„Boala” Occupy

Totul a inceput prin 2011, cind am citit intimplator intr-un mail despre niste indivizi care isi instalau corturile pe Wall Street. Nu mi-a venit sa cred! Oamenii aia exprimau EXACT ce gindeam si eu, dupa ce am acumulat avid de-a lungul anilor informatii despre sistemul in care traim. (Totusi, nu stiam prea multe despre doctrine politice, pendulam intre extreme, nu aveam o idee destul de clara in privinta anumitor detalii, teorii, etc.)
I-am urat o viata plina de impliniri nou nascutei miscari Occupy!
Dar nu m-am rezumat la atit. Mi se parea ca daca nu fac mai mult pentru convingerile mele sint un las incompetent. Peste citeva zile am iesit pe strada, impreuna cu o mina de oameni:
https://goamanu.wordpress.com/…/marea-revolutie-internatio…/
Acestia facusera deja pagina Occupy Timisoara iar altii facusera alte pagini Occupy pentru alte orase din Romania. Era o atmosfera de innoire, simteam ca se intimpla CEVA!
Va dati seama ca dupa citeva saptamini s-a cam terminat. Ne-am pierdut in teorii, certuri pe detalii. Pagina a fost stearsa.
Nu m-am lasat si am refacut pagina pe care si astazi o administrez:
https://www.facebook.com/Occupy-Timisoara-248666571849621/…
Am mers pina acolo incit am trudit vreo saptamina sa-i fac o imagine 3D.
Apoi i-am cunoscut, la o intilnire live, pe cei care militau impotriva proiectului de la Rosia. Le-am spus cu emfaza ca eu „reprezint” miscarea Occupy (cita aroganta) si ca eu incerc sa vad lucrurile in ansamblu: exploatarea de la Rosia e doar un efect al unei cauze sistemice. Ma asteptam sa fiu indepartat, dar m-au primit cu bratele deschise (si azi ma intreb de ce).
Au inceput protestele! In ianuarie 2012 eram la Bucuresti, pentru Rosia. In mai eram in Timisoara, pentru Occupy. Eu… si inca o persoana:
http://www.opiniatimisoarei.ro/occupy-timisoara-12-m…/…/2012
Incepeam deja sa ma simt penibil. Dar nu prea conta.
In septembrie 2013 nu imi depasisem inca aroganta. O tineam una si buna, cu Occupy-ul meu. Am instalat primul cort in Piata Unirii, pe care am lipit 4 coli A4 unite pe care scria… ce altceva: Occupy Timisoara. Asta in timp ce ma maimutaream cu o masca de gaze pe cap si un steag anarho-comunist. Visul incepea sa mi se implineasca:
http://www.digi24.ro/…/Protestatari+cu+norma+intreaga+Cum+e…
Am tremurat de frig, am scandat, am dat interviuri, m-am intilnit cu doi calatori de la Indignados. Ma simteam un zeu, probabil pentru ca eram unic: ii indepartasem aproape pe toti cu ingimfarea si fixurile mele. Simteam ca am dreptate si ii desconsideram pe restul.
Au inceput certurile in familie, mi se reprosa ca nu mai imi vad de treaba, ca ma bag in gura lupului, ca sint infantil, ca nu obtin nimic decit ridicol si izolare. Nu conta, era un carusel in care conta numai momentul si senzatia ca fac CEVA!
Apoi a venit dezamagirea. Mi-am dat seama ca sint din ce in ce mai singur si mai neinteles. Am inceput sa ma defulez pe Facebook, sa emit judecati de valoare si sa astept recompense. Uneori au venit, alteori nu. Voiam sa ma asigur in continuare ca fac CEVA, si ca acel CEVA conteaza.
Au murit oameni la Colectiv. Singura alinare au fost cele mai mari proteste din istoria post-decembrista a Romaniei. Din nou, incercam sa spun oamenilor (inclusiv la TV) ca nu trebuie ratata ocazia si ca trebuie aprofundate problemele sistemice. Ne-am trezit cu trimisii de la Bruxelles.
Speranta mea ajunsese la limita de jos. Rabufneam copios pe Facebook, mi se parea ca nimeni nu mai intelege nimic, doar eu. Miscarea Occupy murise de tot, inclusiv in SUA si eu eram unicul supravietuitor. Din nou, aroganta!
Podemos deja obtineau capital politic si schimbau in Spania intreaga societate. Occupy Londra posta pe Facebook poze cu politia din Londra impreuna cu ceva protestatari.
Syriza o daduse magistral in bara si fusese ingenuncheata.
Pe net incepusera sa circule imagini cu un mosulet evreu numit Bernie. Ceva senator prin SUA.
Apoi bomba! Miscarea Occupy Wall Street, de la care incepuse totul, traia si era in cea mai buna forma! Bernie ajunsese un fel de lider „de facto”. Era sprijinit de activisti din toata SUA sa devina presedinte.
Am devenit obsedat de mosulica si am inceput sa-i urmaresc aparitiile (ne)televizate. Bomba s-a dovedit a fi mai mare decit se asteptau toti: azi America voteaza cu Occupy!
Nu, acum nu mai simt ca EU am facut CEVA, ci simt ca, intr-adevar, e posibil ca efortul colectiv al oamenilor suficient informati poate duce la CEVA, CEVA maret! Si imi este de ajuns!

Probabil credeti ca am scris cele de mai sus pentru a ma lauda. Sincer… nu. Am simtit nevoia sa impartasesc cu voi sentimentele mele (si regretele) din ultimii ani si… sa va pun o intrebare:
Oare ce s-ar fi intimplat sa fi fost toti oamenii la fel de obsedati ca mine? La fel de hotariti sa faca CEVA, sa nu treaca prin viata ca voda prin loboda? Oare ce s-ar fi intimplat?
Din punct de vedere personal sint ok! Nu am luat bataie de la jandarmi (am luat o amenda, mai mult de fraier, pentru protestul anti-despaduriri), nu am fost dat afara de la serviciu, nu am fost excesiv de ridiculizat, practic nu am platit cu mai nimic „indrazneala” de a iesi din casa.
Rezultate? (nu, nu mi le arog, eu am fost o mica rotita in Romania)
Rosia a scapat de cianurare. Bernie tinde spre presedentia SUA. Podemos are 69 de locuri in parlamentul spaniol.
Acum sint convins ca romanii pot mai mult!

Anunțuri
Published in: on 31 Martie, 2016 at 9:07 pm  Lasă un comentariu  

The URI to TrackBack this entry is: https://goamanu.wordpress.com/2016/03/31/boala-occupy-2/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: