Jocul cu sfera

M-am tot codit, m-am gindit si razgindit si pina la urma am ajuns la aceeasi concluzie pe care ma feresc sa o rostesc de luni bune: nu se poate face nimic! Cel putin nu in felul asta! Toate textele mele motivationale, tot avintul autoimpus, toata logica de tip actiune-reactiune nu au nici o valoare in fata realitatii. Iar realitatea e ca nu poti urni nici un om cit timp el se afla in sfera lui de comoditate!
Oricit ai arunca in el cu informatii, cu lozinci sau cu reprosuri, el nu se va urni. Mi-am dat seama de asta punindu-ma in locul lor si amintindu-mi de mine pe cind eram comod. Desi aveam acces la informatii si atunci, preferam sa nu le iau prea mult in seama pentru ca nu faceau decit sa ma incomodeze. Ma simteam prost! De ce sa ma simt prost cind pot sa ma simt bine? Comod!
M-am lovit de aceeasi dilema cind am avut de ales intre a-mi convinge un prieten bun ca lumea nu e asa roz cum o stie el sau a-l lasa in pace, cu viata lui absolut minunata si echilibrata in care isi imagina ca exista piata libera si corporatismul e o chestie sublima care ofera sanse tuturor, asa cum ii ofera lui. Si in care nu se intreba cine produce si cu ce pret produsele pe care le cumpara el uneori in mod compulsiv si nici unde ajung ele dupa ce le arunca. Daca reuseam sa-l fac sa realizeze, m-ar fi urit. Am hotarit ca e prea important pentru mine pentru ca sa-l pierd.
Insasi viata mea s-a inrautatit drastic de cind am fost practic fortat sa-mi parasesc sfera de confort. Am avut de ales intre a o parasi cu surle si trimbite, cu exercitii de aprofundare a informatiilor pe care le aveam si, implicit, dorinta de a schimba ceva din afara ei si ceea ce aleg majoritatea: sa alerge ca disperatii dupa ea (sfera) si sa incerce sa se vire cit mai repede inapoi, neuitindu-se nici in stinga nici in dreapta, doar la ea. Am ales prima varianta si de atunci traiesc un cosmar!
Ce e important de retinut: toti activistii pe care ii cunosc si-au parasit cumva sfera de confort. Sint aproape sigur ca nu au facut-o voluntar, ceva, orice, i-a scos din ea (emigrare, somaj, divort, dezamagire, distrugere, etc). Nimeni nu ma poate minti ca un om cu manifestari anti-sistem se simte comod. Dimpotriva, trece prin niste chinuri groaznice, cauta raspunsuri, este de-a dreptul oripilat de lipsa de solidaritate a celor din jur, se informeaza si informeaza pe altii, re-inventeaza sisteme alternative, etc. Si, mai presus de orice, se va simti vinovat ori de cite ori va mai lua parte la vreo porcarie tipica sistemului: lacomie, exploatare, poluare, razboi, distrugere. Se va simti vinovat si cind va obosi si va ceda stacheta… asa cum fac eu acum.
Ideea este ca in general activistii de mediu sau anti-sistem vor sa sparga sferele de confort ale altora. Eu cred ca nu vor reusi! Nu pentru ca eu n-am reusit, ci pentru ca oamenii nu sint atit de masochisti incit sa-si cedeze confortul.
Ce e de facut? Pai sa ne amintim cum eram noi inainte. Ceva a reusit sa ne scoata din sfera! Ceva urit, zic eu! Cit timp un om confortabil va fi deranjat de biziitul de ceas desteptator al unui alt individ, sa nu se astepte ”ceasul” sa fie mingiiat si inteles. Dimpotriva, se va trezi intotdeauna cu un pumn peste sirena si un mormait iritat.
Mai e ceva important: romanii NU sint saraci! E un mit, dupa mine! Majoritatea romanilor o duc binisor, au masina straina, au unde sa stea, merg regulat la supermarket si la birt chiar daca in timpul serviciului sint fututi de sefi sau de clienti nesimtiti. Chiar si in somaj te poti rezolva cu un neam mai instarit si ceva bani de la stat. Nu ne putem compara cu favelele braziliene, de exemplu!
Deci revin, ce te astepti sa obtii cind ii spui unui individ cu burta plina de mici si bere ca seful lui ii trage teapa si ca are de sute de ori mai mare avere decit el? Va spun eu: o rigiitura urmata de o injuratura grabita ca ”Ce treaba am eu cu asta? Bine ca am unde munci sa-mi cumpar apoi berea!”.
Ca sa obtinem ceva, noi aia chinuitii, inseamna ca trebuie sa facem cumva sa fie tot mai multi chinuiti. Vestea rea este ca asa ceva n-ar fi deloc frumos si etic. Vestea buna este ca sistemul in care traim si pe care il dorim schimbat nu e deloc frumos si etic.
Deci eu m-am hotarit sa astept… ca am ragusit de atita latrat iar coada sta sa-mi pice de cite picioare in cur am luat! Iar pentru voi, frumoaselor adormite, nu m-ati ascultat pe mine si pe cei ca mine, veti pleca curind urechea la ce va va urla realitatea! Si sa vedeti atunci trezire, cu spume si ragete de durere. Cind o sa muriti sufocati in propriul smog si inecati in propria mizerie. Asta daca nu veti fi niste sclavi eterni ai stapinilor care nu va vor da decit atita piine si circ cit sa va tina in viata si sa va faca sa credeti ca TRAITI!

Anunțuri
Published in: Fără categorie on 20 Iunie, 2014 at 2:35 pm  Lasă un comentariu  

The URI to TrackBack this entry is: https://goamanu.wordpress.com/2014/06/20/jocul-cu-sfera/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: