Activism si violenta

Disperat de lipsa de reactie a societatii la problemele cu care se confrunta, am incercat sa gasesc o explicatie si o posibila solutie.

In primul rind, de ce nu iese nimeni sa protesteze?

1. Protestul este prin definitie violent!

Nu poti prostesta dragastos fata de o problema care te macina. Iar de violenta oamenii sint satui, pentru ca in fiecare zi sint indopati cu violenta pina la refuz (bine zis). La televizor, in filme, in telenovele, in ziare, in carti, in jocurile pe comp, in locurile de distractie (m-am nimerit ieri intr-o discoteca din Timisoara unde majoritatea erau liceeni, fumau si beau, tremurind spasmodic pe o muzica electronica hardcore infioratoare, in timp ce pe perete erau proiectate scene de lupta din Kill Bill), violenta e atotprezenta, ca un zeu de care nu putem scapa. Violenta poate fi o consecinta a stresului in care traim sau poate fi indusa in mod special, prin mijloace oficiale, la fel cum e indusa frica (de teroristi, de somaj, de saracie, etc) sau pofta nemarginita (sex, consumerism, etc).
Desi omul este un mamifer si prin asta are unele trasaturi firesti violente (ce tin in mare parte de supravietuire, deloc diferite de a majoritatii animalelor), toate aceste trasaturi s-a demonstrat ca pot fi anulate prin inteligenta lui. Ca atare, depinde numai de noi daca sintem violenti sau nu.
Deci sa revin, protestele sint violente si energia necesara acestei violente este irosita in activitati cotidiene, de multe ori involuntar.

2. Protestele sint de obicei inutile!

Este adevarat… cu mici exceptii: atunci cind se atinge masa critica. O masa uriasa de oameni este asemeni unui tsunami. Din pacate (sau din fericire) o astfel de masa e din ce in ce mai greu de strins, intr-o era a egoismului, superficialitatii si nepasarii. In comunitati mici s-a dovedit eficienta o astfel de abordare, de exemplu in Islanda, tara cu 300.000 de locuitori (mai putini decit in Timisoara). Acolo a fost suficienta mobilizarea citorva strazi ca sa schimbe complet un regim politic si felul de guvernare. In Grecia insa, nu e asa. Din cei 11 milioane de greci, au iesit in strada un milion, la Atena. Si, desi au fost extrem de ”vocali”, doleantele lor au ramas in mare parte neascultate.

Cu cit e tara mai mare si mai importanta pe harta economica a lumii, cu atit e mai greu sa schimbi ceva, datorita si intereselor ”vecinilor”. Practic, daca esti important in vreo schema geo-politica, va trebui sa te lupti cu toata lumea, nu doar cu ”ai tai”. Pentru o eventuala schimbare va fi nevoie de o ”revolutie globala”. Si aici ajungem la urmatoarea intrebare:

Ce este de facut?

Occupy Wall Street a propus un sistem de lupta civica ”pasnic”, Gandhi style. Pasnic e doar un fel de a spune, pentru ca desi protestatarii nu se dedau in general la violente si isi mentin nivelul de adrenalina, nimeni nu-i opreste pe ceilalti (fortele de ordine) sa se desfasoare in voie ”in numele democratiei”, nu?

Problema este ca lumea de azi in general nu se poate compara cu India anilor 1900. Gandhi practic a fost un guru intr-o lume profund spirituala, incercata de factori specifici. Filozofia lui se mula perfect intr-o tara asuprita de marimea unui continent iar asupritorul avea problemele lui (al doilea razboi mondial) si se afla in India in numar destul de mic. Una este sa fii chinuit de un strain aflat in minoritate, alta este sa fii chinuit de propria societate si de proprii conducatori, legati ombilical de un veritabil guvern mondial.

Intr-o lume globalizata economic se cere o Revolutie Globala. Cum trebuie sa arate acea revolutie? De un an de zile avem proteste de strada, uneori cu sute de mii de participanti, in diferite tari de pe glob, proteste care in cea mai mare parte trec neobservate, datorita ignorarii lor de catre mass-media. Rezultatul este pe masura: desi multe proteste sint pasnice si se nasc din disperarea si ultimele farime de energie ale oamenilor, la sfirsit nu se schimba nimic. Eventual un regim se transforma intr-o clona a lui.

Extrapolind, o solutie ar fi sa se atinga masa critica, iar conducatorii acelui ”guvern mondial” stiu asta: e imposibil! E imposibil sa faci peste jumatate din populatia planetei sa iasa in strada, pentru a schimba sistemul. Daca ies mai putini, cu atit mai bine, un motiv sa rarim populatia globului. Deci protestele globale pica, dupa parere mea. Ce mai ramine?

Constientizarea (informarea urmata de apeluri la constiinta) si alternativele viabile prezentate

Cetateanul trebuie sa stie in primul rind corect ce se intimpla. Educatia (informare asupra adevarului) este cruciala! Fara educatie nu se poate realiza nimic, niciodata. Prin educatie corecta omul ajunge la concluzii si actiuni corecte! Deci trebuie oferite alternative la sistemul de educatie si mijloacele de informare oficiale. Aceste alternative exista: sisteme noi de invatamint (waldorf, sistemul suedez, etc), posturi de radio si televiziune independente (si responsabile), ziare electronice independente. Lumea va ajunge la ele in urma unui proces de durata, atunci cind scena independenta isi va dovedi superioritatea in fata celei oficiale, prin servicii de inalta calitate. Iar atunci va fi inceputul unei noi ere, o era in care monstrul corporatist care ne conduce destinele azi, va deveni tot mai anemic.

Majoritatea protestatarilor de azi se incurca daca ii pui sa-ti explice ce vor sa puna in loc, cum vor sa arate si sa functioneze societatea viitorului. Din nou, trebuie venit cu propuneri concrete si alternative vizibile. Degeaba iesi in strada daca tu nu ai o lista realista si coerenta de cerinte sau propuneri concrete de indreptare a situatiei. Modificari clare de legi, prezentarea unor sisteme politice-administrative alternative functionale (comunitarianism, permacultura, materiale ecologice de constructie, energii alternative – toate astea exista) vor face ca din ce in ce mai multi oameni sa se regaseasca intr-un viitor ignorat de oficialitati, si sa se indrepte prin forte proprii spre el.

Iar atunci cind oficialitatile vor abuza (ca si pina acum) de statutul lor si vor incerca sa-ti rapeasca viitorul, vei stii pentru ce sa iesi in strada si chiar sa-ti dai viata, la nevoie.

Anunțuri
Published in: Fără categorie on 27 Ianuarie, 2013 at 6:07 pm  Lasă un comentariu  

The URI to TrackBack this entry is: https://goamanu.wordpress.com/2013/01/27/activism-si-violenta/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: