationalist moderat roman pentru ca, in general, romanii sint un popor pasnic, nu au avut intentii imperialiste, cotropitoare iar traditiile lor reflecta asta. Alt motiv este ca mie imi plac muntii iar Romania este un tinut extraordinar de frumos, poate cel mai frumos din Europa.
Sint un nationalist moderat si pentru ca, acum, nationalismul e singura cale pentru a opri o globalizare desantata, pusa la cale de o elita sinistra. Pentru ca Romania este o colonie intr-o epoca neo-colonialista iar mie nu-mi place sa ma simt exploatat. Pentru ca am nevoie de un sentiment de apartenenta iar valorile altora nu-mi plac sau altii sint prea nationalisti pentru a ma primi la ei.
Acum e clar?

Published in: on 8 Noiembrie, 2017 at 2:51 pm  Lasă un comentariu  

Noile Garzi Patriotice

Fratilor, ma simt putin vinovat ca nu ies si eu in strada sa ma alatur corului de onomatopee. (Nu meritati toti sa fiti luati la misto, dar stiu multi care merita.)
Hai sa va zic foarte pe scurt cum vad eu treaba, fara sa intru in detalii ca cea mai buna ar fi o schimbare de Sistem.
Am inteles ca actualii stapini locali (nu ne ocupam din pacate de aia internationali) ar incalca legea. Nu ma pricep la legislatie, dar va cred pe cuvint, ca si mie imi par „putin” infractori.
Am mai inteles si ca ar exista ceva institutii care pot rezolva ceva in aceasta privinta. Probabil Curtea Constitutionala, Avocatul Poporului, Marele Judecator al Tarii sau cine o fi.
Eh, daca intr-adevar acei oameni au asa putere mare, sa ii traga de urechi pe guvernanti si parlamentari, eu as merge in vizita la ei, la o discutie profund amicala (fara pancarte & shit). Nu m-as duce sa cersesc de la infractori niste firmituri, ca e umilitor.
Asa! Deci eu m-as duce la Procurorul Sef la Universului si i-as zice asa: bai tataie (cu tot respectul), stiu ca te caci pe tine de frica ca te papa cu tot cu parul pubian mafiotii de la conducere. Dar tu esti unicul in masura sa ne scoti din cacao, asa ca uite, iti facem miile astea de oameni care beau cafeluta in sufrageria ta, o oferta: te vom proteja de catre mafioti, cu trupurile noastre. Vom mere cu tine si la buda, numai sa nu te tinteasca lunetistii capcaunilor care ne conduc, doar ca sa ne scoti din cacatul asta!
Pe scurt, cam asta e ideea mea (voi puteti incerca sa fiti mai diplomati, mie nu imi iese intotdeauna usor), sa faci apel, prima oara, la institutiile care sint facute tocmai sa se ocupe de asta, nu sa te erijezi in politaiu de proximitate al Parlamentului si sa stai cu lunile in strada pentru… nimic.
Intelegeti ce zic?
P.S.
Daca voi faceti chestia asta, argumentat, cu articole de legi in brate si mergeti la nenea ala sa-l aparati si sa-i explicati, poate ma bag si io! Ca oricum mi-am dorit intotdeauna sa am bodyguard, deci pot incepe prin a fi eu unul, nu?
Daca ideea vi se pare buna, dati si un Share, sa auda „strada”!

Published in: on 6 Noiembrie, 2017 at 7:14 pm  Lasă un comentariu  

Cu mina in chilotii dictatorilor

Cei mai amuzanti mi se par intelectualii romani anti-Orban si anti-Putin!
Le-as da premiul Nobel pentru ipocrizie.
Adica, vezi Doamne, intelectualul roman (nu vorbim de votacul teleormanean), dupa ce a rezolvat toata treaba in Romania, intuieste si chiar vede clar prostia crasa a votacilor unguri si rusi. Intelectualul tarii cele mai indoctrinate si mai obediente din Europa vede perfect cit de indoctrinati sint rusii si ungurii, in ce regim „fascist” se balacesc, saracii de ei!
Bineinteles, nu conteaza ca nici Putin nici Orban nu sint extrem de incintati de lipsa coloanei vertebrale romanesti, ba chiar, daca ar fi dupa ei, si-ar imparti Romania la masa de prinz. „Noroc” cu faptul ca unchiul Sam s-a prins mai repede cit sintem de slabi si ne-a luat primul la calarit, cu tot cu intelectuali!
Deci omul care are duba burdusita de cultura in Romania, e musai sa fie rusofob si anti-Orban (daca esti anti-minoritatea-ungureasca inseamna ca deja nu mai esti corect politic si esti un nationalist imputit). Nu conteaza ca la rusi si la unguri populatia voteaza in masa, de ani de zile, cu aceiasi lideri, lideri care indraznesc sa dea cu flit stapinilor care ne calaresc si sa vada de interesul tarii lor.
Printre sclavi a fost intotdeauna o moda sa-si apere stapinii, scuipindu-i pe dusmanii stapinilor. Si nu numai in Stockholm…

P.S.
Mie imi plac barbatii cu coaie, e un fetish de-al meu. Fidel a avut ciorchini, Tito la fel, Putin isi cara coaiele cu roaba iar Orban probabil are doi sergenti care i le poarta. (Pina si Ceausescu cred ca avea vreo doua perechi, inainte de a se ramoli; cred ca ar trebui sa scriu o carte: „Cu mina in chilotii dictatorilor”). De exemplu nu-mi plac barbatii cu sex incert, gen Merkel…
Romanii prefera insa barbatii cu dintii stricati.
Cea mai mare vina aruncata lui Putin este ca tine populatia sub presiunea oligarhilor si isi indeparteaza orice concurenta. Pai asta e un efect al coaielor alfa, dragilor! Iar diferenta dintre Rusia si Romania este ca sint DOAR oligarhii lor aia care fac pula mare, nu si o gramada de straini. Deci, teoretic, daca Rusia ar vrea sa scape de oligarhi… e doar bucatarie interna, bucatarile la care tatele intelectuale romanesti nu pot sa nu amusineze, cu balele curgind pe linga usa.

Published in: on 27 Octombrie, 2017 at 2:42 pm  Lasă un comentariu  

Politica de maidan

Tot citesc ce mare infiorare ca tari precum Cehia si Polonia se intorc la autoritarism (sa nu mai zicem de Rusia).
Pai fratilor, eu am zis-o demult: singura cale de a mai face ceva in mizeria asta de capitalism salbatic este o dictatura „luminata”. Si, mai important, o dictatura liber-asumata si sprijinita de catre popor!
Nu ma refer neaparat la alt sistem economic si social (desi e posibila o mica transformare), ci la concentrarea fortelor de represiune si control intr-o directie care sa aduca ceva disciplina si echilibru. Daca populatia alege asa ceva benevol, are toate sansele ca sa-i iasa pasienta si, mai important, sa contracareze atacurile obligatorii care vor urma din partea marilor elite capitaliste (care se vor trezi brusc cu un strat mai subtire de dulceata pe felie).
Ia imaginati-va daca apare un tatuc care ia toata securitatea si armata sub obladuirea lui, apoi le pune pe astea in capul jegurilor de oligarhi sau pe capul corporatiilor care nu vor sa plateasca taxe si salarii, apoi sa reformeze sistemul educational, cu educatie obligatorie (dar pe bune obligatorie) de 8 clase. Apoi ia imaginati-va cum ar fi sa se nationalizeze resursele strategice (adica toate, pina la urma) si sa fie adusa populatia (nu fortata) sa le exploateze si sa construiasca din ele. Imaginati-va cum ar fi o tara fara somaj, fara oligarhi, fara baroni si fara imputiti de politicieni, practic imaginati-va…. cum ar fi sa avem un Ceausescu pe care lumea il sprijina si care nu e paranoic, doar rational… si care lasa initiativa privata, totusi.
Democratia e o minciuna, cred ca ne-am lamurit deja cu totii! Cine crede altfel, „se afla la limita naivitatii”, vorba unui prieten. Ne tirim tot in dictatura unei minoritati incompetente si rau-voitoare, in timp ce ne facem aceleasi iluzii, de un sfert de secol.
Sper ca macar aia de pe linga Visegrad au inceput sa se trezeasca (cu sau fara aportul maicii Rusia)
.

Published in: on 26 Octombrie, 2017 at 9:08 am  Lasă un comentariu  

Nesfintitule!

Ma gindeam, citind intr-un articol ca isi va face aparitia patriarhul Moscovei, ce ar trebui sa se afle in subconstientul unui credincios.
Credinciosul este o persoana care vrea cu tot dinadinsul sa fie buna (trecem peste motivele mai mult sau mai putin egoiste) dar e fraierit de catre cei mai mari smecheri!
(Trecem si peste faptul ca „bunatatea” e o notiune relativa si e de multe ori sinonima cu naivitatea.)
Cica patriarhul Moscovei ne aduce material de sarutat… adica ceva bucatele vechi si uscate din cadavrul unui sfint. Oricit m-am straduit sa vibrez de incintare la auzul acestei vesti, n-am reusit deloc. Nu ca as fi preferat o bucatica din Closca cu Puii dar, la virsta mea, as pupa altceva, intelegeti voi!
Dar ziceam de subconstientul fraierilor credinciosi. Cred ca toata lumea de fapt este la curent cu faptul ca sfintii, de obicei, sint urmatoarele tipuri de persoane: criminali odiosi (de exemplu cei care ucideau pagini), criminali si curvari (vezi Stefan cel Mare, degraba varsatoriu de singe nevinovat), schizofrenici (oamenii cu vedenii), fanatici religiosi, masochisti (autoflagelatii), in general oameni bolnavi psihic, cu probleme cel putin de comunicare si adaptare daca nu mult mai grave! Sfintii „decenti” sint destul de putini si intra in categoria fraierilor sau a tembelilor, aici nu-mi vine in minte decit baba aia (e drept, n-a fost sanctificata) care si-a donat pensia la BOR, preferind sa manince doar seara.
Deci lumeee-lumeee, e rost de pupat cu spume un fraier/nebun de renume!

Published in: on 26 Octombrie, 2017 at 9:05 am  Lasă un comentariu  

Namaste!

Tot citesc tot felul de texte motivationale si imi pica ochii pe tot felul de filmulete cu iz de revelatie pseudo-stiintifica ce ne va schimba radical viata.
Ultima faza a fost un calugar budist, fost cercetator iar ultima personalitate ce a luat-o pe panta asta e Jim Carrey. Toti au realizat (unul dupa ce i-a murit gagica, o bunaciune prea buna pentru virsta lui iar altul dupa nush ce alta trauma probabil) ca… noi sintem interconectati!
Pai aia puteam sa le zic si eu, fara sa am nici o trauma cu miros existential. Normal ca, dpdv energetic, tot Universul asta e conectat! Felicitari, ati descoperit coada la pruna, plus faptul ca apa e uda!
Ceea ce nu pricep eu insa: de ce ar trebui sa-mi pese de asta? De ce ar trebui acest adevar evident sa-mi schimbe viata? De ce se face asa mare tam-tam?
1. Senzorial, nu avem cum simti acea energie!
E ca si cind i-ai spune unui om care nu are papile gustative ca mincarea pe care i-ai dat-o e super-gustoasa… iar omul ala incepe sa se mire ce buna e intr-adevar mincarea, ba mai iti zice si ca i-ai schimbat radical viata.
Aaa, ca prin meditatie (a se citi auto-sugestie) poti ajunge la stari de calm si poti oarecum constientiza aceste conexiuni (duh, daca te gindesti la ceva in mod intens, s-ar putea sa ajungi sa si simti), asta iar nu e nimic nou. Si nici grozav!
2. Daca eliminam notiunile (relative si nefiresti) de „bine” si „rau”, faptul ca sintem interconectati nu mai are nici o semnificatie!
Sa zicem ca tu faci un „rau”, care, chipurile, se propaga. Dar, cum am aratat in alt articol, „raul” tau e „binele” altuia iar Universul nu tine cont de asta, chiar deloc!
Desigur, indivizii din turma se influenteaza unii pe altii dar, tot desigur, liderii influenteaza turma cel mai mult. Si asa ajungem de unde am plecat, inainte ca aceste „revelatii” de oameni traumatizati sa ne „deschida” noua mintile.

Published in: on 16 Octombrie, 2017 at 5:43 pm  Lasă un comentariu  

Descinderea in abis – povestea mea (o parte din ea)

Majoritatea nu vor intelege ce scriu eu aici iar unii vor intelege poate dupa ani buni. Nu scriu ca sa ma laud (veti vedea ca nu am cu ce), nici ca sa impresionez, sa cer ajutor sau sa ma victimizez, scriu doar pentru ca ma ajuta asta. E singurul lucru care ma mai ajuta acum. Si nu mai imi pasa de ce credeti voi, e irelevant! De fapt, a devenit de-a lungul timpului irelevant si ma bucur pentru asta, simt ca am ajuns la o piatra de hotar, intr-un punct de turnura necesar: atunci cind nu-ti mai pasa de ceilalti, incepi sa devii cu adevarat liber, o libertate cu bune si rele, dar macar veritabila.
Am mai zis, totul a inceput cu Zeitgeist, filmul! (De fapt a fost un concurs de imprejurari.) Atunci am vazut pentru prima oara ca nu sint un ciudat, un handicapat neinteles, un „imatur idealist” care nu se poate adapta. Mai erau si altii si chiar faceau filme! Deci, in sfirsit, puteam sa ma desfasor asa cum eram si simteam, fara sa ma mai simt vinovat. Am fost atit de entuziasmat incit am cumparat CD-uri, am tras filmul pe ele apoi le-am bagat prin cutiile postale. Abia asteptam sa vada lumea, sa (ma) inteleaga. Acum imi dau seama ce naiv eram…
Apoi mi-am scos de la naftalina rebeliunea, rebeliune ce m-a indemnat de mic sa nu-mi ascult parintii in totalitate, sa nu devin UTC-ist, in general sa nu-mi placa tot ce-i mainstream. Am demisionat din job-ul pe care il aveam si m-am trezit racnind in strada tot felul de lozinci. Preferata era: „daca va pasa, iesiti din casa” si imi imaginam ca lumea se va trezi de la urletele mele. Biet naiv, din nou…
Apoi, nedumerit, am inceput sa reflectez. Uneori la un pahar, doua, trei: de ce lumea tot pare sa nu (ma) inteleaga? De ce toate eforturile mele, toata energia irosita, tot talentul literar, poetic, toate ideile s-au pierdut in neant? Singurul lucru pe care il obtineam erau niste zimbete condescendente si, uneori, prietenii pe Facebook. Atit!
Si am continuat sa reflectez… si sa beau. Am ajuns la 2-3 litiri de bere pe zi, atunci cind nu aveam tarie. Si am inceput sa si fumez.
Mi-am dat seama ca, odata cu Zeitgeist, odata ce mi s-a confirmat ca nu sint bolnav mintal si odata ce am inceput sa ma iau in serios, a venit si condamnarea: ori eu eram bolnav, ori restul! Din acel moment a inceput decaderea…

Nefericirea mea a devenit acuta! Am devenit din ce in ce mai singur si mai indepartat de familia mea traditionala si conformista. Am inceput sa patinez prin tot felul de anturaje radicale, formate din alti inadaptati si din oameni pe care eu ii percepeam drept „treji”. Asa mi-am dat seama ca „trezirea” e de mai multe feluri si ca e greu sa gasesti pe altul „la fel de treaz” ca tine. Am reusit sa scap si de astea!
In schimb m-am incuiat in casa… cu lunile! Nici nu ma mai spalam. Nu vedeam rostul, eu ma suportam si asa, in uleiurile mele esentiale, mult mai aproape de ceea ce eram.
In rarele rastimpuri cind ieseam din casa ca sa-mi iau o piine sau bautura, mergeam repede, cu ochii in pamint. Invidia pe cei perceputi ca fiind fericiti, cu copii sau in cuplu, sarutindu-se fara griji, s-a transformat in scirba si apoi in mila. Nu mai vedeam decit niste rotite bine unse, fixate bine in angrenajul unei societati monstruoase, reproducindu-se compulsiv. Vedeam (si vad) numai superficialitate, spaima, instinct, confuzie, reflexe si lacomie. Vad mamifere bipede cu balele curgind, ce-si duc puii la institutii de indoctrinare, urcati in vehicule mari consumatoare de resurse… si negindind, nesimtind… inselindu-se unii pe altii, creindu-si o realitate alternativa care sa le justifice reactiile primare si o viata de auto-exploatare. Vad semenii mei ca fiind niste monstri sau doar niste animale drogate, inferioare si nepasatoare la cocina pe care si-au facut-o in jur. Si sufar, pentru ca eu nu pot fi ca ei si nici nu vreau sa fiu!
Am avut intr-o vreme prietene, chiar nevasta! Femei pe care nu le-am inteles dar cu care, o perioada, m-am simtit bine. Acum nu mai sint ignorant, le inteleg, dar nu ma mai pot simti bine cu ele. Si nici ele cu mine!

Deci nu mi-a mai ramas decit familia, familia care m-a crescut. Ei trebuie sa ma inteleaga, doar sint de-al lor, singe din singe! Ei vor fi nevoiti sa ma inteleaga, sa le pese, sa faca mai suportabila singuratatea si respingerea de care am parte in rest, desi au facut uriase greseli cu mine pina acum.
Sarman naiv…
Nu numai ca nu m-au inteles, dar, involuntar, mi-au devenit cei mai mari dusmani. Pentru ca sint singurii oameni care au arme impotriva mea! Ieri am abandonat complet si lupta cu ei. Nu, nu vor intelege ce se intimpla in afara pesterii lor. O zic tot mai multi oameni treji, la fel cum zic ca, odata ce te-ai trezit, nu mai poti adormi!
Peste citeva ore am interviu la o corporatie si ar trebui sa dorm, dar depresia nu tine cont de asta. Tot depresia ma face sa merg acolo, pe plantatia capitalista, desi mi-am jurat ca n-o voi mai face, inca de pe vremea la care priveam Zeitgeist.
Acum, in sfirsit, nu mai imi pasa! Stiu ceea ce eu vreau, stiu ca sint singur, stiu ca pot sa am o viata (putin) mai frumoasa si stiu si cum sa o am. In sfirsit stiu toate constantele, le inteleg si le pot pune in ecuatie.
Si oh, voi, mari filozofi, cita dreptate, ce mare dreptate ati avut! Si tu Platon, cu pestera ta si cel care a spus ca „ne nastem si murim singuri”. Nu trebuie decit sa fii treaz pentru a intelege!

Published in: on 5 Octombrie, 2017 at 2:58 am  Lasă un comentariu