A doua parte a Mioritei

In data de 19 mai 2012, la Frankfurt, capitala bancara a Europei, au demonstrat peste 20.000 de persoane impotriva bancilor si a capitalismului. Politia prezenta in numar mare la fata locului si-a scos castile si a marsaluit impreuna cu manifestantii, dind o dovada impresionanta de ratiune, simt civic si solidaritate.

Cu ”mult” inaintea lor, in data de 12 mai 2012, la Timisoara, orasul ”revolutiei” romanesti, a avut loc o manifestatie pentru exact aceleasi lucruri, in Piata Operei. La manifestatie au participat de 10.000 de ori mai putini oameni, adica… doi: eu cu Andrei. Si vreo 4 politisti comunitari si o duba plina de jandarmi. Politistii si jandarmii nu au fraternizat cu manifestantii, ci le-au intrerupt manifestatia, amenintindu-i cu amenzi uriase. In rest totul a fost identic cu actiunea de la Frankfurt.

Tot in 12 mai, la Bucuresti in Piata Universitatii, la kilometrul zero al democratiei, dupa o campanie de informare si reclama ce a durat peste o luna, cu prilejul manifestatiilor globale de tip Occupy din aceeasi zi, s-a incercat organizarea unei noi ”golaniade” dupa 22 de ani, urmind aceleasi linii generale: justitie, demnitate, democratie, educatie, protejarea naturii, etc. Au participat… vreo 20 oameni, din care 4 indignados spanioli, ramasi de la meci. De mentionat ca spaniolii au trecut prin Piata Universitatii in repetate rinduri si au scandat lozinci anti-capitaliste, dar putinii romani care apareau pe acolo erau retinuti de jandarmerie in acele zile. Jandarmeria ne-a furat si bannerele pregatite pentru 12M.

Acestea fiind zise, se impun niste concluzii:

Romanii se afla pe ultimul prag al spalarii de creier si al manipularii, tinind cont de faptul ca intregul mapamond fierbe iar in Romania se aduna din 22 de milioane… 22 de oameni. Romania este una dintre putinele tari in care sistemul actual si-a definitivat opera de indobitocire.

Ca urmare a educatiei deficitare, a asaltului concertat mass-media, a apelurilor furibunde la instinctele noastre primare, romanii au devenit niste oi perfecte. Simtul lor civic este inexistent, ratiunea le este blocata lasind loc doar generarii de scuze, existenta ca popor le este periclitata poate ca niciodata in istorie.

Singura scuza a romanului este ca nu stie ce este libertatea. Vorbim de o libertate partiala, acea libertate in care poti sa-ti cunosti si sa-ti ceri drepturile. Se pune firesc intrebarea: nu tocmai de aia ar trebui sa lupte pentru ea?

Dar o oaie nu lupta. O oaie behaie scuze si se mai simte si desteapta facind asta. In timp ce in jur, la stinele vecine, e razmerita. Prima scuza, si cea mai simpatica, a fost asta: ”Nu ies in strada pentru ca nimeni nu iese!”. Din pacate acesta e un tipar de gindire comun, specific filozofiei de turma: daca turma nu merge, nu merg nici eu. Si astfel toata turma sta pe loc! A doua scuza e si mai si: ”Nu ies in strada pentru ca oricum nu pot schimba nimic.” Aici deja avem acea filozofie a neputintei tipic mioritice, a ciobanului care prefera sa moara decit sa se revolte impotriva unor dusmani evidenti.

Marii nostri scriitori, in frunte cu Ion Creanga, au realizat absurditatea acestui comportament. In povestea ”Prostia omeneasca” un individ mai istet pleaca scirbit de acasa pentru ca si-a vazut nevasta bocind ca drobul de sare sta sa pice peste copil, asta in timp ce ea nu lua nici o masura. Pe drum se intilneste cu idioti mai mari, astfel ca ajunge sa se intoarca spasit acasa. Din pacate, vremurile s-au schimbat. In celelalte tari lumea este mai desteapta acum, deci romanii care pleaca ajung sa nu se mai intoarca…

In cel mai bun caz, vom fi luati ca de obicei prin surprindere. Ne vom trezi din nou intr-o enclava condusa de un cioban violent si beat, ne vom chinui din ce in ce mai umiliti, mai saraci si mai flaminzi, in timp ce ”elitele” se vor destrabala si se vor pisa din cind in cind pe noi, ca sa-si demonstreze suprematia. Probabil ca vom ajunge fara tara, fara resurse, dominati de tigani, mafioti, bancheri sau te miri ce alte vinituri. Asta in timp ce o lume noua, formata din milioane de ”visatori” ca mine, se va ridica la orizont, pe cenusa vechiului sistem. Apoi ne vor ciocani la poarta, mirati si inspaimintati de horcaiturile si mirosul emanat de oile inghesuite in interior. Si, spre deosebire de vremurile trecute, ne vor arata calea cea dreapta.

Caci romanii nu o vad! 😦

http://www.opiniatimisoarei.ro/occupy-timisoara-12-mai-manifestatie-cu-doi-oameni-in-piata-victoriei-vezi-foto/12/05/2012

Anunțuri
Published in: Fără categorie on 24 Mai, 2012 at 9:33 pm  Lasă un comentariu  

Despre ochiupai, credinta, frica si neincredere (in fortele proprii)

Nu stiu cum am nimerit pe un grup ultra-ortodox. Am postat acolo afisul cu 12 Mai, fara sa fiu prea atent la discutiile lor. Oamenii pareau ca vor schimbare, ceea ce mi-a fost suficient.
Reactiile au fost imediate si absolut… delirante! Occupy a fost catalogata drept o miscare de import, artificiala. Imediat au inceput comparatii cu nazismul si comunismul. Fara sa apuc sa scriu prea multe, Occupy a fost acuzata ca incearca sa impuna democratia cu forta (!?), ca este o emanatie a globalizarii (!?) si ca nu ofera nici o solutie crizei actuale, cauzata de… (asta e misto de tot) distrugerea modului de viata ”crestin si comunitar”! 🙂
Apoi mi s-a cerut, intr-un spirit profund crestin (si comunitar) sa… parasesc grupul. Si asta fara sa apuc sa scriu prea multe.
Sa stam sa analizam putin acest comportament…
In spatele lipsei crase de informatii despre Occupy, este evidenta teama aproape viscerala de schimbare sau de cei ce pot aduce vreo schimbare. Cei de acolo tinjesc dupa un mod de viata traditional, invechit, care cred ei ca le garanta linistea, fara sa inteleaga de fapt ca acel mod de viata a evoluat in… monstrul care este acum. Ei nu vor decit sa intoarca timpul inapoi!
Chestia cea mai faina este ca acel timp nici macar n-a existat 🙂 Totul e o proiectie imaginara a unei imagini biblice, o promisiune a ”cartii sfinte” care nu s-a implinit niciodata! Ma indoiesc ca in Romania cei care au fost buni crestini si comunitari au trait neaparat bine. Probabil ca au fost vremuri in care nu le era atit de tulburata linistea sufleteasca. Probabil ca inainte nu exista o amenintare atit de mare adusa sufletului credinciosului, asa cum este acum. Dar atit! Si ei tinjesc dupa acea liniste. Din pacate pentru ei, lumea evolueaza. Din pacate pentru ei, problema lor este absolut falsa. Nimeni nu-i opreste azi sa fie buni crestini sau buni comunitari.
Frica aceasta pentru pierderea fragilului echilibru psihic am intilnit-o si la anumiti yoghini din cadrul miscarii, care au preferat sa se retraga permanent din ea tocmai pentru ca nu si-au regasit acolo modelul mintal de ”comunitate” dorit.
Tiparul psihic al credinciosului este cladit in jurul unui urias sprijin imaginar. De fapt, temerile acelui om sint atit de uriase, incit poate rezista incercarilor vietii numai mintindu-se ca cineva necunoscut, undeva, il ajuta daca indeplineste anumite conditii. Prima, si cea mai importanta este sa, ghiciti… creada lucrul acesta 🙂
Totul se invirte la ei in jurul fricii:
– faptul ca Occupy, cica, vrea sa reediteze cumva nazismul sau comunismul. Nimic mai fals! Toti am invatat ceva din istorie, nu?
– faptul ca Occupy vrea sa impuna democratie cu forta sau ca sprijina globalizarea. Pai e suficient sa vezi citeva pancarte ale celor de pe Wall Street sau sa urmaresti modul de manifestare al oamenilor, pentru a te lamuri. Daca exista o lege in Occupy, aceea este: ”Fara violenta!”. Daca te interesezi cit de cit despre miscare, vei afla ca lupta tocmai impotriva globalizarii si a aerelor de Chuck Norris al democratiei emanate de SUA.
– faptul ca Occupy vine din SUA si originea ii este incerta. Tot ce vine de dincolo, de peste granitele tarii, automat e de natura sa ne adoarma si sa ne insele.
Credinciosul fanatic, scapat de sub control, ajunge sclavul super-puterii imaginare. Ajunge sa creada ca simpla credinta este suficienta sa-l elibereze si tocmai asta il face sa fie prins perpetuu intr-o stare de incarcerare. Dumnezeul imaginar lucreaza, ca intotdeauna, impotriva libertatii individului. Neavind incredere in nimeni altcineva decit in zeul imaginar, individul ajunge sclavul propriilor iluzii. Ajunge sa creada ca nimeni altcineva nu-l poate salva decit zeul, sau o viata dusa in slujba zeului.
E interesanta afirmatia lor ca Occupy nu poate genera solutii. Asta denota in mod clar lipsa de incredere in sine, pentru ca in Occupy toti oamenii genereaza solutii. Asta e de fapt fundamentul miscarii. Daca tu crezi ca Occupy nu poate genera solutii, automat crezi acelasi lucru si despre tine.
Credinta amplifica neincrederea, dindu-ti o tinta falsa. Increderea ta este indreptata inspre ceva ireal, in loc sa fie indreptata spre tine, lasindu-i astfel pe cei ce detin cu adevarat puterea sa o detina in continuare. In loc sa te elibereze, credinta te tine prizonier. Credinta face parte din sistem, iar sistemul trebuie darimat. Acesta e tristul adevar!
Nota:
”Credinta” in acest caz inseamna habotnicie, obsesie, idolatrizare, fundamentalism. Oricine este liber sa creada in orice, atita timp cit credinta nu-i afecteaza bunul mers al vietii lui sau al celorlalti. Acei oameni cu care am vorbit azi nu mi se pareau fericiti 😦
Atita vreme cit unii oamenii confunda credinta adevarata, benefica, spirituala, eliberatoare, cu o dogma rigida, sterila si neinduratoare, nu vom reusi sa fim toti liberi. Iar cit timp nu vom fi cu totii liberi, nu vom cunoaste libertatea in profunzimea ei.

Published in: Fără categorie on 6 Mai, 2012 at 11:43 pm  Comments (2)  

Ghidul activistului serios

Mai sint 9 zile pina la 12 Mai.
Ce va fi in 12 Mai? Depinde doar de TINE, cel care citesti aceste rinduri!
Poate sa nu fie nimic, sau poate sa fie inceputul unei schimbari dramatice in viata ta si a tuturor romanilor.
Si mie imi place sa stau in casa. Atit de tare imi place sa lenevesc incit m-am ingrasat. Prefer sa-mi iau mincare scumpa si proasta de la buticul din colt, decit sa merg 3 strazi mai departe pina in piata. Prefer sa ma joc pe calculator in loc sa gatesc ceva sau sa fac curat. Sint alegerile mele si sint pe deplin responsabil de consecintele lor.
Stau foarte mult pe Facebook! Am 124 de prieteni virtuali si numai vreo 4 reali, dar nu ma deranjeaza prea tare (si asa nu prea ies din casa, nu?). Pe Facebook de obicei fac activism: dau ”Share” la pozele altora cu mesaje ce mie mi se par adevarate sau simpatice, mai scriu cite un comentariu si mai dau cite un ”Like”. Nu e o munca usoara! In fiecare saptamina apar ”provocari” noi: de exemplu, saptamina asta a aparut faza cu noul Cod Silvic, din cauza caruia vor fi distruse si putinele paduri ramase in Romania. Acum putina vreme a fost faza cu preluarea Cuprumin, pe citiva banuti. Inainte a fost faza cu gazele de sist extrase de americani in tara noastra, care ne vor otravi apele si vor produce cutremure. Si mai inainte a fost scandalul cu Rosia Montana, in care niste romano-canadieni destepti s-au hotarit sa ne otraveasca, sa ne saraceasca si sa ne prosteasca. Un activist on-line are intotdeauna ce face!
In plus, eu mai activez si in miscarea Occupy (in romana se pronunta ochiupai). Astia is niste indivizi suspecti. Lumea zice ca-s niste golani lenesi si comunisti din America, care vor sa faca scandal si sa destabilizeze societatea noastra si asa prea chinuita.
Multi dintre prietenii mei virtuali fac activism ca si mine (ceea ce, va reamintesc inca o data, nu e usor). Citeodata stau si ore in sir la calculator si filtrez mesaje, accesez pagini, comentez articole. Toate astea le fac pentru ca doresc ca si ceilalti oameni sa simta si sa vada ce simt si vad eu. Sa vada ca lumea in care traim poate fi MULT mai buna decit este acum. Sa simta de unde pornesc problemele cu care ne confruntam. De ce fac asta? Pentru ca undeva, in sinea mea, sper ca toti acei ”prieteni” virtuali sa incerce sa rezolve cumva problemele si sa facem impreuna o lume mai buna.
Altfel n-ar avea nici un rost! Cu tot timpul pierdut pe Facebook, cu toate mesajele trimise si primite, cu tot activismul, lumea pare sa se invirta in acelasi cerc. In fiecare saptamina apar ”provocari” noi. Fie ca e doar un simplu proiect de lege, o vorba a presedintelui, un razboi in Orientul Mijlociu, o taxa suplimentara, o corporatie avara, un baiat destept sau o fata proasta… intotdeauna va exista o problema pentru care sa militez.
ACTIVISMUL ON-LINE ESTE INUTIL DACA NE REZUMAM DOAR LA EL!
Cei mai destepti zic ca n-are rost sa ne agitam, ca viata e scurta si ca trebuie sa ne-o traim frumos. Si ca trebuie sa-i ignoram pe ceilalti. Si mai zic exact ce ziceam si eu inainte: ca fiecare e responsabil pentru alegerile pe care le face, ca numai de noi depinde daca avem o viata buna sau nu.
Ce te faci insa cind alegerile unui individ (sau grup de indivizi) oarecare iti afecteaza viata? Ce te faci insa cind tu nu poti trai bine din cauza ca altul se uita lacom in ”curtea” ta? Ce te faci cind unii te fura, te inseala, iti dicteaza ce sa faci si iti transforma viata intr-un calvar? Faci activism sperind ca nu vei fi singur si ca impreuna cu ceilalti sa rezolvi problema comuna care va framinta… sau bagi capul in pamint si te auto-inseli ca nu se poate face nimic. Desigur, cel mai comod este sa bagi capul in pamint, insa de cite ori il vei scoate, problema te va astepta acolo, privindu-te cu fata ei hida si rinjind sardonic. Tu ce alegi? Sa incerci sa faci ceva, sau sa te prefaci ca nu poti?
Mai este o categorie de oameni: cei care urmaresc atent pe dupa gard. In general acestia sint oportunisti si apar ca ciupercile dupa ploaie in anumite momente bine definite, cind totul e deja clar. Si cind apar, o fac cu surle si trimbite, pentru a se face remarcati cit mai bine. Acesti oameni de multe ori sint de acord cu ce spune vecinul activist, dar sint prea lasi sau prea lenesi sa se implice. Daca vecinul reuseste sa rezolve ceva, e perfect. Cum el a fost de acord inca de la inceput cu vecinul, are si el o parte din merit, nu?
Cea mai virulenta si mai rara categorie o reprezinta activistii off-line, adica cei activi. Astia de obicei sint niste oameni pe jumatate nebuni! Cum naiba sa fii normal, cind practic iti risti viata, linistea, sanatatea, cariera, banii, pentru o idee, nesprijinit aproape de nimeni? Fugi de la servici, iei bataie de la jandarmi, iei amenzi, primesti amenintari, urli pina ragusesti, te enervezi, toate astea fara sa ai mari sperante ca vei rezolva ceva. Pentru ca daca ai putina minte in cap, iti dai repede seama ca singur sau doar cu o mina de prieteni reali, nu poti rezolva nimic!
Cum ar putea un astfel de om sa fie normal? Ceea ce il face anormal este tocmai… ”normalitatea” celorlalti, care se complac, se auto-sugestioneaza, se pisa pe ei de frica, se ascund si il lasa pe activist singur. ASTA IN TIMP CE EI SPERA CA ACTIVISTUL VA REUSI SA OBTINA CEEA CE VOR TOTI!
Va rog sa ma scuzati, dar singurii anormali sint cei ce stau si se uita!
Unii se inseala ca si o mina de oameni poate rezolva multe. Sa luam de exemplu ONG-ul Alburnus Maior. Pina in decembrie anul trecut nimeni n-a prea auzit de ei, desi ei activau de 10 ani! Eu de exemplu n-am auzit. Daca nu interveneau multimile de oameni adunate pe stadioane, prin piete, daca nu interveneau personalitatile politice si academice, ar fi ramas in umbra. Practic scandalul cu Rosia Montana a fost pus pe tapet de catre TOTI oamenii care au aflat despre ce este vorba. Daca Rosia Montana va fi salvata, nu va fi doar meritul Alburnus Maior, ci al TUTUROR ce si-au exprimat nemultumirile. O mina de oameni nu poate face nimic fara sprijinul celorlalti! Pe asta se bazeaza toate ONG-urile, miscarile si actiunile de voluntariat.
O mina de activisti activi sint si componentii miscarii Occupy. Acesti ”nebuni ai marilor orase” au citeva particularitati interesante:
– sint o miscare globala
– sint singura miscare fara conducatori
– sint unica miscare anti-capitalista fara o ideologie de stinga sau de dreapta
– sint unica miscare ce a identificat cauza majora a problemelor de care ne lovim (odata ce va fi indepartata aceasta cauza, vor disparea toate ”provocarile” saptaminale pe care ni le arunca sistemul)
– sint unica miscare ce a avut tupeul sa se lege de virful sistemului (bancheri, politicieni si corporatii)
– sint unica miscare ce a adoptat tactica Golaniadei (cea mai efectiva) de campare in piete si activism insistent, vizibil si verbal
In 12 Mai ”nebunii” te invita in strada, pentru a reusi ceea ce multi pina acum nici n-au avut curaj sa gindeasca: o lume mai buna, in care dorinta cetateanului sa fie lege, o lume in care sa fim toti uniti pentru binele comun! Pentru ca numai TU esti responsabil de consecintele alegerilor tale!
Solutiile si modul de actiune vor fi discutate acolo, de catre cei prezenti. Nu exista o platforma-program. Vor fi de toate, pentru toti! Depinde numai de tine.
IESI IN STRADA!
http://12m12.wordpress.com/

Published in: Fără categorie on 3 Mai, 2012 at 4:12 pm  Lasă un comentariu  

Avem nevoie de golani!

Acum 22 de ani la Bucuresti s-a infiintat miscarea Occupy, mai precis in 22 aprilie 1990. Pe atunci i se spunea ”golaniada” 🙂
Probabil ca americanii n-au sa recunoasca niciodata, dar asta e adevarul. Timp de aproape 2 luni, mii de romani, majoritatea tineri, au ramas in Piata Universitatii din Bucuresti, cerind o DEMOCRATIE REALA! Au compus cintece, au strigat, au scris, au sperat, au urit si au iubit, au campat in mijlocul capitalei Romaniei ca sa-si ceara drepturile… la numai 4 luni de la o lovitura perfida de stat, ce avea sa schimbe destinul tarii.
Inca singerind dupa ranile din decembrie 1989, la 4 luni dupa ce un conducator patriot dar paranoic a fost ucis (impreuna cu citeva sute de romani) de cei ce continua si acum sa ucida incetul cu incetul Romania, romanii au iesit din nou in strada, crezind in naivitatea lor ca democratia… exista. S-au inselat! Javrele criminale instalate la conducere n-aveau nici cea mai mica intentie sa asculte de vocea poporului. Au chemat in ajutor oamenii de sub pamint, cei mai desprinsi de realitate, cei mai necajiti, mai nestiutori si mai brutali, si i-au pus sa-i macelareasca pe tinerii visatori, ce priveau deja un nou rasarit de soare.
Apoi s-au pus sa ne vinda iluzii. Ne-au prins in plasa atit de maiestrit croita a capitalismului, combinind cu succes experienta Securitatii, a manipularii si fricii, cu experienta noilor cirmaci de peste mari si tari. S-au creat organisme ”democratice” sub stricta obladuire a bancherilor si politicienilor straini (care au asistat rabdatori la abuzurile minerilor, stiind ca nomenclatura comunista tradatoare le va satisface mai bine pofta de inavutire si destramare a statului roman), s-au creat zeci de posturi de televiziune, s-au depus toate eforturile posibile pentru a-i tine pe oameni in case, pentru ca nu cumva sa se repete… golaniada. Timp de aproape un sfert de secol au reusit. Tineretul roman, batut si omorit in 89 si 90, a devenit blazat. Cine n-ar fi devenit, cind nimeni nu si-ar fi imaginat ca visele se pot sparge in atitea bucatele? Tinerii de atunci au facut copii, copii ce s-au nascut intr-o lume a manelelor, a telenovelelor, a revistelor glamour si fast-foodurilor.
Tinerii de azi sint complet diferiti de cei de acum 22 de ani. Acum stau linga geamurile cu termopane ale caminelor studentesti, jucindu-se Skyrim si rinjind superior tuturor ”babacilor” post-comunisti ce le-au dat viata si le platesc studiile muncind si blestemindu-si zilele prin multi-nationale. In curind vor fi si ei inregimentati in ”marile familii” ale multinationalelor, apoi vor fi cumparati, ca orice marfa. In schimbul salariului modest, tinarul de astazi va trebui sa taca, sa accepte tot ce i se spune, chiar daca asta inseamna incalcarea legii sau distrugerea naturii. Tinarul de azi va fi hranit cu chimicale, va fi indoctrinat de televiziuni, va fi mintit si exploatat, nu va avea dreptul sa viseze decit vise inoculate, orice dorinta ii va fi exploatata pina la refuz de catre firme, banci, politicieni…
Tinarul de azi va fi condus de mina pina la moarte de o umbra sinistra. Nu va fi decit o rotita stirba si dezarticulata a unui sistem invechit si defect, un sistem ce nu pune in pericol numai existenta propriilor angrenaje si accesorii, ci insasi Planeta-mama.
Pina astazi acest sistem si-a dovedit eficacitatea. A reusit sa insele pe aproape toata lumea, a stralucit cu sclipiri false de staniol, a nascut monstri si a adormit ratiuni. Dar lucrurile au inceput sa se schimbe, chiar in jurul miezului putred. Resursele pe care ne-am obisnuit sa le folosim sint pe sfirsite iar contrastele au devenit de-a dreptul absurde. In loc sa evolueze, omenirea a regresat in ultimii 30 de ani pina aproape de nivelul evului mediu. Numai atunci minciuna era atit de mare, numai atunci prapastia dintre bogati si saraci era atit de adinca, numai atunci erau atit de putini bogati-lenesi si atit de multi saraci-muncitori. Vremea schimbarii a inceput timid, dupa citeva incercari pe alte meleaguri, tocmai in inima capitalismului, SUA!
Miscarea Occupy n-are culoare politica! O spun cu toata convingerea! Degeaba se agita unii si altii ca e o miscare de stinga, ca e o miscare a… golanilor, etc. Este tot atit de ”de stinga” precum a fost si Golaniada. Sint tot atitia golani in ea citi au fost si la Golaniada. E acelasi lucru… si putin mai mult! Occupy nu mai este doar la Bucuresti. Occupy nu mai vrea doar sa dispara nomenclaturistii. Occupy vrea sa dispara SISTEMUL, cu toate rotitele lui defecte si mirosul statut de vazelina cu care sintem unsi zi de zi.
Din ce in ce mai multi oameni devin… golani!
Partea cea mai frumoasa este ca pina si minerii au inceput sa vada. Singurii ”dusmani” ai golanilor sint mercenarii platiti de sistem, adica fortele de ordine, ce fac parte tot dintre noi. Nu mai exista clase sociale. Exista doar 99% si un procent gretos care se incapatineaza sa stea deasupra apei, ca o pata murdara de petrol. In momentul in care fortele de ordine nu se vor mai inclina in fata murdariei, acei 1% vor ramine singuri. Si probabil nu le va fi bine, pentru ca s-au inconjurat cu buna stiinta de o omenire needucata. S-au inconjurat de tineri ce joaca shootere de la virsta de 3 ani, aduna apoi frustrari (materiale si sexuale), calca familii intregi cu masinile, trag cu pistolul in curtea scolilor, isi omoara profesorii si parintii, uneori pe nesimtite. Acei tineri vor fi ultimii care vor iesi in strada, si acesta probabil e un lucru bun. Cind vor iesi, vor trebui sa construiasca. Dar pina atunci, noi, restul, trebuie sa distrugem roadele apatiei noastre, pentru ca doar noi sintem vinovati. Ne-am lasat inselati prea multa vreme iar acum trebuie sa platim… ca sa nu plateasca ei, urmasii nostri!
In 12 Mai ne vom lua Piata Universitatii inapoi! In 12 Mai, impreuna cu ceilalti oameni din lumea intreaga, vom deveni din nou ”golani”! Cum am facut-o acum 22 de ani, o vom putea face si acum, numai ca de data asta minerii vor fi invitatii nostri 😛
http://ro.wikipedia.org/wiki/Manifesta%C8%9Biile_din_Pia%C8%9Ba_Universit%C4%83%C8%9Bii

Published in: Fără categorie on 1 Mai, 2012 at 8:45 pm  Comments (3)