Jurnal de protestatar

9.12.2013
Mers de dimineata in satul X pentru a ne intilni cu proprietarii nemultumiti de instalarea cablurilor pentru prospectiuni pe terenurile lor. Grup mare, 2 televiziuni, presa. In sat… nimeni, desi ieri ni s-a promis ca oamenii revoltati vor iesi. Probabil au fost speriati de cuvintul ”presa” si anesteziati de banii primiti de la firma de prospectiuni a lui Tender. Dupa o joaca de-a scunsa, cu celularul la ureche si televiziunile dupa noi am abandonat cautarea proprietarilor care se aflau peste tot… dar niciunde.
In lipsa de ceva mai bun am vorbit cu primarul, in timp ce Prospectiuni SA nu dorea decit sa munceasca, intinzind cabluri la greu si refuzind orice dialog. Cu primarul am avut primul deja-vu al zilei: ”mai copii, nu are rost sa va opuneti, oricum fac ce vor”, ”cine va credeti voi”, ”Romania este o tara furata de mult”, etc.
Am plecat dezamagit, insotit de mormaiturile in barba ale celor de la presa, care au ars benzina de pomana. Nici un cablu taiat, nici un protestatar isteric si nici un taran snopit in bataie de jandarmi.
Ajuns acasa, suna telefonul. Parintii: ”Iar ne-ai facut de rusine! Iar ai aparut in ziar! Cind vei intelege ca NU ARE ROST CE FACI? Cind vei intelege ca TU SI MINA AIA DE OAMENI IDEALISTI NU CONTATI? Vrei sa infunzi puscaria? Vrei sa fii omorit in bataie?” etc.
Ma pun pe net! Imi exprim o parere. Printre primele comentarii primite, apare bineinteles celebrul ”Ciinii latra, caravana trece. Te agiti de pomana! Doar nu te astepti sa te asculte cineva. Majoritatea dicteaza.”
Merg la bere, epuizat, cu grupul de activisti. Nici ceilalti nu aratau mai bine ca mine, dupa 3 luni de proteste, actiuni, evenimente, agitatie si nervi. Apare cineva care a fost la Pungesti, vizibil inca in stare de soc, si ne informeaza despre lagarul de concentrare de acolo, batai, abuzuri, intimidari, violente si, mai presus de toate, hotarirea unor indivizi care de doua luni refuza sa devina abrutizati de lacheii unui stat corupt pina in maduva. Imi repet a mia oara ca ”fac ceea ce trebuie si nu am voie sa cedez”, apoi adorm chinuit.

10.12.2013
Pe la ora 14 primesc un telefon: ”Legea minelor a fost respinsa. O mina de protestatarii de la Cluj si Bucuresti au ocupat citeva institutii publice si nemernicii care ne conduc au cedat.”
Pe la ora 17, dupa o sticla de vin si o discutie cu colegii din Timisoara, m-am pus sa scriu acest articol.
UNITI SALVAM!
NU CEDAM, NU CAPITULAM!

Anunțuri
Published in: Fără categorie on 10 Decembrie, 2013 at 8:12 pm  Comments (1)  

The URI to TrackBack this entry is: https://goamanu.wordpress.com/2013/12/10/jurnal-de-protestatar/trackback/

RSS feed for comments on this post.

One CommentLasă un comentariu

  1. Cu protestele poti doar sa amani inevitabilul. Noroc ca-s porcii astia ce ne conduc acum lasi. Atat de lasi incat sa-si voteze legi care sa-i protejeze…
    De dragul electoratului si un pic de frica protestelor o AMANAT treaba. Nu e o victorie, e doar un stallmate.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: