Ghidul activistului serios

Mai sint 9 zile pina la 12 Mai.
Ce va fi in 12 Mai? Depinde doar de TINE, cel care citesti aceste rinduri!
Poate sa nu fie nimic, sau poate sa fie inceputul unei schimbari dramatice in viata ta si a tuturor romanilor.
Si mie imi place sa stau in casa. Atit de tare imi place sa lenevesc incit m-am ingrasat. Prefer sa-mi iau mincare scumpa si proasta de la buticul din colt, decit sa merg 3 strazi mai departe pina in piata. Prefer sa ma joc pe calculator in loc sa gatesc ceva sau sa fac curat. Sint alegerile mele si sint pe deplin responsabil de consecintele lor.
Stau foarte mult pe Facebook! Am 124 de prieteni virtuali si numai vreo 4 reali, dar nu ma deranjeaza prea tare (si asa nu prea ies din casa, nu?). Pe Facebook de obicei fac activism: dau ”Share” la pozele altora cu mesaje ce mie mi se par adevarate sau simpatice, mai scriu cite un comentariu si mai dau cite un ”Like”. Nu e o munca usoara! In fiecare saptamina apar ”provocari” noi: de exemplu, saptamina asta a aparut faza cu noul Cod Silvic, din cauza caruia vor fi distruse si putinele paduri ramase in Romania. Acum putina vreme a fost faza cu preluarea Cuprumin, pe citiva banuti. Inainte a fost faza cu gazele de sist extrase de americani in tara noastra, care ne vor otravi apele si vor produce cutremure. Si mai inainte a fost scandalul cu Rosia Montana, in care niste romano-canadieni destepti s-au hotarit sa ne otraveasca, sa ne saraceasca si sa ne prosteasca. Un activist on-line are intotdeauna ce face!
In plus, eu mai activez si in miscarea Occupy (in romana se pronunta ochiupai). Astia is niste indivizi suspecti. Lumea zice ca-s niste golani lenesi si comunisti din America, care vor sa faca scandal si sa destabilizeze societatea noastra si asa prea chinuita.
Multi dintre prietenii mei virtuali fac activism ca si mine (ceea ce, va reamintesc inca o data, nu e usor). Citeodata stau si ore in sir la calculator si filtrez mesaje, accesez pagini, comentez articole. Toate astea le fac pentru ca doresc ca si ceilalti oameni sa simta si sa vada ce simt si vad eu. Sa vada ca lumea in care traim poate fi MULT mai buna decit este acum. Sa simta de unde pornesc problemele cu care ne confruntam. De ce fac asta? Pentru ca undeva, in sinea mea, sper ca toti acei ”prieteni” virtuali sa incerce sa rezolve cumva problemele si sa facem impreuna o lume mai buna.
Altfel n-ar avea nici un rost! Cu tot timpul pierdut pe Facebook, cu toate mesajele trimise si primite, cu tot activismul, lumea pare sa se invirta in acelasi cerc. In fiecare saptamina apar ”provocari” noi. Fie ca e doar un simplu proiect de lege, o vorba a presedintelui, un razboi in Orientul Mijlociu, o taxa suplimentara, o corporatie avara, un baiat destept sau o fata proasta… intotdeauna va exista o problema pentru care sa militez.
ACTIVISMUL ON-LINE ESTE INUTIL DACA NE REZUMAM DOAR LA EL!
Cei mai destepti zic ca n-are rost sa ne agitam, ca viata e scurta si ca trebuie sa ne-o traim frumos. Si ca trebuie sa-i ignoram pe ceilalti. Si mai zic exact ce ziceam si eu inainte: ca fiecare e responsabil pentru alegerile pe care le face, ca numai de noi depinde daca avem o viata buna sau nu.
Ce te faci insa cind alegerile unui individ (sau grup de indivizi) oarecare iti afecteaza viata? Ce te faci insa cind tu nu poti trai bine din cauza ca altul se uita lacom in ”curtea” ta? Ce te faci cind unii te fura, te inseala, iti dicteaza ce sa faci si iti transforma viata intr-un calvar? Faci activism sperind ca nu vei fi singur si ca impreuna cu ceilalti sa rezolvi problema comuna care va framinta… sau bagi capul in pamint si te auto-inseli ca nu se poate face nimic. Desigur, cel mai comod este sa bagi capul in pamint, insa de cite ori il vei scoate, problema te va astepta acolo, privindu-te cu fata ei hida si rinjind sardonic. Tu ce alegi? Sa incerci sa faci ceva, sau sa te prefaci ca nu poti?
Mai este o categorie de oameni: cei care urmaresc atent pe dupa gard. In general acestia sint oportunisti si apar ca ciupercile dupa ploaie in anumite momente bine definite, cind totul e deja clar. Si cind apar, o fac cu surle si trimbite, pentru a se face remarcati cit mai bine. Acesti oameni de multe ori sint de acord cu ce spune vecinul activist, dar sint prea lasi sau prea lenesi sa se implice. Daca vecinul reuseste sa rezolve ceva, e perfect. Cum el a fost de acord inca de la inceput cu vecinul, are si el o parte din merit, nu?
Cea mai virulenta si mai rara categorie o reprezinta activistii off-line, adica cei activi. Astia de obicei sint niste oameni pe jumatate nebuni! Cum naiba sa fii normal, cind practic iti risti viata, linistea, sanatatea, cariera, banii, pentru o idee, nesprijinit aproape de nimeni? Fugi de la servici, iei bataie de la jandarmi, iei amenzi, primesti amenintari, urli pina ragusesti, te enervezi, toate astea fara sa ai mari sperante ca vei rezolva ceva. Pentru ca daca ai putina minte in cap, iti dai repede seama ca singur sau doar cu o mina de prieteni reali, nu poti rezolva nimic!
Cum ar putea un astfel de om sa fie normal? Ceea ce il face anormal este tocmai… ”normalitatea” celorlalti, care se complac, se auto-sugestioneaza, se pisa pe ei de frica, se ascund si il lasa pe activist singur. ASTA IN TIMP CE EI SPERA CA ACTIVISTUL VA REUSI SA OBTINA CEEA CE VOR TOTI!
Va rog sa ma scuzati, dar singurii anormali sint cei ce stau si se uita!
Unii se inseala ca si o mina de oameni poate rezolva multe. Sa luam de exemplu ONG-ul Alburnus Maior. Pina in decembrie anul trecut nimeni n-a prea auzit de ei, desi ei activau de 10 ani! Eu de exemplu n-am auzit. Daca nu interveneau multimile de oameni adunate pe stadioane, prin piete, daca nu interveneau personalitatile politice si academice, ar fi ramas in umbra. Practic scandalul cu Rosia Montana a fost pus pe tapet de catre TOTI oamenii care au aflat despre ce este vorba. Daca Rosia Montana va fi salvata, nu va fi doar meritul Alburnus Maior, ci al TUTUROR ce si-au exprimat nemultumirile. O mina de oameni nu poate face nimic fara sprijinul celorlalti! Pe asta se bazeaza toate ONG-urile, miscarile si actiunile de voluntariat.
O mina de activisti activi sint si componentii miscarii Occupy. Acesti ”nebuni ai marilor orase” au citeva particularitati interesante:
– sint o miscare globala
– sint singura miscare fara conducatori
– sint unica miscare anti-capitalista fara o ideologie de stinga sau de dreapta
– sint unica miscare ce a identificat cauza majora a problemelor de care ne lovim (odata ce va fi indepartata aceasta cauza, vor disparea toate ”provocarile” saptaminale pe care ni le arunca sistemul)
– sint unica miscare ce a avut tupeul sa se lege de virful sistemului (bancheri, politicieni si corporatii)
– sint unica miscare ce a adoptat tactica Golaniadei (cea mai efectiva) de campare in piete si activism insistent, vizibil si verbal
In 12 Mai ”nebunii” te invita in strada, pentru a reusi ceea ce multi pina acum nici n-au avut curaj sa gindeasca: o lume mai buna, in care dorinta cetateanului sa fie lege, o lume in care sa fim toti uniti pentru binele comun! Pentru ca numai TU esti responsabil de consecintele alegerilor tale!
Solutiile si modul de actiune vor fi discutate acolo, de catre cei prezenti. Nu exista o platforma-program. Vor fi de toate, pentru toti! Depinde numai de tine.
IESI IN STRADA!
http://12m12.wordpress.com/

Anunțuri
Published in: Fără categorie on 3 Mai, 2012 at 4:12 pm  Lasă un comentariu  

The URI to TrackBack this entry is: https://goamanu.wordpress.com/2012/05/03/ghidul-activistului-serios/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: