Din nou despre Rosia

Am spus de foarte multa vreme ca o campanie de genul Salvati Rosia Montana nu poate avea succes, cit timp se concentreaza pe efect (exploatarea cu cianuri) si nu pe cauza (sistemul corporatist/politic). Cit timp sistemul nu se schimba, lupta poate continua la infinit.
De un an de zile insa activistii SRM au schimbat strategia si s-au orientat pe ceea ce trebuia: politicieni, coruptie, bani. E drept, inca nu s-a ajuns la inima problemei (Cine ii mentine pe politicieni acolo? In ce fel si de ce? Care sint interesele UE, FMI, Banca Mondiala? Care sint conexiunile Gabriel Resources cu marii bancheri? etc.) dar e suficient. Putem incepe cu demascarea (daca mai e nevoie) clasei noastre politice, cu prezentarea conexiunilor oneroase dintre corporatii si ”alesii” poporului.
Problema e ca s-a inceput prea tirziu, dupa ce s-a pedalat ani de zile pe un ecologism steril, care n-a impresionat pe nimeni. Am remarcat cu tristete lipsa de preocupare a romanilor in privinta protejarii naturii, individualismul atroce de care suferim de cind ideologia comunista a fost demonizata, acceptarea tacita a ”valorilor” capitaliste, cu toata mizeria implicita (consumerism, corporatism, egoism, goana dupa bani, etc.). Odata cu exacerbarea simtului proprietatii a scazut si implicarea civica. Atita timp cit proprietatea noastra e sigura, totul e ok! Statul n-a devenit decit un garant al acestei proprietati si ne este indiferent cine ne conduce. Mai mult, acceptam orice taxe, pe orice si oricit de mari, cit timp bruma de agoniseala ne permite sa mincam si sa avem un acoperis deasupra capului, acoperis, chipurile, protejat de legile statului.
Dar totul e o iluzie! Statul este de fapt o clica mafiota care se roteste de doua decenii la putere. Conducatorii nostri, cei care ar trebui sa ne garanteze siguranta, sint de fapt niste interlopi fara scrupule. Cercul lor inchis nu poate fi penetrat fara sa te murdaresti si, ce e cel mai grav, ei insisi sint condusi de elementele cele mai periculoase ale societatii: marii infractori si… corporatiile. Dovezi sint cu nemiluita, inclusiv in presa oficiala!
Ca orice adunatura fara onoare, nu-si respecta propriile legi si le schimba dupa bunul lor plac. In ultima vreme avem dovada acestui fapt chiar la Rosia Montana: legile statului nu valoreaza NIMIC! Ele se schimba in functie de interesele minoritatii aflate la putere:
http://www.rosiamontana.org/stiri/guvernul-a-decis-companiile-miniere-sunt-mai-presus-de-lege
Deci proaspetii iubitori de proprietate privata din Romania pot sa uite asa-numita ”siguranta” oferita de stat. Statul exista doar ca sa-i fure, nu sa-i ajute!
Am mai spus si ca pina la urma proiectul RMGC va fi aprobat, in ciuda tuturor protestelor. Am facut chiar pariu! Era logic, de bine ce cineva cu influenta, undeva, a pierdut foarte multi bani. Iata ca s-a adeverit tot ce am spus. Statul si-a asumat consecintele ignorarii opiniei publice, a bunului simt si a sigurantei cetatenilor, bazindu-se pe acea pasivitate indusa romanului si, implicit, pe numarul mic al activistilor implicati. Romania va fi in curind inundata in cianuri, muntii ei vor fi defrisati apoi rasi de pe suprafata pamintului, patrimoniul istoric sters si, mai grav, se va crea un precedent de care se vor folosi toate corporatiile ce stau cu balele curgind la pinda sa ne fure resursele: gaze de sist, lemn, cereale, ape, etc. Iar asta nu se va face nici macar in sistem capitalist, bazat pe profit negociat la singe, ci intr-un sistem complet abuziv de favoritisme si interese personale mafioate.
(Apropo, de ce nu face statul roman exploatarea, cu tehnologie cumparata? De ce trebuie sa o faca altii si noi sa primim doar 6%? Raspunsul e… mai sus!)
Ca atare, ca fiinta rationala si responsabila ce ma aflu, voi iesi in 1 septembrie in Piata Operei din Timisoara!
https://www.facebook.com/events/558565664221508/
Voi purta steagul anarhist (anarho-comunist) datorita faptului ca sint efectiv satul de mirlaniile celor lipiti de putere si sint constient de faptul ca nimeni nu ma poate reprezenta mai bine decit mine!
Voi scanda impotriva sistemului capitalist, un sistem bazat pe valori artificiale, superficiale si incompatibile spiritului uman.
Voi milita pentru Rosia Montana, pentru natura si pentru sanatate!
Si acesta e doar inceputul!

Anunțuri
Published in: Fără categorie on 29 August, 2013 at 5:48 pm  Comments (2)  

Mintim pina murim!

Cum ar arata o lume sincera? Cum ar fi societatea umana daca ar fi bazata pe sinceritate? Cum ne-am modela ca fiinte daca am putea sa ne exprimam liberi, total neingradit? Cum am face fata tuturor traumelor, obsesiilor, ”perversiunilor” si gindurilor reprimate ale noastre si ale altora?
Eu cred ca sinceritatea este cea mai inalta forma a libertatii! Sa fii sincer in primul rind cu tine insuti este primul pas spre constientizarea unei realitati pe care noi alegem sa o ignoram si care ajunge sa ne subjuge, sa ne inabuse fiinta. Apoi, sa fii sincer cu ceilalti, sa le spui tot ce te doare, ce gindesti, iar ei sa-ti spuna la fel. Ce forma mai inalta de comunicare poate exista? Fara psihologi, fara hipnoza, fara pastile antidepresive, doar sinceritate cruda!
Din acea comunicare neingradita ar putea izvori o lume noua, o lume care sa-si vada (si astfel sa-si recunoasca) greselile, o lume lipsita de bariere (morale si apoi fizice), o lume eliberata complet de tirania dogmelor si a prejudecatilor!
Dar noi deocamdata mintim! Ne mintim in fiecare secunda, ii mintim si pe ceilalti si sintem mintiti la rindul nostru! Traim intr-o societate nesincera, falsa, alunecoasa si inselatoare. Ne reprimam ginduri, senzatii, sentimente, uneori chiar puterea ratiunii, in favoarea unei ”realitati” frivole, care sa ne ofere un minim de confort emotional. Ne-am obisnuit sa acceptam (total ilogic) niste norme de conduita, niste formule ”corecte politic”, niste ierarhii profund nedrepte, doar de dragul unei linisti aparente. Linistea ce de obicei apare inainte oricarei furtuni!
De ce ne mintim? Pentru ca, in infatuarea noastra, nu vrem sa ne acceptam originea fireasca, naturala, animala. Toti sintem obsedati sexual, toti ne simtim atrasi de anumite tipare, imprimate genetic. Dar ne-am croit legi, garduri dupa care stam ascunsi, inselindu-ne ca sintem liberi. Nu avem voie sa ne placa (ce formulare absurda, nu?) o copila de 14 ani, pentru ca… e minora (alta bariera autoimpusa). Imediat sar pe tine o droaie de fiinte binevoitoare din aceeasi specie care iti pun etichete. Ce naste asta? Frustrare! Frustrare datorata ingradirii libertatii de exprimare, in primul rind. Este rusinos sa te uiti la decolteul unei femei pentru ca… nu se cade! Societatea a uitat insa sa ne dea o explicatie de ce nu se cade. Probabil ca sa fie o gramada de frustrati care nu au voie nici macar sa se uite. Ne este greu sa recunoastem, inclusiv fata de noi insine, ca la un moment dat orice poate avea conotatie sexuala, chiar si un Like pe Facebook, pentru ca… sexul e un subiect tabu si orice obsesie (chiar daca e o caracteristica genetica) nu e buna! Majoritatea oamenilor evita discutiile despre masturbare la fel cum evita sa poarte caciula in biserica…
(Da, religia e vinovata de multe ”porunci” coercitive!)
Ne mintim prin simplul fapt ca evitam sa vorbim despre adevar. Ne mintim si pentru a ne gasi un confort minim, pentru a evita sa ne implicam, din lene sau prostie. Apoi ne plingem ca lucrurile nu sint asa cum ne-am dori. Ne alegem ”reprezentanti” care sa faca lucrurile in locul nostru. Ne alegem conducatori care sa gindeasca si pentru noi. Toti acestia ne mint de ingheata apele, noi stim ca ne mint, dar din lasitate sau lene ne prefacem (ne mintim) ca-i credem. Politica e o imensa minciuna! Economia e o imensa minciuna! Sistemul e o imensa minciuna! Dar noi, obisnuiti sa mintim si sa fim mintiti, alegem inchisoarea propriilor slabiciuni, in detrimentul libertatii neingradite.
Intr-o societate mincinoasa relatiile dintre oameni nu au cum sa fie altfel! Familiile (care mai rezista) se complac intr-o inselatorie dulce-amaruie. Cupluri care se cunosc de zeci de ani evita constant sa vorbeasca despre anumite lucruri. Parintii evita sa discute anumite lucruri cu copiii sau pur si simplu ii mint (indoctrineaza) masiv.
Si, cel mai grav, un om sincer intr-o lume nesincera este din start un handicapat. Un om liber intr-o inchisoare este considerat o amenintare, prin simplul fapt ca nu contribuie la propagarea sistemului, nu se supune legilor inertiei. Si este indepartat firesc, astfel incit sistemul sa functioneze nestingherit.
Intreb din nou: oare cum ar arata un sistem bazat pe sinceritate? Un sistem in care sa recunoastem cu totii ca nu exista reprezentanti mai buni decit noi insine, in care sa stim fiecare ce gindim si de ce gindim asa, in care sa stim clar ce ne dorim, ce ne face fericiti si nefericiti, in care sa nu mai existe manipulare si indoctrinare, in care sa ne recunoastem originile, slabiciunile si obsesiile, in care dorintele sa nu mai fie reprimate ci intelese si acceptate…

Published in: Fără categorie on 28 August, 2013 at 4:52 pm  Lasă un comentariu  

Eject

E inutil să te implici
E inutil să-mi mai explici
Indiferent ce vrei să zici
Noi vom rămâne doar amici.

Ți-am oferit chiar șansa ta
Nu ești așa precum aș vrea
Nu văd de ce te-aș consola
Când pur și simplu pot pleca.

A fost frumos când ne-am văzut
Mi-aduc aminte ce-am făcut
Dar de atunci eu am știut
Că-i o senzatie ”la minut”.

Degeaba-mi pui scrisori în plic,
Știi că nu ți-am promis nimic,
Nu te simți acum calic
Că n-ai primit decât un pic.

Fii fericit cu ce-ai avut,
Că a durat cât s-a putut,
Că ne-am iubit, că ne-am futut
Și că ne-am cunoscut…

Published in: Fără categorie on 23 August, 2013 at 2:28 pm  Lasă un comentariu  

Supusii zeului Ban

Adevarul este ca exista oameni frumosi si oameni uriti. Si ca banul uriteste oamenii!
Niciodata n-am simtit asta mai pregnant decit acum, la Rosia Montana. Fara a avea intentia sa demonizez pe cineva, va voi prezenta faptele la care am asistat impreuna cu multi alti martori:
1. In timp ce Rosia vibra de energia voluntarilor care pregateau festivalul (era trecut de ora 17), citiva angajati RMGC, imbracati in salopete galbene imaculate si cu casti de minier (probabil la cele 40 de grade de afara le era frica de insolatie, caci nu umblau pe linga case, sa riste sa le pice vreo tigla in cap) se chinuiau sa puna cit mai ostentativ bannere RMGC. Aveau fete pamintii, chinuite, buzele strinse si privirea fixa. Nu vorbeau intre ei.
2. La inceputul demonstratiei de duminica, pe cind sutele de voluntari se adunasera veseli in centru, simpatizantii RMGC formasera un grup compact, tacut, indirjit, in statia de autobuz. Printre ei, multi tigani (interesant, n-am prea vazut tigani printre voluntari, desi majoritatea voluntarilor sint aparatori ai acestei minoritati). La un moment dat, din grup se desprinde un tip cu fata tumefiata, plina de ura, care se indreapta amenintator spre grupul anarhistilor, grup care scanda ”noi nu cedam, noi nu plecam” si incepe sa urle la ei cu spume la gura ca ”cu cit ati fost platiti” Acum, imaginati-va si voi absurdul situatiei: sa fii platit sa fii anarhist! Numai un creier imbicsit de zeul Ban putea concepe asa ceva. Tipul, evident agitator platit, a fost indepartat de jandarmi, pentru ca manifesta o violenta iesita din comun.
3. Pe cind microfonul se dadea liber la cei care vroiau sa vorbeasca, staff-ul RMGC a considerat ca e din nou cazul sa se faca de tot rahatul, dind drumul ostentativ la masina veche de spart minereu. Ei bine, eu n-am vazut masina aia sa mearga decit de vreo doua ori, timp de citeva secunde. De data asta au lasat-o cam un sfert de ora, refuzind rugamintea unui amic sa o opreasca, pentru a ne auzi intre noi. Sceneta era urmatoarea: era o ”turista” cu o camera video care tinea musai sa filmeze masina din acelasi unghi, cu o expresie aidoma angajatilor RMGC de la bannere: fata pamintie, buzele strinse, privirea fixa.
Eu stau si ma intreb: oare ce fel de viata duc angajatii RMGC? Mie nu mi s-au parut deloc fericiti. Dar DELOC! Ce aspiratii au, ce vise? Pot oare sa si zimbeasca? Cind au ris ultima oara? Ce simteau cind ei executau miscari robotice, rauvoitoare, fata de sutele de oameni veseli si destinsi din grupul voluntarilor? Nu-si pun nici o intrebare? Au impresia ca si-au gasit locul firesc in lume?
Etc… 

Published in: Fără categorie on 22 August, 2013 at 12:03 pm  Lasă un comentariu  

Miorița 9

Am ieșit puțin năuc
Din profilul de Feisbuc
Și-am pornit apoi în goană
Fix spre Roșia Montană
Unde-i mare festival,
Multă lume și scandal:
Corporația a venit
Să se pună pe ciordit
Să ne amăgească
Și să ne-otrăvească!

Dar e o Redută
Ce nu e bătută,
O redută de-activiști
Solidari și optimiști
Adunați de peste tot
Ca să le-o dea peste bot,
S-omoare balaurul
Care fură aurul.

Caci acum, la vremuri noi
Nu mai suntem niște oi
Niște miorițe
Care fac doar fițe,
Suntem mulți și mânioși,
Hotărâți și inimoși,
Ne place cultura
Protejăm natura
Și de vrei să ne ”combini”
Noi vom fi ca niște spini.

Published in: Fără categorie on 21 August, 2013 at 1:56 pm  Lasă un comentariu  

FanFest 2013

15384_10200872901637732_1309367792_nLa Rosia Montana a fost o saptamina de betie! Betie a simturilor combinata cu efectul alcoolului si cu oboseala cronica. De ce betie a simturilor? Aici voi dezamagi probabil pe multi, pentru ca mie oraselul ala minier nu-mi spune mai nimic. Nici oamenii lui. Aerul nu e mai curat decit altundeva la munte, muntii sint chiar mai uriti din cauza exploatarilor, e plin de viespi iar pe oamenii din Rosia nu i-am cunoscut, in afara de Eugen (proprietarul Alburnus Maior, a pensiunii Tarina si a terenului imens pe care se desfasoara festivalul, care umbla tot timpul cu palarie jumulita de paie si niste pantofi legati cu ata ca sa nu se destrame – joc de imagine ?) si un tip mustacios care a vorbit la adunare.
Pentru mine cele mai importante n-au fost aspectele sentimentale legate de frumusetea locului si a motilor (care s-au tirat cam toti la oras, ametiti de puterea de seductie a banilor iar cei care au ramas au facut un grup compact pro-RMGC, in afara de vreo 2-3 familii). N-am pus botul nici la ”harnicia” locuitorilor, de bine ce la tirg pur si simplu nu existau localnici care sa vinda ceva (sau cel putin asa stiu eu, eventual niste miere facuta acolo). N-am cascat gura nici la casele vechi care se surpau, in schimb mi-a placut vechiul cimitir, care se afla intre o groapa de gunoi si o exploatare parasita. In fine, ca tot am ajuns aici, sa va zic ce mi-a placut…
Pai in primul rind, Ideea! Bai, ca ce chestie sa distrugi un munte ca sa scoti aurul din el? Noi mincam aur? Omul de rind foloseste aur la altceva decit la verigheta? In plus ca acolo aurul e rar si trebuie folosite cianuri. In plus ca jegurile corporatiste care vor sa faca asta sint niste… jeguri corporatiste si fac ce stiu ele mai bine: cumpara si corup! De ce? Ca, facind apoi profit, sa-si pastreze puterea pe care o detin asupra economiei si politicii. Sa-si pastreze statutul de dictatori din umbra! Caci fara bani, orice dictator nu face nici cit o ceapa degerata. In cazul Rosia Montana se impletesc toate mizeriile actuale: coruptie, corporatism, politica, poluare. Deci nu am cum sa lipsesc de la intilnire 
In al doilea rind, mi-au placut Oamenii (sau in primul rind?). Dar nu localnicii, precum ziceam, ci ”nebunii” aia sositi sa ajute si sa participe la un festival bazat pe voluntariat. Ecologisti, hippioti, anarhisti, care pareau ca se cunosc dinainte de a se naste, s-au adunat si s-au organizat (aproape) exemplar, reusind ca timp de o saptamina sa creeze o comunitate egalitara functionala, acea ”utopie stingista” de care ne acuza sforaitor asa-zisii ”intelectuali” lipsiti de orice viziune. Daca ar fi dupa mine, eu as invita oamenii la FanFest doar ca sa vada cum functioneaza grupul sutelor de voluntari, sa-si reaminteasca de valorile umane, de unitate si solidaritate, de bunavointa si voluntariat, de bunadispozitie si toleranta. Indiferent cit eram de obositi, zimbetul nostru nu era fortat! Si asta, pe gratis!
Una peste alta, abia astept sa ma intorc la Rosia. Sa dau in cap celor care se cred intangibili, alaturi de cei care stiu de fapt adevarul. Pentru ca probabil se va ajunge si la asta.

Published in: Fără categorie on 20 August, 2013 at 2:39 pm  Lasă un comentariu  

Steaua Spatiala Internationala

A vazut cineva Statia Spatiala Internationala?
Se vede ca o stea mai mare, pe cit de sclipitoare, pe atit de efemera, un ”joc” mic de artificii facut de spiritul uman. Este cel mai mare efort comun al natiunilor, cel mai scump si cel mai spectaculos.
Visez la ziua in care cerul sa se umple de astfel de stele, sa plutim odata cu ele spre necunoscutul care s-a plictisit sa mai ramina astfel, spre infinitul care ne zimbeste sagalnic, stiind ca niciodata nu-l vom infringe… dar in mod sigur putem incerca.
Pentru ca omul are potential!
Dar omul inca prefera sa se murdareasca. Prefera sa uite cite are de descoperit, complacindu-se in comoditatea uitarii de sine, refugiindu-se intr-un trecut deloc onorabil, prinzindu-se de lanturile insingerate ale unor religii scirboase, izvorite din frica ancestrala a animalului care inca mai sintem.
Preferam sa ne ucidem pe noi si planeta ce ni s-a daruit. Preferam sa ne batem joc de unica realitate pe care o putem vedea, facindu-ne ca n-o vedem, inselindu-ne cu himere inventate de aceeasi frica. Pentru ca ne este frica de noi insine. Nu ne putem detasa de vina pe care o purtam, vina universala de a porni de la… aproape nimic. Pentru ca la inceput a fost nimicul iar omul nu poate accepta ca din nimic, in virtutea unei legi pe care inca n-o intelegem, poate izvori chiar infinitul.
Insistam in nimicuri. Avem impresia ca universul nostru e limitat si ne comportam ca atare. Ne e teama sa evoluam. Din teama aceasta a nimicului ajungem sa ne autoinselam, sa ne gindim ca poate altii, intotdeauna altii, sint mai tari ca noi. Asa l-am inventat pe Dumnezeu. Asa inventam tot felul de conducatori pe care ii punem sa ne conduca, uitind ca si ei sint facuti pe acelasi pamint. Iar ei ne conduc, inerent, spre… nimic.
Norocul nostru e Natura… si acea lege pe care inca n-o intelegem. Natura ne-a ajutat ca pina la urma sa devenim capabili de Cunoastere. Cunoasterea ne-a deschis Constiinta. Iar Constiinta ne-a determinat sa ne recunoastem greselile si potentialul, potential ce sta doar in solidaritate.
Astfel, solidari, cunoscatori si constienti, am inceput, asemeni zeilor inventati de noi, dupa chipul si asemanarea noastra, sa creem stele pe cer.
Daca sintem cuminti si avem rabdare pina la urma vom intelege ca noi avem puterea sa facem orice… sau aproape orice. Pina la Infinit!
🙂
Orarul ISS deasupra Romaniei:
http://spotthestation.nasa.gov/sightings/index.cfm#.UgAH29LCUXs
Detalii despre Steaua noastra Internationala:
http://en.wikipedia.org/wiki/International_Space_Station

Published in: Fără categorie on 5 August, 2013 at 11:40 pm  Comments (2)