Cum sa protestam cu adevarat!

Cred ca lumea e mai mult sau mai putin lamurita ca iesitul in strada cu diverse doleante, la modul pacifist sau nu, nu produce mare lucru.
Puneti-va in locul celor de sus: ai o agenda, un plan criminal care merge struna si o pozitie din care poti controla. Este firesc sa auzi pe ici pe colo diferite plinsete, behaituri si scheunaturi, dar atita timp cit mare parte dintre cei pe care ii folosesti actioneaza in felul scontat de tine, totul e ok. Chiar si cei care fac zgomot il fac in timpul liber, nu te deranjeaza decit auditiv. Tu esti in spate de tot, oricum. In fata ta exista o armata de mercenari spalati pe creier platiti de tine (din banii oilor care behaie si care tac), armata care te poate scoate din majoritatea rahaturilor.
Un exemplu este Turcia lui Erdogan sau Spania. Au iesit sute de mii in strada, au umplut strazile si pietele cu lunile. Circulatia s-a deviat iar oile placide si-au continuat activitatea, ocolind oile nervoase. In Turcia a fost putin mai nasol: oile nervoase au inceput sa se agite cam tare. Aici au intrat in schema dulaii armatei tale, cu gloante de cauciuc, tunuri de apa, etc. Situatia oi-dulai se tot repeta de citeva luni pina a devenit de-a dreptul plictisitor. Cred ca Erdogan casca de-si rupe falcile, in timp ce agenda lui se deruleaza impecabil, oile behaie si dulaii musca. Totul e sa nu deschizi geamul ca intra zgomotul!
Cam asa sta treaba cu protestele. Indiferent ca sint sau nu violente, se pare ca n-au efecte radicale. Si de ce ar avea? Va asteptati ca psihopatii de la putere sa sufere de empatie cronica si sa se lase impresionati de problemele voastre? E absurd!
Bun, deci ce ar trebui sa facem ca sa obtinem ceva? Ce conditii trebuie indeplinite pentru a-si pleca stapinii urechea si a ne lua in seama?
Pai gindind logic, cit timp iese in strada o minoritate, elitele n-au de ce sa-si faca griji, chiar daca minoritatea devine violenta. Mijloacele de reprimare sint testate si bine puse la punct. Un protest ocazional face bine pentru destinderea nervilor protestatarilor si crearea iluziei de democratie.
1. Protestul trebuie sa fie permanent!
Cam greu, de bine ce oamenii au si alte chestii de facut in viata.
2. Protestul trebuie sa fie masiv, atit de masiv incit sa nu mai fie privit ca fiind minoritar!
E aproape imposibil sa u(r)nesti oamenii in asa un numar, din cauza nivelului diferit de educatie si intelegere.
3. Protestatarii trebuie sa aiba cereri clare si o intelegere clara a problemelor cu care se confrunta!
Iarasi e greu, din cauza mass-media, a sistemului de invatamint si a sistemului economic care nu lasa timp oamenilor sa ajunga la aceleasi concluzii.
4. Protestele trebuie sa incurce cu ceva agenda elitelor!
Un exemplu ar fi grevele. Alea deja sint nasoale, pentru ca se opreste productia si scade profitul.
Daca aceste 4 conditii ar fi indeplinite si protestatarii ar fi hotariti sa obtina ceea ce vor, ar fi floare la ureche sa obtina ORICE! Imaginati-va o multime de citeva sute de mii de persoane actionind ca un singur om. Daca acel ”om” ar deveni si violent, ar strivi orice paduchi i s-ar ivi in cale.
Iar elitele stiu asta si fac tot posibilul, de mii de ani sa nu se intimple asa ceva. Uneori se scapa si ne demonstreaza cit e de adevarat acest fapt atunci cind ii unesc pe oameni cu piine si circ (stadioane pline, la unison, multimi imense la reduceri de pret, armate uriase in razboaie sau gramezi de oameni care se roaga in acelasi timp la o autoritate imaginara).
Practic nu avem nici o sansa sa obtinem ceva cit timp turma merge invers, in directia dorita de ciobani. Orice oaie se va intoarce va fi prompt pusa la loc de catre ciini.
Dar se mai poate face ceva, ceva extrem de important, la nivel individual. Agenda stapinilor de obicei are ca element principal participarea multimii la diverse actiuni esentiale: educatie, munca, cumparaturi, distractie, razboaie. Daca multimea nu participa, e grav! Turma e minata spre aceste actiuni si se creeaza un sentiment implicit ca altfel nu se poate. E un sentiment fals!
Nimeni nu te obliga sa cumperi haine de firma. Nimeni nu te obliga sa nu reciclezi. Nimeni nu te obliga sa iei mai multa mincare decit poti minca. Nimeni nu te obliga sa nu te informezi, pe diverse cai. Nimeni nu te obliga sa nu informezi pe altii. Nimeni nu te obliga sa mergi la razboi (mai bine si mai sigur e sa faci puscarie, eventual). Nimeni nu te obliga sa muncesti la corporatii… (De fapt aici ar cam fi o problema din cauza lipsei de locuri de munca alternative, lipsa datorata tocmai corporatiilor.)
1. Nu incurajati sistemul corporatist-capitalist! Nu va angajati pe cit posibil la corporatii si feriti-va de produsele corporatiste. Daca va angajati nu va lasati exploatati si daca va cumparati produse (de exemplu un calculator sau celular) nu le schimbati ca pe ciorapi. Puteti (inca) sa va creati propria afacere sau sa lucrati la firme mici. Puteti consuma hrana de la micii fermieri si va puteti imbraca super-sexy in haine vintage sau non-corporatiste. Aceasta e cea mai buna forma de protest pasnic individual!
2. Nu mergeti la razboi! Pe linga faptul ca puteti muri, amintiti-va de ce sinteti trimisi acolo si de catre cine. Moartea nu e o solutie!
3. Reciclati, reciclati, reciclati! Aruncati cit mai putin la gunoi si aveti grija de mediul inconjurator. Folositi pe cit posibil energie alternativa, fara combustibili fosili.
4. Nu certificati incompetenta si reaua-vointa a politicienilor prin vot. Daca simtiti ca nu aveti cu cine vota, creati-va proprii candidati sau concepeti sisteme noi de guvernare. (Se poate vota de exemplu un candidat care isi doreste democratie participativa.)
5. Autoeducati-va si educati-i pe altii! Internetul e o sursa inepuizabila de informatii si de socializare.
6. Nu fiti lacomi! Excesele de orice fel dauneaza foarte grav sanatatii si nu numai. Feriti-va de credite la banci!
7. Pe cit posibil, nu va lasati folositi de sistem. Nu faceti parte din el. Observati care ii sint punctele slabe si incercati sa fiti solidari in a-l schimba sau a va izola. Dati un exemplu tuturor ca ”se poate”!
8. Inchideti televizorul si incepeti sa ginditi!
Nu e asa greu sa protestezi pina la urma, nu?

Anunțuri
Published in: Fără categorie on 17 Mai, 2014 at 3:32 am  Lasă un comentariu  

The URI to TrackBack this entry is: https://goamanu.wordpress.com/2014/05/17/cum-sa-protestam-cu-adevarat/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: