De ce nu sint de acord cu multiculturalismul

Din cind in cind se mai trezeste cite un „militant anti-sistem” sa-mi dea in cap cu eticheta de extremist pentru ca nu ii agreez pe majoritatea tiganilor sau religia musulmana (ba chiar toate religiile), facind apel, culmea, la teza principala a actualului sistem, cea a multiculturalitatii.
Rebelului multicultural i se pare logic ca satul global (spre care tind si eu) sa fie cit mai cosmopolit, cit mai putin refractar si, prin asta, cit mai haotic. Ei bine, imi permit sa-i cataloghez pe acesti rebeli (daca tot ma catalogheaza si ei) drept niste idealisti incorigibili! Ala numai un sat linistit nu va fi!
Sa pornim insa cu inceputul: Sistemul actual (mai precis cei aflati la cirma lui) isi doreste cu ardoare realizarea satului global. Unica problema insa, este ca aia din virf isi doresc sa ramina tot ei si in virful satului global! Pentru asta satul trebuie sa fie dezbinat (dezbina si stapineste)! Pentru asta satul trebuie sa se teama (da-le oamenilor un inamic si promite-le salvarea)! Pentru asta satul trebuie sa fie intotdeauna la un pas de haos (ordine prin haos)! Acestea sint mantrele dupa care se ghideaza conducatorii nostri timp de milenii.
Daca satul ar fi organizat, conducatorii ar risca sa fie deconspirati si indepartati, prin puterea organizata a majoritatii.
Cred ca e clar pentru toata lumea cum decurg treburile in ziua de azi. Este ca un fel de intrecere intre scoli: la o scoala te invata un lucru, la alta alt lucru, apoi sint puse scolile impreuna. Competitia si frustrarile sint uriase, neintelegerile abunda iar conflictele devin inerente. Din asta cistiga doar cei de la virf, care isi mentin puterea prin manipulare si constringere, arbitrind meciul.
Apropo: cum s-ar putea face satul global pe care ni-l dorim cu totii? Pai… doar prin opusul multiculturalismului! Adica elimini toate culturile, inlocuindu-le cu una singura SAU oferi un spatiu vital fiecarei culturi si o lasi sa infloreasca intr-un buchet global. Dar asta ar insemna sa fie toata lumea multumita si echilibrata, ori, cum spuneam mai sus, asa ceva nu e recomandat la nivel de virf!
O chestie interesanta este ca s-au prins si stapinii de faza cu eliminarea culturilor. Asta se poate face doar prin educatie, iar educatia se poate face eficient doar in doua moduri: prin fortare sau prin manipulare. Ei au ales manipularea (e mult mai simplu si fara efecte colaterale).
Mass-media e unealta numarul unu prin care se incearca impunerea noii culturi unice. De exemplu, din punct de vedere religios se doreste o singura religie (inceputul e ecumenismul)… dar si ateismul de factura neo-marxista. Deci avem deja haos, doua lucruri care se bat cap in cap!
Din punct de vedere cultural se doreste o cultura a consumerismului, a corporatismului, a profitului si a kitschului. O cultura a superficialitatii, care sa-i pastreze pe oameni la stadiul de oi proaste, supuse instinctelor. Avem deja un haos organizat (sic!), haosul turmei!
Din punct de vedere politic, e absolut clar: guvernul mondial care va fi de fapt aceeasi marioneta hidoasa a papusarilor din umbra!
Deci avem deja componenta de factura culturala a noului sat global: multiculturalismul generator de teama si haos… si cultura unica a turmei, o turma de bovine speriate si derutate, in cautare de lideri care sa le indrume.
Cealalta componenta, cea „cistigatoare”, este complet trecuta cu vederea: crearea de spatii vitale pentru dezvoltarea armonioasa a diferitelor culturi (bazate, firesc, pe diferitele experiente) si impunerea unei atitudini rationale si pasnice, care sa condamne abuzurile si extremismele de orice fel, la nivel global, printr-o educatie primara universala eficienta si generalizata. O educatie obtinuta printr-un efort comun, multicultural.
Dar atit!

Anunțuri
Published in: on 23 Aprilie, 2017 at 2:59 pm  Comments (1)  

Mesaj pascal

Citind despre sindromul Ierusalim, vazind documentarul An Honest Liar si discutind cu un psiholog despre „intuitia” feminina, am ajuns ca, de Sfintele(?) Pasti, sa ma gindesc (din nou) la nevoia oamenilor de a trai o fantasma!
Este o nevoie reala, fireasca. Fiecare om vede realitatea prin prisma gindirii lui si incearca sa se acomodeze cit mai bine la ea, inclusiv prin modificarea voluntara a modului in care o percepe.
Se ajunge pina acolo incit evidentele sint negate cu vehementa iar individul isi pastreaza incapatinat aceeasi idee eronata, fabricata doar pentru confortul lui psihic!
Astfel se ajunge la anomalii precum credinta in supranatural (in ciuda tuturor dovezilor), refuzul de a percepe (si, inerent, a accepta) o persoana asa cum este ea cu adevarat (in ciuda dovezilor aduse chiar de catre acea persoana), etc.
Majoritatea oamenilor traim intr-un film creat si regizat de noi, in care personajele sint selectate atent, dupa preferinte iar atunci cind un personaj, prin faptele si vorbele lui, nu mai urmeaza scenariul scris de noi, ori il dam afara din film, ori il fortam sa adopte scenariul pentru a mai ramine in film, ori ne incapatinam sa-l consideram pe respectivul ceea ce nu este (de exemplu vom ride cind el va trai o tragedie, pentru ca rolul lor alocat in mintea noastra este cel de comic).
In toate aceste cazuri singurul care va avea de cistigat este propriul orgoliu! In rest, va fi numai suferinta: si a noastra, si a celor desconsiderati sau supra-apreciati. Chiar daca ne este confortabil sa credem ca exista ceea ce nu exista, confortul dispare in orice moment in care ne depasim propriul ego sau, mai des, atunci cind egoul altcuiva e mai puternic decit al nostru si ne va arata propria lui realitate.
Deci totul e desertaciune, vorba Eclesiastului!

Published in: on 14 Aprilie, 2017 at 3:26 pm  Lasă un comentariu