Dimineața revoluției generației care nu mai vrea să fugă

1239766_591263937586110_1489690976_n

8 septembrie 2013 – o duminică însorită, perfectă pentru o plimbare prin oraș! Eu am ales să îmbin plăcutul cu utilul și în timpul plimbării să agit și un PET plin de pietricele în timp ce răcnesc ”Uniți salvăm Roșia Montană”. Face bine la tonus și la coloana vertebrală!
În Piața Operei, alții ca mine! Într-un timp relativ scurt promenada se umple iar zgomotul aspru al PET-urilor devine un zumzet constant, agresiv. De undeva apare o portavoce care imprimă ritmul vocilor acompaniate de pietricele.
”Solidaritate!”
Mai curând decât mă așteptam mulțimea pornește spre primărie, unde se află galeria Poli. În timp ce străbatem piata, de la Operă până la catedrală, realizez înfiorat cât suntem de mulți. Este cel mai serios protest la care am fost vreodată!
Cum dăm colțul spre primărie, se întîmplă alt lucru nemaivăzut: lumea năvălește de pe trotuar în mijlocul străzii, de parcă asta și-ar fi dorit toată viața. Cei din galeria Poli s-au pus pe caldarâm în mijlocul străzii și scandează ”S-a dat șpagă barosană pentru Roșia Montană”. Într-un minut strada din fața primăriei e umplută ochi pe ambele sensuri de peste 2000 de oameni. După o scurtă perioadă în care ne folosim la maxim corzile vocale, o luăm înapoi spre Operă pe lângă Liceul de Arte. Ajungem pe pietonală, unde avem o surpriză. De fapt îmi dă impresia că surpriza e a celui care a vrut să ne facă surpriza: primarul Robu. Deși a venit însoțit de presă, cu escortă, e copleșit. Mulțimea îl ia imediat în primire și cred că e imposibil să se înțeleagă ceva din interviul pe care l-a dat televiziunilor.
”Ne dați corupție, vă dăm revoluție!”
Punctul final: Piata Unirii! Ansamblul nostru pseudo-folcloric de bucium si tobe isi ia locul deja traditional lângă monumentul Sfintei Treimi. 2000 de oameni îi acompaniază cu PET-uri și fluierături, formând un cerc destul de larg în jurul lor. În mod normal, ăsta ar fi momentul în care ar trebui să vorbeasca cineva la microfon. De data asta însă, aleg altă formă de exprimare: îmi dau jos masca de gaze de pe față și rucsacul de pe spate, apoi îmi scot pachetul cortului. E un moment la care visez de cel puțin doi ani de zile, încă de când alți ”hipsteri” au ocupat Wall Street în New York, locul unde stau și cei care se află în spatele Gold Corporation.
Fiind așa un moment important, nu pot face greșeli. Instalez cortul în timp record apoi lipesc rapid pe el cu scotch sigla paginii Occupy Timișoara. Pe partea cealaltă pun un cearsaf cu ”Uniti luptăm pentru Roșia Montană!”. Apoi mă trîntesc pe jos, hotărît să nu mă las ridicat de nimeni!
La început mulțimea mă privea curioasă, așteptându-se probabil la un moment artistic. Într-un fel e firesc, acțiunile de tip Occupy sunt cam rare în orașul de pe Bega… Apoi au început să se dumirească. După jumătate de oră a mai apărut un cort. Apoi al treilea. Trei corturi într-o poiană formată din oameni, într-o piată a Unirii!
”Ponta, nu uita, România nu-i a ta!”
Urma momentul critic, acel moment în care mulțimea de protestatari se retrage, încep orele de liniște, se lasă întunericul și joaca se termină sub privirile mustrătoare ale jandarmilor. Încet, încet, rămânem aproximativ 15 oameni, strînși unii în alții, tremurînd de frig. Puțin mai încolo jandarmii par nehotărîți. Cum să trateze cu hipsterii aia care, deși nu mai fac scandal, nu vor să plece? Timp de câteva ore se dă un război mut, între noi și ei. Ajungem fiecare dintre noi la concluzia fermă că nici o amendă nu ne mai poate urni de acolo, de lîngă corturi. Începem să ne organizăm: câțiva pleacă acasă să doarmă, pentru a ne înlocui apoi dimineața. Doi dintre noi pleacă acasă să aducă haine groase. Trebuie să rămânem în Piața! Apar și primele planuri de viitor și primele încercări reușite de consens între noi.
Dimineața la prima oră apare presa. Cearcănele ne sunt pozate, filmate și apoi distribuite tuturor. Dimineața revoluției generației care nu mai vrea să plece din țară… începuse!

Anunțuri
Published in: Fără categorie on 19 Septembrie, 2013 at 7:00 pm  Lasă un comentariu  

The URI to TrackBack this entry is: https://goamanu.wordpress.com/2013/09/19/dimineata-revolutiei-generatiei-care-nu-mai-vrea-sa-fuga/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: