Supusii zeului Ban

Adevarul este ca exista oameni frumosi si oameni uriti. Si ca banul uriteste oamenii!
Niciodata n-am simtit asta mai pregnant decit acum, la Rosia Montana. Fara a avea intentia sa demonizez pe cineva, va voi prezenta faptele la care am asistat impreuna cu multi alti martori:
1. In timp ce Rosia vibra de energia voluntarilor care pregateau festivalul (era trecut de ora 17), citiva angajati RMGC, imbracati in salopete galbene imaculate si cu casti de minier (probabil la cele 40 de grade de afara le era frica de insolatie, caci nu umblau pe linga case, sa riste sa le pice vreo tigla in cap) se chinuiau sa puna cit mai ostentativ bannere RMGC. Aveau fete pamintii, chinuite, buzele strinse si privirea fixa. Nu vorbeau intre ei.
2. La inceputul demonstratiei de duminica, pe cind sutele de voluntari se adunasera veseli in centru, simpatizantii RMGC formasera un grup compact, tacut, indirjit, in statia de autobuz. Printre ei, multi tigani (interesant, n-am prea vazut tigani printre voluntari, desi majoritatea voluntarilor sint aparatori ai acestei minoritati). La un moment dat, din grup se desprinde un tip cu fata tumefiata, plina de ura, care se indreapta amenintator spre grupul anarhistilor, grup care scanda ”noi nu cedam, noi nu plecam” si incepe sa urle la ei cu spume la gura ca ”cu cit ati fost platiti” Acum, imaginati-va si voi absurdul situatiei: sa fii platit sa fii anarhist! Numai un creier imbicsit de zeul Ban putea concepe asa ceva. Tipul, evident agitator platit, a fost indepartat de jandarmi, pentru ca manifesta o violenta iesita din comun.
3. Pe cind microfonul se dadea liber la cei care vroiau sa vorbeasca, staff-ul RMGC a considerat ca e din nou cazul sa se faca de tot rahatul, dind drumul ostentativ la masina veche de spart minereu. Ei bine, eu n-am vazut masina aia sa mearga decit de vreo doua ori, timp de citeva secunde. De data asta au lasat-o cam un sfert de ora, refuzind rugamintea unui amic sa o opreasca, pentru a ne auzi intre noi. Sceneta era urmatoarea: era o ”turista” cu o camera video care tinea musai sa filmeze masina din acelasi unghi, cu o expresie aidoma angajatilor RMGC de la bannere: fata pamintie, buzele strinse, privirea fixa.
Eu stau si ma intreb: oare ce fel de viata duc angajatii RMGC? Mie nu mi s-au parut deloc fericiti. Dar DELOC! Ce aspiratii au, ce vise? Pot oare sa si zimbeasca? Cind au ris ultima oara? Ce simteau cind ei executau miscari robotice, rauvoitoare, fata de sutele de oameni veseli si destinsi din grupul voluntarilor? Nu-si pun nici o intrebare? Au impresia ca si-au gasit locul firesc in lume?
Etc… 

Anunțuri
Published in: Fără categorie on 22 August, 2013 at 12:03 pm  Lasă un comentariu  

The URI to TrackBack this entry is: https://goamanu.wordpress.com/2013/08/22/supusii-zeului-ban/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: