Scrisoare prietenilor mei

Tot primesc mesaje de la prieteni si colegi ca sa fiu ”serios” cu miscarea Occupy, ca nu se va schimba nimic si ca nu am cum sa schimb eu ceva.

Din pacate aveti dreptate: eu singur nu am cum sa schimb nimic! Problema este ca eu deduc din mesajele voastre ca si voi ati fi de acord cu schimbarea, doar ca nu credeti in realizarea ei. De ce nu credeti? Pentru ca eu sint singur. De ce sint singur? Pentru ca voi nu va implicati! Practic voi va indoiti de… voi!

Stiu ca multi imi cititi si blogul si urmariti postarile mele de aici. Tot ce am auzit insa pina acum a fost ”sa fiu serios”. Voi, cei care ma cunoasteti, stiti ca sint un tip caruia ii place sa glumeasca. Ei bine, de data asta nu mai glumesc, chiar sint serios. Atita de serios n-am fost in viata mea! M-am saturat de acest sistem, m-am saturat de gunoaiele care ne conduc de citeva decenii, m-am saturat sa isi bata joc altii de viata mea, viata care la un moment dat se va sfirsi. Cred ca am datoria, in primul rind fata de mine, sa incerc sa schimb ceva. Si asta fac acum!

Mi-as fi dorit ca voi, prietenii mei, sa-mi fiti alaturi. Mi-ar fi fost mult mai usor! Asa cum e acum, va trebui sa incerc sa-mi fac singur o lume mai buna. Sau sa ma resemnez…

Este vina voastra daca eu nu voi reusi. Este vina voastra daca veti ramine, ca si pina acum, intr-un sistem corupt si agresiv. Majoritatea va strofocati la un serviciu de rahat (stiu asta), incercind cu disperare sa va intretineti familia. Majoritatea aveti, la virsta asta, copii mici, copii care vor creste intr-o lume deloc buna, deloc dreapta, deloc asa cum ar trebui sa fie. Acei copii se vor uita peste citiva ani in ochii vostri si va vor intreba de ce nu ati facut nimic, de ce e lumea atit de nedreapta si de rea. (Asta daca vor mai avea norocul sa traiasca.) Ce le veti raspunde? Ca nu am fost eu serios?

Incercati sa va imaginati ca voi, prietenii mei, dupa orele de servici, veti veni linga mine. Iar prietenii vostri vor veni linga voi. Iar prietenii prietenilor vostri vor veni linga ei, samd. Ne-am aduna gramezi uriase de prieteni, care am dori acelasi lucru: o viata mai buna, fara paraziti, fara razboaie, fara distrugere. Si am fi cu totii seriosi. Atunci s-ar schimba ceva? Eu zic ca DA!

Pina atunci, ramin un ”neserios”!

Bogdan, prietenul vostru

Anunțuri
Published in: Fără categorie on 29 Noiembrie, 2011 at 10:48 am  Lasă un comentariu  

The URI to TrackBack this entry is: https://goamanu.wordpress.com/2011/11/29/scrisoare-prietenilor-mei/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: