PreFanFest

De 2 luni ma straduiesc sa unesc fortele activiste in jurul a 3 puncte simple comune, pentru crearea unui partid umbrela si propunerea unor candidati la locale, presedentie si parlament.
Am reusit sa adun cam 9 oameni iar acum am ramas eu cu vreo 2 persoane din Bucuresti. Restul mi-au dat de inteles, mai mult sau mai putin voalat, ca nu vor sa-si asume asa o responsabilitate sau ca mai mult conteaza imaginea lor in ochii lumii. Nici vorba sa isi doreasca cineva sa patrunda in arena cu Lei (la propriu si la figurat)! In primul rind asta s-ar putea face doar cu sprijinul unui grup unit si determinat.
Practic sint fortat sa-mi accept infringerea: 3 luni din viata m-am agitat, expus, irosit, pentru… aproape nimic. Alte luni bune m-am complacut in intilniri bahice si sedinte interminabile, bune pentru studiul psihologic al conflictelor de grup. Rezultatul a fost cel putin dezamagitor: o singura lege aminata, o eticheta atirnata de git (securist) impletita cu expulzarea dintr-o locatie unde am facut eforturi mari sa ajung, oboseala si stres. Partea buna e ca am cunoscut niste oameni interesanti si am luat parte la actiuni interesante.
Activismul civic din Romania continua acum probabil linia trasata de adevaratii securisti: dezbinare, neincredere, actiuni incoerente sau cu impact minim, enclavizare (desprinderea de marea masa a populatiei si o atitudine elitista), radicalism. Desi toata presa ii critica din aceleasi considerente, activistii civici din Romania par construiti din piatra: nimic nu-i atinge! Pina si presa de stinga (ex. Vice) le spune in mod repetat unde gresesc, iar daca unul dintre ei (ex. eu) se apuca sa-i critice, are toate sansele sa devina persona non-grata (in loc sa i se multumeasca pentru sinceritate si/sau sugestii).
Sublimul activism se pare ca a devenit o auto-bataie pe umar, o mingiiere erotica a orgoliilor si un prilej de socializare intre diferite tribulete radicale, imprastiate pe teritoriul Romaniei. Iar parazitii de la conducere au constiinta datoriei indeplinite: i-au ciuruit!
Acum ne pregatim de FanFest: alte betii, dat din miini si picioare, consumat energie. N-am nici un chef sa merg, nu pentru ca probabil n-as fi bine primit (deja is obisnuit sa ”zbor” de la Rosia), dar pentru ca nu prea am ce sarbatori.
Sa nu se inteleaga ca minimizez efortul facut, mai ales la FanFest! Spun doar ca nu vad diferenta intre ”asumarea responsabilitatii” de a patrunde pe scena festivalurilor internationale (cu zeci de wokshopuri si formatii muzicale) si ”asumarea responsabilitatii” de a patrunde pe scena politica, acolo unde tintim noi de fapt.
M-am saturat doar sa urlu si sa dau din miini sub privirea ironica a stapinilor!

Published in: Fără categorie on 30 Iulie, 2014 at 11:20 pm  Lasă un comentariu  

Libertate sau comoditate?

Stateam si ma gindeam: ce inseamna libertatea? Ce inseamna privarea de libertate? Am auzit multe voci (inclusiv a mea) spunind ca si-ar dori sa stea in puscarie de exemplu in locul lui Varg Vikernes in Norvegia. Tipul a omorit un om, a fost bagat la bulau citiva ani si acum e liber (ca la nordici pedepsele maxime is foarte mici ca si timp, relativ la restul tarilor). In puscarie a avut televizor, clima, sintetizator (de fapt a facut in puscarie cel putin un album de pe urma caruia a cistigat o groaza de bani dupa ce a fost eliberat, cu avantajele aferente: femei care noah, il vizitau si in puscarie, proprietati, faima, etc.). Mincare a avut gratis, din banii contribuabilului. Dureri… nu prea. Asistenta medicala asigurata. Pe bune acum, cred ca reteta succesului cel putin in Norvegia e sa omori cel putin un om. Ai de toate! Ca sa-ti faci asa un trai comod, trebuie sa tragi la greu, in regim normal. Un mic inconvenient e ca nu poti merge unde vrei, dar eu personal is obisnuit cu asta (mai ales cind se intimpla sa am prietena).
Ce inseamna ”libertatea”? Oare nu e un termen relativ inventat de noi? Ciinele care se intoarce in cusca (unde are mincare si afectiune) indiferent de conditii e liber? Corporatistul care munceste 20 de ore din 24 ca sa-si plateasca taxele e liber? Protestatarul care latra in fiecare uichend fara nici un rezultat e liber? Padurarul care traieste in mijlocul naturii dar nu are ce minca e liber? Puscariasul care s-a nascut intr-o familie disfunctionala, a trait intr-un mediu violent si ostil, apoi a nimerit intr-o puscarie care i-a dat practic mai mult confort decit avea, e mai putin liber?
Eu cred ca libertatea, ca orice alt stimul, se traduce prin confort. Unii barbati prefera sa stea cu femei abuzive, geloase (si urite :P) doar pentru ca au certitudinea faptului ca nu sint inselati, au mincare gatita si, cumva, femeia iese din tiparul comun al epocii. Altii isi imagineaza ca nu pot mai mult si se multumesc cu un compromis imaginar, pe masura educatiei lor. Sint liberi?
Eu cred ca ”libertatea” e o formula de PR. O himera, un termen capitalist care serveste intereselor papusarilor. Se presupune ca libertatea inseamna lipsa peretilor, intr-o lume limitata de tot felul de ziduri, mai mult sau mai putin imaginare. ”Becali a fost privat de libertate”. La fel si Miron Cosma. De fapt indivizii aveau tot confortul (inclusiv amante in cazul minerului infractor) aveau certitudinea ca ceea ce aveau mai scump (familie, viata, viitor) e asigurat in continuare, in spatele zidurilor si ii asteapta. Cu un mic artificiu mintal poti depasi acest inconveninet (zidurile), mai ales cind stii ca inainte ai avut tot ce-ti doreai.
Intr-o orinduire cu adevarat ”libera”, incarcerarea ar fi fost pedeapsa suprema. Ce te faci insa acum, cind practic sistemul te incarcereaza de la nastere? Esti liber sa fii somer, democratia e o iluzie, la fel si politica. Ai dreptul sa te descurci (urmind niste reguli impuse de altii) sau sa mori de foame (sau de ce vor altii).
Macar daca libertatea s-ar defini conform epocii: acum, in capitalismul sfirsitului de lume, se traduce prin independenta financiara. Si posibilitatea urlatului la luna. Faci o crima, ceva considerat gresit de societate? Rezultatele sint clare: te lasam sarac, sa nu ai bani nici de autostop. Eventual iti bagam un cip sub piele ca sa stii ca sintem cu ochii pe tine si de cite ori vei avea nevoie de ceva noi te vom controla…
Umm, stati putin, pai asta se si intimpla: traim intr-o mare puscarie! Micile puscarii au devenit doar diversiuni menite sa ne faca sa credem in dreptate. (In America puscariile private au devenit o afacere de succes iar numarul puscariasilor e in crestere galopanta. Cu cit clientii sint mai multi, cu atit ajutorul de la stat si privati e mai mare. Astfel se alimenteaza fobia oamenilor fata de ”elemente turbulente” si iluzia ca cineva se ocupa de justitie… lupii stapini la oi inventeaza noi garduri si se imbogatesc iar oile behaie din ce in ce mai fericite.)

Published in: Fără categorie on 25 Iulie, 2014 at 1:41 am  Lasă un comentariu  

Indemn

Iarasi am vazut pe undeva obisnuitele gemete si zbierete ca ”occidentul ateist” distruge crestinismul, ajutat bineinteles de celelalte religii.
Pai fratilor crestini, de ce va plingeti? Daca credinta voastra e asa de valabila ar trebui sa nu poata nimeni sa o distruga. Practic va auto-distrugeti prin ideile patetice si retrograde pe care le afisati, prin auto-contrazicere, prin coruptie si ipocrizie. A cui e vina? Ca orice produs mai de calitate, ateismul cistiga piata, dovedeste ca e mai bun, din ce in ce mai bun si mai flexibil. Aveti un sistem atacabil si rigid, asa ca invatati sa intoarceti si celalalt obraz, pina la final. Iar finalul va veni dintr-o educatie rationala, asa cum trebuie sa fie de multa vreme, in care copilul sa aleaga ceea ce crede, nu sa i se impuna. Si sa cunoasca adevarul despre lumea inconjuratoare! Nu mai are rost sa va impotriviti. Sau macar nu va mai mintiti copiii.
Partea pozitiva e ca si celelalte religii vor crapa, impreuna cu religia voastra. Probabil ma uriti acum, dar ar trebui sa sariti in sus de bucurie! Cind lumea nu va mai auzi de Satane si Dumnezei, de Bine si Rau, Alb si Negru, cind granitele vor disparea si toti vor pricepe ca inerent traim in tonuri de gri, indiferent cit ne-am stradui sa nu o facem, atunci va fi pace. Ne vom accepta diferentele, vom intelege ca nu exista nici o norma de indeplinit in fata nicicui si morala se dobindeste prin pura educatie, nu prin povesti absurde.
Daca tot vorbim de evolutie spirituala, hai sa o facem odata!

Published in: Fără categorie on 25 Iulie, 2014 at 1:39 am  Lasă un comentariu  

Doar o poza

017-child-gaza-city-attack-january-6-20082Din cite stiu, aceasta e prima imagine pe care o postez pe pagina mea cu victimele din Gaza. Cel putin asa imi amintesc, am vrut sa-mi scutesc cititorii de imagini infricosatoare, care nu-mi provoaca nici o placere, stiind ca oricum net-ul e plin de ele.
As vrea acum sa facem un exercitiu de constientizare! Ce putem vedea in poza? O minte obisnuita, normala, aflata in spatele calculatorului ar zice asa: pare o femeie (fata mai mica?) acoperita de o gramada de moloz. Nasol, a cazut o bomba si a avut ghinionul sa se afle acolo. Pare mai mult ca o mumie, cum sint o gramada de exemplu pe Everest. Ok, urmatoarea poza!
Bun, daca si voi vedeti asta, ati trecut cu succes prima etapa. Deci sinteti constienti ca vedeti un om mort! Probabil foarte putini ginditi ca femeia aceea era inarmata pina in dinti, tragea ca o isterica cu mitraliera si merita sa moara. (Nu se vede nici o arma linga ea.) Deci e o femeie omorita accidental, asa ca multi altii in Gaza.
Bun, ce inseamna ca e moarta? Ce reprezinta pentru voi viata? Lasind ipocrizia religioasa, viata este tot ce aveti mai de pret, nu? In spatele fornaiturilor nationaliste, crestine, patriotice, niciodata, dar niciodata nu sinteti voi cu adevarati pregatiti sa va dati viata! Va e frica de Marele Neant, de Marele Somn, de faptul ca odata morti nu veti mai putea bea, fute, minca, distra, plimba, ride, plinge, simti, etc si chiar daca credeti cu tarie ca va urma un fel de viata dupa moarte, nu mai poate fi la fel ca viata obisnuita. Deci da, femeia asta, indiferent ce religie ar avea, a pierdut lucrul cel mai de pret: viata! Tai, tai, e moarta, coapta, ca un sobolan otravit care pute.
Bun, etapa trei. Pentru un ateu/agnostic, chestia asta e teribila! Nimic nu poate fi mai rau decit moartea! Viata e singurul lucru pe care-l are, e un timp unic care trebuie folosit cit mai frumos, care nu trebuie irosit si, necrezind in nimic, dupa viata nu mai poate urma decit o eternitate de… somn. Fara vise! Un ateu ar face orice sa nu moara, sa traiasca cit mai mult si mai bine. In momentul in care este intr-un conflict armat, viata ateului e pusa in pericol, deci se va feri rational de conflicte.
Problema intervine atunci cind esti spalat pe creier de religie. Practic religia se bazeaza exact pe aceasta teama fireasca a omului fata de moarte. Religia e singura (deocamdata) care da o speranta ca mai exista ceva dupa. Un om religios nu va putea privi niciodata moartea cu seriozitatea unui necredincios. Se va gindi ca oricum, chiar daca ajunge in Iad, e mai misto decit sa dormi la nesfirsit. Practic si viata e un chin, nu?
Aici e marea mirsavie: un credincios nu va fi tulburat prea tare de aceasta poza. Se va gindi ca asa-s caile Domnului, ca fata aia acoperita de moloz acum cinta pe un norisor linga un batrin cu plete si triunghi pe cap. Fiecare e liber sa fie cit de credul (sa ma exprim elegant) doreste, pina la urma, sa creada orice, dar eu nu pot tolera lipsa ratiunii atunci cind vine vorba de viata. Pentru mine singurul lucru sfint e Viata!
Ma intreb citi religiosi realizeaza ca Dumnezeu le interzice sinuciderea, dar practic faptul ca mori pe un cimp de lupta, ca te afli acolo, e tot sinucidere?
Etapa patru: ce parere ai fi avut daca in poza erai tu? (Ok, probabil niciuna! :P) Dar daca in poza era fiica ta? Sau sotia? Sau prietena? Sau mama? Ai privi-o la fel? S-o vezi pe maca-ta strivita, acoperita de moloz, cu singe inchegat in jurul ei, cu ochii albi si deschisi intr-un strigat mut, un ultim gest impietrit pe chipul ei in timp ce exploda linga ea o bomba aruncata de niste dementi.
Intelegeti despre ce vorbesc? Razboiul NU are justificare! NU ARE!

Published in: Fără categorie on 23 Iulie, 2014 at 6:57 pm  Lasă un comentariu  

La cules de coarne

Majoritatea activistilor se comporta de parca am trai deja in anarho-comunism sau cel putin intr-o democratie participativa. Isi imagineaza ca daca dau din PET, gata: orice doleanta le va fi ascultata de catre clica de mafioti si, prompt, rezolvata. Probabil unii chiar cred ca mafiotii se caca pe ei de frica cind vad o multime pestrita cu niste pancarte in miini.
Aici au esuat toate miscarile gen Occupy din lume. Si-au imaginat ca daca fac suficienta gargara, umflatii psihopati de la putere se vor vindeca de psihopatie, vor incepe sa plinga cuprinsi de remuscari si isi vor da demisia in bloc. Surpriza, nu si-au dat-o! Ba mai mult, au tinut sa le arate hipsterilor cine e mai tare… de cap si in bastoane. Ca urmare, ciini latra din ce in ce mai incet iar caravana trece. Nu tu solutii concrete, nu tu strategii de viitor, nu… nimic, numai gargara si frustrari.
O vreme am fost si eu in barca idelista: nu-mi trebuie politica, nu vreau sa am de-a face cu Puterea, pentru ca corupe si e plina de vipere. Sistemul visat de mine este fara conducatori (cel putin la nivel politic), deci nu vreau sa am de-a face cu conducatorii. Am uitat efectiv pe ce lume traiesc!
Acum m-am trezit si imi dau seama si de restul utopiilor: actionam la nivel micro, ne facem gradinite de zarzavat, permacultura pe 10 metri patrati, apoi invitam citiva hipioti sa fumam si sa ne admire ”curajul de a iesi din sistem”. Asta bineinteles, dupa ce ii tratam cu bere corporatista de la magazinul din colt. Visam cu ochii deschisi ca TOTI oamenii vor imbratisa noua noastra ideologie, isi vor da demisia din corporatii si se vor apuca de gradinarit. Bineinteles, in timp, nu brusc! Facem banci de seminte si convingem vreo 3 fermieri sa le foloseasca, ca restul vor productii record, nu se joaca cu soiuri nemodificate genetic. Ne uitam cu scirba la multimile care invadeaza supermarketurile, mall-urile, la corporatisti, bugetari, sefi si in principal la orice angajat la patron, in timp ce ii plingem pe someri. Urim tot ce tine de capitalism, consumerism, afaceri, bani, profit, liber-intreprinzatori. Nu vrem decit gradinita noastra de zarzavat si niste bani de ulei, zahar, curent, piine, bere, taxe, etc, nu multi, numai cit sa traiesti decent ”afara din sistem”. Vrem casute de namol cu nisip, cu o camera si ne oripilam la vilele hidoase aparute ca ciupercile otravitoare dupa ploaie, cu Mertan sclipitor in garaj. Ne mintim urit ca romanii sint saraci, totusi, si cautam cu orice pret sa ne demonstram asta, uitindu-ne in gura unor minoritati fara educatie, care pur si simplu… refuza sa faca parte din sistem. Si ii admiram!
Da, sistemul e de cacat! Am vazut asta de mic, de pe vremea lui Ceasca. Acum e si mai de cacat! Sintem condusi, ca niste papusi nevolnice, de niste derbedei. Nu numai noi, ci tot globul! Cu toate astea, nu vrem sa ne abandonam nevolnicia. Ii urim pe toti care au initiative, ne refugiem in spatele zarzavaturilor si visam la o lume mai buna. Visam!
Mi-am dat seama ca, de fapt, majoritatea fug de responsabilitate! Nu e usor sa schimbi un sistem, mai ales cind faci si tu parte din el. Nu e usor sa schimbi mentalitati, sa oferi solutii. Nu e usor sa te iei in piept cu aia care conduc. Probabil v-ati inselat, ca si mine, ca v-ati luat in piept cu conducatorii atunci cind ati iesit in strada. V-ati inselat ca mai mult nu se poate sau nu are rost. V-a fost frica de Putere, de coruptia din jurul ei, ati devenit dezbinati si slabi. PET-urile s-au transformat in postari frustrate pe Facebook. De fapt, nu v-ati luat in piept cu nimeni! Poate citiva jandarmi, pentru ca blocati circulatia. Tot ce am obtinut, in acest sistem, dupa 3 luni de proteste saptaminale, a fost o aminare a legii minelor. Atit, o aminare, pina vor gasi o solutie cu care sa ne inchida ochii, pe veci daca se poate. Trei luni de proteste pentru aminarea unei legi de cacat! Am stat ca boul la cort, in Piata Unirii, m-am facut de tot ridicolul in fata cunoscutilor, mi-am subrezit sanatatea, am ragusit in fiecare week-end ca sa vad acum din nou aceleasi fete smechere la televizor, sa aud aceleasi minciuni, sa inghit acelasi rahat zilnic.
Nu fratilor, nu asta e solutia, sa dam cu PET-ul si sa visam ca niste domnisoare de pension. Solutia e sa luam cu adevarat taurul de coarne. Sa patrundem in arena, acolo, linga el! Sa ne luam la harta cu proprii demoni, frici, idei, apoi sa ne luam la harta cu Puternicii! Acolo, la EI pe teren, nu pe strada, ca niste boschetari!
Eu stiu acum ca asta vreau sa fac! Le-am spus-o deja citorva ”lideri” de proteste si s-au uitat mirati la mine (poate unii chiar cu repros). N-au inteles. Inca! Poate vor intelege, totusi.
Am propus un partid umbrela, axat pe doar 3 puncte comune, clare si simple. Fara ideologii sau dogme. Am propus sa fie alesi niste candidati care sa penetreze sistemul, sa fie ochii, urechile, PET-urile si gurile noastre acolo, in arena. Sa nu fie lasati niciodata singuri, pentru ca ispitele sint mari si e extrem de greu. Am fost refuzat de majoritatea, ca cica ei nu se baga in politica. Neinformati? Orgoliosi? Lasi? Nu stiu, si nici nu ma intereseaza. Ceea ce stiu e ca acum traim intr-un sistem bazat pe ”reprezentanti” si ca imensa majoritate a romanilor nu au pe cine sa mai aleaga, nici macar teoretic. Arena e plina de excremente, pute si nu o mai curata nimeni. Mai stiu ce vreau sa fac eu, si o voi face, chiar daca pare o treaba al naibii de scirboasa! Cine e cu mine, e binevenit 🙂

Published in: Fără categorie on 21 Iulie, 2014 at 11:11 pm  Lasă un comentariu  

Balada lupului mioritic

Astazi la patriarhie
A fost mare galagie:
O minune foarte mare
S-a produs fix in parcare
Cind toate masinile
Si-au aprins luminile
Si-atunci s-a vazut, ooo Doamne,
Ca erau numai Mertane!
Patriarhul Trafalete
Scutura nervos din plete
Si-si jura: fie ce-o fi
Voi veni a doua zi
Cu un Rolls Royce nou nout
Ca asa vrea Cel de Sus.
Popii toti el i-a chemat,
Cantori, maici, chiar si-un prelat
Si le-a spus cu voce tare
Ca e saracie mare
Ca Sfinta Biserica
E tot mai anemica,
Catedrala nu-i facuta,
Moastele incep sa puta
Credinciosii se raresc
Si tot neamul cel popesc
E-n pericol foarte mare
Caci nu are finantare!
Popii cind au auzit
S-au pus iarasi pe cersit,
Au produs chiar texte noi
Cu-n profet, ba chiar cu doi
Care-ndeparteaza boala,
Ca sa faca Catedrala.
Au mers chiar la cimitir
Imbracati cu patrafir
Ca sa colecteze moaste
De pupat in zi de Paste,
Toate astea cu un scop:
Sa nu dea Daniel din cioc,
Sa se afle-n toata tara
Cit de mare-i nasoleala,
Cit de falsa si corupta
E Biserica cea Sfinta.
Babele au percutat
Si s-au adunat la sat
Sa-si goleasca buzunarul
Asa cum dorea tilharul.
Oraseanul credincios
Nu s-a lasat mai prejos
Si-a donat banet la greu,
Crezind tare-n Dumnezeu,
Pentru Rolls-ul cel visat
De cel mai inalt prelat,
Sa fie prea-fericit
Cind va merge la sfintit!
Va las pe voi sa ghiciti
Cine-i mai tembel aici…

15 iulie 2014 anno domini

Published in: Fără categorie on 16 Iulie, 2014 at 4:58 am  Lasă un comentariu  

Ginduri de viitor

Cum vad eu viitorul, dupa o groaza de articole citite, oameni cunoscuti si observatii personale:
1. Lumea va iesi in strada pentru a se expune si a se lua la harta cu sistemul doar in cazul in care zona de confort ii va fi extrem de limitata (foame, saracie). Asta se va intimpla in momentul epuizarii resurselor. Prin urmare cind se va urni, va fi extrem de tirziu.
2. Fortele de represiune vor fi organizate si bine platite si probabil va iesi o baie de singe.
3. Prapastia dintre clase se va adinci, deci societatea va fi divizata. Unitatea e imposibila! Probabil vor iesi razboaie civile crunte intre cei fara confort si cei ce vor dori sa-si pastreze privilegiile. Clasa de mijloc, liantul, va fi din ce in ce mai subtire.
4. Orice schimbare pasnica este putin probabila. Educatia este in mod deliberat neglijata, bogatii vor sa fie si mai bogati si nu vor renunta niciodata de buna voie. Lumea este tinuta in frica (de autoritati, somaj, violenta) pina cind va exploda.
5. Corectarea sau imbunatatirea sistemului capitalist este absolut imposibila. Nu exista altfel de capitalism decit cel bazat pe profit si proprietate privata, deci va sosi un moment in care va trebui adoptat un nou sistem (pentru a nu disparea omul ca specie).
Solutii:
1. Educatia! Reforma sistemului de invatamint. Folosirea aptitudinilor inascute ale copiilor. Educatie familiala axata pe lipsa egoismului, ecologie si constiinta comunitatii. Predarea in scoala a adevarului despre sistem si modul de functionare a societatii. Eradicarea minciunii si manipularii. Educatia este pe primul loc!
2. Distrugerea sistematica a sistemului din interior – reprezentanti alesi, educati, care sa aduca schimbarea (manifestata inclusiv printr-un sistem participativ). Conceperea unui sistem nou, care sa-l inlocuiasca treptat pe cel actual.

Am ajuns la concluzia ca orice altceva e o lupta obositoare cu morile de vint. Actualele proteste, scremete on-line, petitii, discutii si isterii nu fac decit sa incetineasca colapsul, nu sa-l opreasca.

Published in: Fără categorie on 10 Iulie, 2014 at 3:58 pm  Lasă un comentariu  

Glume (?)

Dupa o sedinta extraordinara avuta cu reprezentantii Parlamentului Romaniei si ai Bisericii Ortodoxe Romane, Academia Romana a hotarit ca pronumele personal ”noi” poate fi la fel de bine pronuntat si fara n.

Cercetatorii de la Institutul National de Cercetari Climatice din Oslo, Norvegia, au stabilit ca temperaturile scazute din aceasta tara se datoreaza si bisericilor, care fac prea multa umbra degeaba pamintului. Populatia este incurajata sa dea foc si celor citeva biserici care au mai ramas, astfel temperatura in Norvegia va creste cu cel putin 2 grade.
Oamenii de stiinta au stabilit si ca in Romania umbra facuta de biserici duce la schimbari climatice majore, mai ales in orasele mari. „Practic acolo locuitorii nu mai au nevoie de umbrele parasolare, fiecare locuitor avind biserica lui. Daca s-ar pune panouri solare in loc de biserici, Romania ar fi cel mai mare exportator de energie din Europa.”

Datorita lipsei sarbatorilor religioase, norvegienii au hotarit stabilirea datei de 6/6 ca fiind Praznicul Bisericilor Arse. In aceasta data singura biserica ramasa nearsa din Norvegia, cu hramul Sfintului Arsenie, va fi incendiata simbolic in amintirea Evului Mediu Intunecat, pe cind Norvegia inca era o tara religioasa.
Biserica a fost dotata cu pereti de azbest, in speranta ca va rezista acestei sarbatori cit mai multi ani. Sarbatoarea este destul de controversata, o parte din norvegieni declarind ca vor veni la Praznic cu buldozere…

Aflind stupefiati de faptul ca romanii cumpara cu bani grei produse de genul Pamint Sfint de la Ierusalim sau Pupat Moaste, un grup de intreprinzatori norvegieni a inventat un produs revolutionar: Cenusa de Biserica!
Corporatia BOR a anuntat deja preluarea licentei si punerea pe piata a produsului „CenUșă de Biserică +++”, cele trei cruci reprezentind certificarea faptului ca cenusa este de la o biserica ortodoxa.
CEO BOR P.F. Daniel a declarat ca produsul va fi disponibil in toate magazinele BOR (numite si biserici) la un pret modic de 100 RON punguta de 10 grame. Ca orice produs al corporatiei pe care o conduce, este recomandat si copiilor de orice virsta.

Published in: Fără categorie on 8 Iulie, 2014 at 9:12 pm  Lasă un comentariu  

Dunarea nu se trece usor!

Incet, incet, adevarul iese la iveala, cum era si normal.
Hai sa va explic: Ceausescu a pus securitatea sa aduca in tara valuta printr-o agentie de import-export, Dunarea. Dunarea se ocupa cu toate operatiunile si afacerile care aduceau valuta in tara, fiind controlata de securisti. Altfel nu ne puteam plati datoriile, datorita faptului ca leul nu era convertibil, Romania fiind izolata economic de catre occidentul capitalist. Cu ajutorul firmelor capitaliste (gen Ikea) axate pe profit, Romania isi vindea resursele contra valuta forte. Acesti bani (gramezi uriase, imense, covirsitoare, bune de platit datorii la FMI) toti apartineau de fapt securistilor de la Dunarea, caci Ceausescu nu prea avea habar de finante.
Intr-o buna zi, dragii nostri securisti s-au trezit stind pe o gramada de bani si de informatii economice, avind contacte cu finantele si politica externa. Cel mai logic lucru pe care l-ar fi facut orice tradator, psihopat, avid de putere, etc (adica orice om care da de bani si are informatiile necesare) a fost sa-l ucida pe Ceausescu cu sprijinul entuziast al strainilor care nu aveau chef de doctrine comuniste, banci alternative cu statele arabe, independenta economica fata de FMI, etc.
Fratii capitalisti si securisti s-au unit intr-o fratie mirifica si si-au urmarit interesele, ajutindu-se reciproc: globalizare, neo-liberalism si neo-colonialism pe de o parte, averi uriase si putere pe cealalta parte. Astfel securistii de la Dunarea (care detineau banii si informatiile necesare) si-au tras afaceri din primele zile dupa asa-zisa ”revolutie”, acaparind toate resursele si tot mediul politic iar occidentalii si-au trimis corporatiile sa ia forta de munca si resursele negociate la un pret derizoriu cu fratii securisti, care ne conduc acum tara si nu-i intereseaza decit mobila si curvele din palatele lor.
Poporul roman, oamenii de rind, au trecut din stina oilor conduse cu frica de Securitate in stina oilor conduse cu frica de saracie si somaj.

Distribuiti textul asta, ca sa inteleaga fiecare de unde vine problema in tara asta, fratilor!

http://www.theguardian.com/world/2014/jul/04/ikea-funds-romania-secret-police-communist-era

https://www.youtube.com/watch?v=Lfoi1jvToH8

Published in: Fără categorie on 5 Iulie, 2014 at 5:06 pm  Lasă un comentariu  

Povestea Cortului

Dupa cum va spuneam, cortul meu este unul cu totul si cu totul special, fiind primul cort cu adevarat Occupy din Romania! Drept recompensa am decis sa-l scot la aer curat de munte, asa cum era obisnuit de mic. Am ales ca si locatie poiana Glavoi de linga Padis. Bineinteles ca in drum spre poiana cortul meu a fost primul (si probabil ultimul) participant la Occupy Pietroasa. Pentru citeva ore a ocupat centrul comunei, intre magazin si scoala, pe caldarim. Revendicarile au fost destul de neclare din cauza orei inaintate si a confuziei bahice in care se afla unicul ocupant (adica eu). La actiune au mai participat si citiva ciini vagabonzi, care au scandat toata noaptea. Situatia nu a apucat sa devina tensionata pentru ca la primele ore ale diminetii, atunci cind soseau la magazin primii clienti, ocupantul a decis ca lupta anti-sistem e mai bine sa se desfasoare in conditii mai putin rustice (si mai departe de postul de Politie).
Odata ajuns in Glavoi cortul meu a primit atentia cuvenita! Probabil nemultumit de numarul de petice (care acopereau taieturile facute de catre adversarii politici sau betivanii din Timisoara) un individ necunoscut a decis sa-i mai faca doua taieturi in timp ce unicul ocupant (adica eu) dormea. Apoi, considerind ca merita recompensat pentru asta (probabil era anarho-capitalist) mi-a sustras prin acele taieturi portofelul.
Impresionat pina la lacrimi de gestul lui am plecat sa-l caut impreuna cu citiva politai si un salvamontist, pentru a-i multumi cum se cuvine, pe o ploaie mocaneasca rece ca gheata! Din pacate nu l-am gasit pe capitalist, dar mi-am gasit anarho-portofelul in care mai ramasesera doar actele.
Dar sa nu divagam: ce nu l-a doborit pe cortul meu, l-a intarit. Toate peticele si abtibildele de pe el sint marturie moarta a teribilelor incercari prin care a trecut, a vremurilor tulburi in care traim si a rezistentei dirze in fata oricaror furtuni. De acum inainte cind veti vedea in vreo poiana sau in centrul unei localitati un cort plin de petice multicolore si doua abtibilde pe jumatate dezlipite cu Rosia Montana, sa va plecati capul cu respect asa cum trebuie s-o faceti in fata oricarui veteran de razboi. Asta daca nu cumva sinteti simpatizanti ai capitalismului…

Published in: Fără categorie on 4 Iulie, 2014 at 11:19 am  Lasă un comentariu