Vreau realitate, ca-i mai rea decit toate

Stateam si ma gindeam in ce hal putem distorsiona realitatea si ca nu are cum sa ne mearga bine!
Adica omul suplineste dorintele si frustrarile lui prin fantasme. Vrei sa te simti in siguranta, pac inventezi o entitate imaginara care sa te protejeze. Vrei un partener bun, pac inventezi in capul tau caracteristici imaginare pe care le aplici omului de linga tine.
Asa au aparut absolut toate religiile si asa sint majoritatea relatiilor dintre oameni: fantasme, plasmuiri, proiectii imaginare pentru a ne simti noi confortabil.
Practic de cind ne trezim si pina adormim la loc, ne straduim sa ne auto-inselam. Preferam sa ne uitam la filme in loc sa iesim afara, sau sa citim o carte in loc sa vorbim cu cineva. Imaginarul nostru e de fapt… realitatea noastra.
Si sa te fereasca Bunul Dumnezeu (imaginar, bineinteles) sa incerci sa (ii) (te) arati cuiva! Sa incerci sa-i spui ca se minte, ca tot confortul lui e efemer si pina la urma ii va aduce numai deservicii. Vei primi la bocanci in gura de n-o sa te vezi. Cum indraznesti sa-i tulburi linistea, obtinuta prin atitea compromisuri si abateri de la logica?
De fapt in cazul religiilor oamenii devin fanatici tocmai de aia, sa nu li se tulbure visul, vis cu care ajung sa se identifice. In cazul relatiilor tot de aia oamenii se chinuie pina in pinzele albe pentru ca, odata ce abandonezi, vei fi nevoit sa recunosti ca… doar ai visat. Iar asta nu face deloc bine la orgoliu, nici la confortul psihic!
Mai multi mi-au zis ca sint „patetic” pentru ca ma „dezbrac” asa in fata lumii, imi expun gindurile, angoasele, frustrarile si sperantele (daca am) fara nici o perdea. De fapt eu cred ca „patetismul”, „slabiciunea” presupus a mea, e o plasmuire pentru a ascunde slabiciunea celorlalti, a celor ce ma citesc. Faptul ca „s-ar putea sa am dreptate” este absolut inconfortabil pentru majoritate.
Si ar mai fi ceva: lumea e speriata de „raceala” ratiunii. Au impresia ca daca esti rational, esti ca un zid de granit, nu poti visa, nu poti ride, nu poti sa te pierzi nici cu tine nici cu altii. E complet fals, fals pina in maduva! Visul si imaginatia fac parte din natura oricarui om, depinde doar cit vrei sa le lasi libere.
Cineva m-a intrebat de ce poeziile mele descriu o realitate anosta si nu au un mesaj care sa indemne… la visare. Pentru ca asa ar trebui sa fie o poezie, nu?
Raspunsul este ca am poezii in care visez, chiar destule. Dar in textele mele incerc in general sa indemn lumea la trezire, din convingerea mea nestramutata ca doar luciditatea ar mai putea rezolva marile probleme actuale cu care ne confruntam. Abia apoi ne-om mai permite sa visam…
P.S.
La capitolul imaginar intra si ideologiile politice, votul din convingerea auto-indusa ca un personaj pe care nu-l cunosti deloc va face ceva pentru tine, etc. Si toate astea ne propulseaza spre neant, de fapt inspre unica realitate, aia pe care refuzam cu obstinatie sa o vedem!

Reclame
Published in: on 22 mai, 2018 at 6:49 pm  Lasă un comentariu  

The URI to TrackBack this entry is: https://goamanu.wordpress.com/2018/05/22/vreau-realitate-ca-i-mai-rea-decit-toate/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: