Despre proteste si alte behaituri

Singurul moment in care protestele ar putea avea finalizare democratica ar fi acela in care ar iesi in strada o MAJORITATE afectata.
Pina atunci ele sint doar un exercitiu de libera exprimare si, dupa parerea mea, trebuie privite ca atare! Daca as fi vreo autoritate si as detine puterea cedata mie prin vot democratic de catre populatie, as face tot posibilul ca protestatarii sa fie ignorati, cit timp nu se aduna acea majoritate (de fapt nu ar fi nevoie de proteste, ci doar de un referendum sau lege a petitiilor).
Incep sa consider tot mai mult orice forma de protest un strigat isteric al neputintei unei minoritati, o forma de fortare a autoritatilor sa respecte agenda unei minoritati care, culmea, se da reprezentantul societatii civile, adica al majoritatii.
Deci un protest (social) este doar o batalie intre doua minoritati ce se considera ambele reprezentantii majoritatii.
Ca atare nu voi mai participa la nici un protest (da, stiu, e un paradox, daca nu participam, nu are cum se aduna acea majoritate, dar voi explica mai jos solutia)! Nu doresc sa fac parte dintr-o minoritate ce-si aroga drepturi pe care nu le are si astfel sa fiu exact ca si inamicii mei.
In opinia mea, fara o trezire a majoritatii totul e inutil iar trezirea se poate face doar prin informare. Protestele sint o forma extrema si haotica de informare, deloc eficienta! Imi pot imagina multe forme de informare mult mai ok.
Protestele acum sint defulari ale unei minoritati ignorate de o majoritate apatica. Desigur, ele pot aduce in atentia lumii niste probleme uitate sau ignorate, dar ele aduc si un fals confort al majoritatii: „lasa ca are cine iesi in strada, le tin pumnii” sau chiar o respingere: „uite la golanii aia ce scandal fac”.
Culmea este ca avem mijloace pentru a NU apela la proteste: majoritatea poate vota, poate sa se organizeze intr-un partid (daca nu are pe cine vota), etc.
Singurul protest la care as iesi acum pentru a forta ca un nesimtit autoritatile ar fi unul pentru schimbarea constitutiei, astfel incit sa poate fi initiate petitii publice care sa aibe statut obligatoriu odata ce e strins un anumit numar de semnaturi. Asta ar insemna Democratie!
Pina atunci insa ar trebui sa nu lasam oile sa pasca, sa le batem la cap cit de mult putem, fara insa a le speria. Sperantele mele sint minime (oile fiind in mare parte imbecile din nastere) dar totusi… sint. O campanie cu mijloace clasice de informare (si manipulare) a maselor, ar fi suficienta.
Se baga cineva?

Anunțuri
Published in: on 24 Februarie, 2016 at 12:46 pm  Lasă un comentariu  

The URI to TrackBack this entry is: https://goamanu.wordpress.com/2016/02/24/despre-proteste-si-alte-behaituri/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: