De frica!

M-am saturat de acest popor care se caca pe el de frica!
Ne e frica de rusi, de americani, de politie, de jandarmi, de politicieni, de mafioti, de tigani, de corupti, de Dumnezeu, de arabi, de saracie, de bogati, de cocalari, de curve, de comunism, de capitalism, de fisc, de sefi, de doctori, de proteste, de ORICE!
Ne tinem pantalonii cu miinile si ii umplem zilnic de cacat, tremurind, cu priviri bovine si chinuite. In creierul nostru cu neuronii imbirligati si ofiliti de manipulare si indoctrinare nu ne mai zburda nici un gind demn, nu mai avem nici un instinct in afara de o lacomie speriata.
Ne aliniem cuminti in rindul imensei mase de populatie indobitocita la nivel mondial, ne straduim sa ne mintim ca nici macar in momentele noastre istorice de demnitate n-am fost demni si ca nu putem avea alta conditie decit de sclavi asupriti.
Singurul nostru gind, realmente penibil, este sa ne asternem cit mai bine coliba pe mosia stapinului. Un stapin aflat in deplina inferioritate numerica, fizica si, de multe ori, intelectuala.
Ne intoarcem fata atunci cind, aflindu-se la capatul rabdarii, se mai apuca vreunul sa urle de durere, sa ne strige cu lacrimi in ochi ca „E atit de simplu, nu trebuie decit sa fim uniti ca sa schimbam ceva!”. Ne intoarcem fata si apoi ne intoarcem chirciti sa dormim pe partea cealalta, oftind bovin.
Toata ziua levitam intr-o ignoranta molcoma, cu gindul la bani, rate, casa si copii (in ordinea asta). Gasim cele mai jenante scuze pentru a nu avea initiativa, pentru a nu incalca cu ceva „ordinea”, ordine facuta de altii printre noi.
Sintem cu totii dupa chipul si asemanarea fiului crucificat atunci cind trebuie sa ne parasim comoditatea. Il luam pe „asa a dat Domnul” in brate, mincam oftind, votam oftind, muncim oftind, ne supunem oftind!
Singurele clipe in care nu oftam si nu ne cufurim de frica sint alea in care ne imbatam si dansam prin cluburi, cu zimbete senile si ochii holbati hormonal. Dar si acolo ne e frica de bodyguarzi, de cei cu bani, de patroni, de smecherul cu papagal ce ne ia femeia.
Toata viata noastra ne-o petrecem fiindu-ne frica de altii, fara sa ne dam seama ca si la aia de care ne e frica le e frica de noi. Sintem niste hirciogi cu falcile pline care toata ziua isi ingroapa averile, cu miscari repezi si priviri speriate (doar, doar nu imi va lua altcineva bruma pe care mi se permite inca sa o am).
Capitalismul ne-a oferit darnic proprietatea privata, la pachet cu gardul ce o inconjoara pe teren si in mintile noastre. Capitalismul ne obliga sa alergam orbeste dupa profit, punind astfel pe loc secund toate celelalte lucruri dupa care merita sa alergi in viata.
Iar modul in care se face profitul, directia in care alergam, nu e nici macar stabilita de noi. Sintem niste oi ce topaie behaind sperioase, minate de la spate. Si se pare ca ne place… la nebunie!

Anunțuri
Published in: on 24 Iunie, 2015 at 7:18 pm  Lasă un comentariu  

The URI to TrackBack this entry is: https://goamanu.wordpress.com/2015/06/24/de-frica/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: