Vise…

Chiar sint curios cu ce s-au ales cei aproape 400 de oameni din lista mea de prieteni si cei aproape 300 de abonati ai Occupy Timisoara in 3 ani de zile!
Am tot mai mult impresia ca sint un personaj dintr-un reality show. Lumea sta comod acasa sau la servici, aprinde compul, intra pe FB, apoi vede accidental unele (nu toate) postari ale mele sau ale OccTm. La unele dau Like, probabil pentru ca lepar amuzante. Altele le par interesante. Altele le stirnesc un oarecare sentiment de revolta.
De 3 ani ma straduiesc sa fac ”audienta”, sa-mi cresc ”rating-ul” si asta fara sa am in spate o corporatie sau trust care sa ma plateasca pentru asta. De 3 ani postez imagini cu ce (mi) se intimpla. Pun stiri care nu apar in media oficiala (sau care nu prea sint citite). Pun poze cu mine si cu alti oameni. Pun grafice, statistici, cifre, pareri. Adaug citate din oameni de seama, deloc timpiti. Expun ideile unora… dar, cel mai important, imi dau cu parerea!
E un proces destul de chinuitor datul asta cu parerea. Trebuie sa ma informez. Trebuie sa analizez. Incerc sa fiu cit mai cerebral si mai impartial, pentru a nu putea fi atacat si pentru a prezenta puncte de vedere puternice, pe cit posibil originale, demne de a fi luate in considerare. Si unii le iau si dau Like-uri. Unu, doua sau trei Like-uri sint suficiente, la un articol scris intr-o ora, de exemplu. Se dovedeste ca sint citit si apreciat. Exact cum lumea apreciaza un reality show! E misto, la o cafea, inainte de a merge la corporatie sau la shopping.
Dupa ce pierd vreo citeva ore pe zi sa dau click-uri, sa selectez si sa scriu, imi place sa visez: visez ca toata lumea din lista imi citeste toate posturile (chiar si mamicile foste colege de liceu sau neamurile mele), dar nu da Like din diverse motive, inclusiv ca le e rusine sa vada altii ce le place lor. Dar toti apreciaza! Si mai visez ca nici o actiune nu ramine fara reactiune si fiecare gest al meu, fiecare litera, va schimba ceva, cit de mic. La fel cum un reality show timpeste oamenii si ii tine lipiti de ecranele TV, uitindu-se talimb cum se scalimbaie niste exhibitionisti vinduti, la fel si eu le asigur doza de divertisment.
Problema e ca n-am stofa de clown! Nu-mi pierd ore bune pe zi sa inveselesc lumea. Mesajele si pozele mele le pun din durere, de fapt ele sint urlete! Poate pentru unii sint un clown trist…
Eu prefer insa sa ma consider un ceas desteptator fara ace, care te trezeste cind ti-e lumea mai draga (inclusiv la cafeaua de dimineata). Si asa vreau sa ma considere si oamenii din lista de prieteni. Nu e politicos sa refuzi un ”prieten”, nu?

Anunțuri
Published in: Fără categorie on 21 Martie, 2014 at 2:49 am  Comments (1)  

The URI to TrackBack this entry is: https://goamanu.wordpress.com/2014/03/21/vise/trackback/

RSS feed for comments on this post.

One CommentLasă un comentariu

  1. Pai de ce te miri? Probabil sistemul functioneaza. Ca-l conduc altii. Avem treburi grele in tzara. Fix de timisoara si de occupy ne doare in pula. Pana nu spanzuram politicienii de fiecare stalp din orash, nimic n-o sa schimbi. Ca la likeuri si vorbe pe Facebook se pricep si aia fara scoala. Si cocalarii au avantaj numeric.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: