Protestam sa evoluam

In 15 mai se planuieste o miscare internationala de protest impotriva a… ce vreti voi.
Nici nu mai are rost sa insir miile de motive pentru un protest in acest ospiciu numit Terra, planeta bolnava cronic de capitalism!
Mie imi este clar ca daca nu scapam de acest sistem economic si de cel politic aferent, omenirea nu are nici un viitor. Absolut niciunul!
Asistam la prabusirea unui sistem falimentar, piramidal, ramasita a feudalismului, un sistem care ne trage dupa el in groapa. Pe cit de multe realizari ne-a oferit pe plan tehnologic, pe atita ne-a indepartat de caracteristicile noastre umane, evoluate, care lipsesc celorlalte specii: afectiunea, empatia, ratiunea, bunatatea!
Capitalismul a ridicat la rang de virtute exact opusul: lacomia, egoismul, lipsa de scrupule, rezultind o societate monstruoasa, degenerata, trista si alienata.
Putinii oameni care isi dau seama, care nu sint complet indoctrinati de sistem sau care s-au trezit dureros la realitate, au devenit disperati si fac singurul lucru pe care il mai pot face: ies in strada.
De la NuitDebout in Paris, la protestele Occupy pentru Bernie, la Democracy Spring in Washington, din nou Atena, Londra, etc, se aude tot mai tare mantra progresista anti-capitalista.
(Da, eu consider ca toate aceste proteste sint anti-capitaliste, de bine ce toate trateaza cu coruptia data de bani.)
Singurii care mai stau acum intre stapinii de plantatii si sclavi sint fortele de ordine, fratii nostri nenorociti si manipulati, aflati in postura ingrata de a stopa progresul. Fratii nostri care isi imagineaza ca pastreaza „ordinea” si, complet fals, ca cei de sus sint indreptatiti si ii platesc sa faca asta. Fratii sclavi politisti si jandarmi, platiti de contribuabili (ceilalti sclavi) sa apere visul sinistru al unor psihopati! Psihopati ce, intr-un veritabil cerc vicios, sint alesi de un oarecare procent de sclavi indoctrinati, sa le traseze destinele.
Daca a mai ramas putina ratiune in sclavii politisti si jandarmi, daca a mai ramas putina umanitate, vor stii ce e de facut: vor trebui, ca si pina acum, sa pastreze ordinea, dar nu luptind impotriva celorlalti sclavi, ci pentru ei! Se vor alia cu miscarile Occupy de pe intreg globul, isi vor oferi experienta si serviciile fratilor lor si ii vor aresta pe cei cu adevarat vinovati de haosul din jur! Pe politicieni, bancheri, mafioti, sefi de corporatii, pentru ca ei poarta cea mai mare vina a transformarii planetei intr-un ospiciu!
Ca ne place, ca nu ne place, lumea se transforma, evolueaza. Actiunile sau pasivitatea noastra determina insa directia acestei evolutii.
Fie ca ratiunea sa ne indrume pe drumul cel bun!

Anunțuri
Published in: on 29 Aprilie, 2016 at 12:31 am  Comments (6)  

Maturitate si umanitate

Deja m-am obisnuit sa vad oameni maturi (?) scalimbaindu-se in fata unor desene naive (sau poze ale unor desene naive) cu simboluri religioase sau platind constructia unor cladiri mari si scumpe cu aceleasi simboluri.
Am inteles mecanismul atit de perfid al religiei, acest opium al maselor. L-am inteles pentru ca e vorba de necunoscut, de acel moment cind te pisi pe tine de frica si incepi sa inventezi aberatii care sa-ti sustina moralul… mai ales daca alti pisaciosi (sau profitori) iti „confirma” aceste aberatii si chiar te indeamna sa le crezi.
Religia e o urmare fireasca a faptului ca ne tragem din maimuta: ne place sa-i imitam pe altii si sa nu prea gindim.

Ceea ce nu inteleg insa in ruptul capului este cum de aceiasi/alti oameni maturi (?), uneori intelectuali cu studii, oameni cu IQ mare, bani si o situatie elevata, pot sa fie absolut nepasatori fata de natura care ii inconjoara!
Iata citeva fraze autentice, primite de la cunoscuti sau chiar prieteni pe care ii stiu de ani de zile:
„Si ce daca pe terenul meu e o specie protejata? Nu vezi ca imi maninca legumele?” „Si eu ce sa le fac daca sint pe cale de disparitie, am nevoie de drum peste cuibul lor.” „Zici ca sint niste plante ocrotite? Primesc ceva bani pe ele? Nu? Atunci da-le naibii, mai bine cultiv ceapa!” „Am omorit si o sa omor vipere, chiar daca nu ma ataca, pentru ca… mi-e frica de ele.” „De ce omor serpi, chiar daca nu prezinta nici un pericol si maninca daunatori? Nu-mi place de ei cum arata!” „Oricum vor veni altii si le vor distruge habitatul, deci nu are rost sa ne ingrijoram.” „Lasa ca is destule paduri ramase, ce mai conteaza citiva copaci taiati?”
Dragii mei, eu nu sint o persoana religioasa si nici empatica, pot sa va confirme cei care ma cunosc, dar pur si simplu fac apoplexie cind aud astfel de faze complet irationale, in opinia mea. Protectia Naturii tine de ratiune pura, nu de doctrina sau smiorcaieli sentimentaliste.
Poate sa-mi dea cineva vreo idee ce pot sa fac cu astfel de oameni ca sa le deschid ochii?

Published in: on 28 Aprilie, 2016 at 9:33 pm  Lasă un comentariu  

Clipa de sinceritate

Probabil nimeni nu e rau in adincul sufletului. Nici macar ISIS sau Boko Haram. Probabil ca societatea asta pe care noi o simtim artificiala (oare chiar este?) este principalul factor de modificare a unui om.
Si, cum ziceai, din societate facem parte si noi. E cazul sa incetam sa fim doar apostoli ai schimbarii si sa fim insasi… schimbarea.
De exemplu: de cite ori am cumparat de la piata, de la fermieri, in loc de super-market? Recunosc, rareori fac asta, din comoditate si lipsa de bani.
De cite ori mi-am cultivat singur mincarea? Rareori si ineficient, intr-o gradina paraginita, tot din comoditate.
De cite ori am incercat sa ma retrag din sistem si sa creez ceva nou? Niciodata… dar ma indrept intr-acolo… zic eu!
De cite ori m-am zbatut sa realizez ceva in politica, sa ma duc sa vorbesc cu politicienii, sa dau un telefon sau sa particip la o sedinta de cartier? Niciodata! Am preferat sa-mi rup plaminii prin centru si sa iau amenda.
De cite ori am candidat sau mi-am facut vreun partid pentru schimbare? Am citeva incercari timide, oprite in fasa.
De cite ori am organizat vreo conferinta pe o tema importanta/disputata? Cred ca o data sau de doua ori… dar eram un grup.
De cite ori mi-am schimbat EU viata, inainte sa le-o cer altora? Rareori, pentru ca e cel mai greu sa schimbi tu ceva la TINE!
De cite ori am citit ce ti-am cerut sa imi trimiti despre sisteme alternative? Niciodata, tot pentru ca amin de pe o zi pe alta…
Intelegi unde bat? Oare nu faptul ca sint nemultumit de MINE ma indeamna sa-i culpabilizez pe altii? Oare nu imi rasfring propria neputinta in circa altora?
Oare nu imi doresc, pe nedrept, sa fie ceilalti mai buni ca mine, pentru ca ma reflect perfect in imaginea lor?
Tot spun ca lumea nu e solidara! Dar eu sint, din moment ce ii injur pe toti?
Poate ca daca voi deveni echilibrat, eu cu mine insumi, si voi gasi directii si citiva, putini oameni cu aceleasi griji ca mine, poate atunci voi mai inceta sa-i privesc pe toti ca pe niste inapti si ii voi privi doar ca pe niste fiinte care trec prin etape intermediare, ce au nevoie de ajutor, nu de bici. Si, cind voi stii cum sa le ofer ajutor (pentru ca mi-am oferit mie, in prealabil), li-l voi da cu placere. In nici un caz cu forta!

Published in: on 22 Aprilie, 2016 at 8:41 pm  Comments (3)  

Gind 2

Majoritatea oamenilor de stinga pe care ii cunosc sint liber-intreprinzatori si au tot felul de afaceri proprii: vind gablonturi, chestii handmade, mincare bio, etc.
Majoritatea oamenilor de dreapta pe care ii stiu, sint sclaveti la corporatii, adica exploatati de capitalisti.

Concluzii A:
1. Fanii socialismului sint niste capitalisti inselati (dezamagiti) de sistem.
2. Fanii capitalismului sint niste socialisti inselati (manipulati) de sistem.

Concluzii B:
1. Nu exista „stinga” si „dreapta” ci numai „umanitate” sau lipsa ei.
2. Sistemul este inuman si ii inseala pe majoritatea (intr-un fel sau altul).

Published in: on 18 Aprilie, 2016 at 7:08 pm  Comments (1)  

Gind…

Cred ca principala problema a societatii in ziua de azi este auto-inselarea (sau simpla omitere a unor fapte reale) de frica exacerbarii depresiei (depresie care e inerenta intr-o societate bolnava, nefireasca).
Se creeaza astfel un cerc vicios: ca sa nu fiu mai deprimat, trec cu vederea lucrurile care ma pot deprima mai tare. Astfel aceste lucruri trec deliberat neobservate, raminind fara solutii si contribuind in continuare la mentinerea unei societati bolnave.
Daca am constientiza cu totii adevarul, daca am cauta sa-l amelioram, n-ar fi decit doua urmari: ori ne sinucidem, ori le rezolvam.
Iata citeva lucruri despre care nu vrem sa vorbim si nici sa le vedem: poluarea, saracia, bolile, razboaiele. Aceste lucruri devin importante numai daca ni se intimpla noua. Si au toate sansele sa ni se intimple intr-o lume poluata, saraca, bolnava, razboinica.
Scuze daca i-am stricat cuiva ziua!

Published in: on 9 Aprilie, 2016 at 10:11 am  Comments (4)  

Panama in pana mea!

Dosarele Panama au demonstrat inca o data un adevar indubitabil: marii capitalisti si politicienii care ne conduc sufera de o mare, uriasa, durere in cur!
E o chestie de psihologie elementara: in momentul in care un om se simte superior altui om, primul va incerca sa-l exploateze sau sa-l insele pe celalalt (Doar jegul ala imi este inferior, nu? Nu merita cit merit eu!).
Marii capitalisti se afla in virful lantului trofic prin simplul fapt ca au capital. Definitia capitalismului stabileste clar asta.
Probabil marea masa a realizat aspectul asta, dar in continuare, spre paguba ei, se lasa inselata de mitul ”oricine poate ajunge sus”. Am argumentat de zeci de ori ca e doar un mit si e imposibil asa ceva, logic. E o schema piramidala, o sarlatanie de cea mai joasa speta.
Ceea ce nu a realizat inca marea masa, spre uimirea mea si dezastrul complet al societatii, este ca politicienii se simt superiori pentru ca pur si simplu li se da de inteles prin vot ca… sint!
In asa-zisa ”democratie” reprezentativa de azi, noi, oamenii de rind, fabricam monstri care sa ne fie superiori. Aprobam, prin vot, ca cineva sa ia decizii in locul nostru in domeniile care ne privesc. Practic le oferim puterea pe tava unor necunoscuti.
Eu pe politicieni ii inteleg perfect, sincer! Am ajuns sa nici nu mai ii acuz prea tare de ceva pentru ca, probabil, in locul lor as fi la fel. Adica serios, de bine ce m-au ales milioane de oameni ca sa ii conduc, e clar ca eu sint mai bun decit ei, nu? In plus, mi-au oferit (mie si altora) puterea absoluta: timp de citiva ani de mandat pot sa fac ce vreau, cu cine vreau, pentru ca am imunitate si populatia nu are dreptul sa se implice concret in actul politic. Ar trebui sa fiu un bou sa nu ma folosesc de asta… macar in anii de mandat, nu?

Solutiile se subinteleg!
Desi in privinta capitalismului e greu, foarte greu, sa faci ceva (s-au straduit filozofi, economisti, oameni de stiinta) in privinta politicienilor e floare la ureche! Nu trebuie practic decit putin bun-simt:
Pasul 1 – bah, nu am pe cine vota, stau dracului acasa! Nu votez raul care mi se pare mie mai mic, caci nu fac decit sa-i dau la ala micu impresia ca imi este superior.
Pasul 2 – activism (partid, ONG, ragusit in strada, etc.) pentru instaurarea democratiei participative.

Aici e alta poveste, democratie participativa, nu directa! Iata cum vad eu diferenta: democratia participativa ofera posibilitatea cetateanului sa se implice in actul politic, realizat in continuare de politicieni. Democratia directa practic anuleaza notiunea de politician si ii face pe toti… politicieni. Cea participativa e o etapa intermediara intre reprezentativa si directa.
La ora actuala consider ca democratia directa este prematura, la fel ca si anarhia, intr-o societate dominata de mentalitati totalitare. Discrepantele intre gindirea ”de dreapta” si cea ”de stinga”, datorate in mare parte educatiei si experientei de viata, creeaza un abis. O democratie directa ar merge intr-o societate relativ uniformizata ca prejudecati si valori. Altfel poate duce la conflict si frustrare (eternul exemplu este transformarea Romaniei intr-o tara de habotnici, educati asa din scoala, ceea ce pentru mine si altii ca mine ar fi un cosmar).

In continuare sprijin initiativele anarhiste si partidul Democratiei Directe din Romania. Consider ca aceste extreme ”de stinga” fac bine climatului politic dominat pina acum de extrema dreapta si o mentalitate individualista.
Dupa parerea mea, in acest moment, intre extreme se afla calea corecta! Dar pentru a o afla, trebuie inainte sa avem extremele bine puse la punct.

Published in: on 8 Aprilie, 2016 at 5:01 pm  Lasă un comentariu