Camasi de forta pentru anarhisti!

Proteste pentru Rosia Montana. Pentru oprirea exploatarii gazelor de sist. Pentru natura!
Zeci de mii de oameni isterici, din toata lumea, au iesit pe strazi, in loc sa stea in case si sa semneze petitii pe net. Pancarte fel si chip: pentru Rosia, impotriva gazelor de sist, pentru protejarea naturii… Citiva inconstienti insa nu se multumesc sa cerseasca autoritatilor sa nu mai faca ceea ce fac de obicei: sa corupa, sa minta, sa fure, sa-si vada doar de interesul personal.
Citiva inconstienti au adus pancarte total iresponsabile: jos coruptia, jos guvernul, jos corporatiile care exploateaza resurse (umane si naturale).
Deja se da in politic! Pai ce au istericii aia cu politica? Sau cu oamenii politici? Sau cu marii afaceristi? Doar e suficient sa le cerem niste lucruri simple, fara mare tam-tam, si ei, alesii nostri, ne vor asculta, ca si pina acum, ca doar asta e menirea lor, nu? Pentru ca sa perturbi un echilibru precar, o democratie fragila obtinuta cu atitea sacrificii?
Ba mai mult, niste persoane cu afectiuni nervoase, patologice, niste paranoici dementi, au mers si mai departe: jos sistemul, jos capitalismul, jos dictatura corporatista si marii bancheri! Ceea ce putea fi o demonstratie draguta, pasnica, s-a transformat intr-un cosmar! Teava s-a spart si in strazi au navalit tot felul de elemente certate cu legea, unele chiar scapate de la balamuc: ANARHISTII!!!!
In Timisoara au fost doua steaguri anarho-comuniste! La Cluj au fost chiar mai multe. Au aparut si in Bucuresti. Ca o tumoare maligna peste multimea nevinovata, care nu vroia decit apa curata si un loc linistit cu verdeata. Spectrul lor infiora, violenta culorilor (rosu si negru) la fel. Toata lumea stie ca rosul este culoarea infioratorului comunism, regimul care a dus la moartea in chinuri a mii de oameni si la abuzuri teribile. Ba chiar si a nazismului, fratele lui de crime si atrocitati. Negrul – culoarea mortii neiertatoare, a haosului, a noptii si a intunecimii mintii.
Inimile oamenilor de bine au tremurat! Usile gospodinelor si a barbatilor cu scaun la cap s-au inchis discret, cu teama. Doar inconstientii aia din piete, in viltoarea scandalului si a adrenalinei generate de protest, i-au ignorat. Dar nu ai cum sa treci cu vederea prea mult un astfel de flagel. Dovezile au ramas in ziare, in poze pe Facebook si chiar in camerele foto ale naivilor care nu stiau ce-i asteapta… anarhia pindeste Romania!
Cine sint acesti avortoni anarho-comunisti? Pai sa incepem cu anarhismul. Anarhismul pleaca de la ideea infioratoare ca un om se poate reprezenta cel mai bine singur. Nu are nevoie de cineva care sa-l conduca. Poate lua decizii cu mintea lui proprie si e mai bine sa isi asume el responsabilitatea propriilor actiuni, decit sa dea vina pe altii. E mai usor sa iei tu insuti parte la deciziile care te privesc, decit sa incredintezi aceste decizii altora. Cum le-a venit acestor indivizi defecti aceasta idee exotica? E inexplicabil, de bine ce sistemul statist (Statul) s-a dovedit atit de atent la doleantele cetatenilor. Mai mult, e dovedit ca orice om, ajuns la putere, se comporta perfect echidistant fata de ceilalti oameni si cauta sa nu profite deloc de pe urma lor!
Deci schizofrenicii astia de anarhisti nu vor conducatori! Ei bine, problema e ca oamenii sint niste fiinte sociale. Nu e deloc firesc ca intr-o societate, grup, comunitate, sa faci ce te taie capul. Eh, aici deja intervine cruntul sistem comunist!
Anarho-comunistii s-au gindit, in nebunia lor, sa pastreze principiile comuniste (care tin cont de comunitatile umane) intr-un regim anarhist. Practic s-au gindit ca ar fi mai simplu ca lumea sa-si dezvolte o constiinta civica/sociala care s-o ajute sa traiasca in pace, in comunitati armonioase. Sa fie constienti de importanta fiecaruia in sinul societatii. Sa nu iroseasca resurse aiurea, sa imparta mijloacele de productie, nu sa le tina inchise doar pentru ei (de exemplu sa-si procure mai multe familii un tractor, ca sa nu investeasca fiecare intr-unul, apoi sa-l foloseasca cu rindul si sa aiba toti grija de el). S-au mai gindit si ca in locul unui dictator, al unui partid sau al Statului format din reprezentanti alesi de o majoritate, sa incerce ca fiecare om sa fie multumit, prin decizii luate de comun acord. A aparut ideea oribila ca toti oamenii au drepturi si sanse egale, deci toti oamenii trebuie sa participe la luarea deciziilor importante pentru ei. Si mai mult, niciunul sa nu fie nemultumit. Se numeste ”consens”!
Imediat anarho-comunistii s-au lovit de o problema: cum ar putea face de exemplu colectivizare fortata, inchisori si abuzuri, de bine ce societatea lor e lipsita de o autoritate care sa impuna asta, singura autoritate fiind bunul simt, ratiunea fiecaruia si dorinta de mai bine. Dupa multe tergiversari s-au lasat induplecati si au ajuns la urmatoarea concluzie: colectivizarile se vor face voluntar, inchisori nu prea vor exista iar abuzurile se vor rezolva prin educatie. Nimeni nu va fi obligat sa fie anarho-comunist!
Din fericire primele experimente anarho-comuniste de acum un secol au fost inabusite in singe. N-au fost lasati nici sa respire mai mult de un an de zile, in Spania 1936 sau in Ucraina 1918. Desi milioane de persoane si-au dorit anarho-comunism, desi le-a mers bine timp de un an de zile, am avut noroc: capitalistii impreuna cu bolsevicii i-au macelarit aproape pe toti. Caci altfel ce ajungea lumea asta? O jungla!
Acum e la moda alta gaselnita diversionista: anarho-pacifismul. Chestia asta e si mai cumplita: oamenii nu se mai lupta cu capitalistii si cu Statul, ci pur si simplu se lasa macelariti, fiind constienti de rolul lor malefic in natura! Astfel ei spera sa atraga atentia oamenilor ca orice conflict armat e inutil si ca orice violenta este un abuz!
Anarho-comunistii pacifisti (sau ne-pacifisti, ca mai sint si din astia de-si spun Antifa si lupta impotriva fascismului biruitor) au ajuns o plaga in orice manifestatie stradala dintr-o tara democratica. De prea mult bine, din lene fizica si mintala, au ajuns sa ne sufoce cu steagurile lor de prost gust, sa ne ameninte existenta cu grohaiturile lor abjecte despre ”libertate”, ”solidaritate” si ”egalitate”. Scirbos!
Ca atare, eu ma declar bolnav incurabil si cer sa mi se puna camasa de forta, fiind un anarho-comunist pacifist! Sau macar sa mi se sparga capul la urmatoarea manifestatie, cu propriul steag pe care il voi flutura! Doar astfel putem apara capitalismul fascist! Si sa ne autodistrugem ca specie!

Anunțuri
Published in: Fără categorie on 3 Septembrie, 2013 at 4:46 pm  Comments (1)  

The URI to TrackBack this entry is: https://goamanu.wordpress.com/2013/09/03/camasi-de-forta-pentru-anarhisti/trackback/

RSS feed for comments on this post.

One CommentLasă un comentariu

  1. ce sa mai comentam pentru ca noi capopor nu valoram nimic pentru oculta mondiala cainii latra lupu trce! si daca ne opunem nil iau cu forta exact cum au luat si petrolul din Irak, dar ce nu inteleg eu este cum de pe bosorogii astia nu ii omoara nimeni?e chiar asa de greu? cum se poate pune la cale un plan care sa nu dea gres? un atac selectiv! Astept idei si opinii! Heil si continuarea o stiti!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: