Costa Rica si… Deus Ex

Pentru cei ce nu au luat bacalaureatul, Costa Rica (”coasta bogata” in spaniola) este un mic stat din America Centrala. Este atit de mic incit ocupa doar 0,1% din suprafata uscatului (are 51.100 km patrati, pe cind Romania are 238.391). Am putea spune ca este aproape de 5 ori mai mic decit Romania.

Cu toate ca este un stat minuscul, Costa Rica contine 5% din biodiversitatea mondiala! Da, 5%! Mai mult de un sfert din suprafata tarii este formata din arii protejate si rezervatii. Costa Rica este primul stat din lume care a abolit existenta armatei (nu are armata) si este unul dintre cele mai stabile state ale americii centrale. Este o republica democratica (nu este monarhie). Economia ei este infloritoare, mai ales datorita programului de dezvoltare a industriei Hi-Tech, care produce pe banda rulanta programatori si oameni specializati in tehnologii inalte. Pe linga exportul de cafea, banane si ananas, ecoturismul rotunjeste si mai mult veniturile costaricanilor.

De fapt, atit de bine o duc costaricanii, incit sint CEI MAI FERICITI oameni de pe planeta, conform sondajelor. Multi dintre ei traiesc in comuniune cu natura, in deplina armonie cu minunile celor 5 procente de biodiversitate. Desi probabil ca ar putea, nu se inghesuie in orase uriase hi-tech si supra-aglomerate gen Tokio (ar trebui oricum sa se straduiasca mult pentru ca populatia totala este de 4,4 milioane, adica de doua ori cit Bucurestiul) si nu agreeaza mizeria specifica metropolelor (Bogota, capitala Columbiei aflata la relativ mica distanta, are peste 8 milioane de locuitori si este recunoscuta drept un focar de instabilitate). Putem invata multe lucruri din fericirea costaricanilor, dar acum sa parasim paradisul teluric al Caraibelor si sa revenim cu picioarele pe ”adevaratul” pamint, adica… UE.

Iata ce se intimpla in UE:

Dupa cum vedeti, unii parlamentari europeni au inceput sa vorbeasca la fel de ”urit” ca mine. De fapt, banuiala mea este ca acel englez mi-a citit blogul, altfel nu-mi explic cum ar fi putut sa aiba asa idei ”extravagante”. Adica cum mah sa nu fii de acord cu globalizarea? Nu aia, impreuna cu capitalismul (si monarhia, ar zice unii) constituie reteta fericirii? Nu exploatarea agresiva (a oamenilor, a resurselor), indatorarea si egoismul feroce sint coordonatele de baza ale… ”lumii noi”?

Nu vedeti ca, pentru a iesi din blestemata asta de criza, avem nevoie de BANI prin ORICE mijloc? Cui naiba ii pasa ca natura isi trage ultima suflare, ca oamenii sufera aproape toti de boli mintale, malnutritie sau obezitate? Pamintul poate inca sa ne sustina iar noi putem inca sa fim fericiti, daca exploatam resursele in mod organizat, corporatist, daca ne folosim armatele si armele intr-un mod cerebral, adica prin cucerirea tarilor care nu si-au epuizat inca stocurile de materii prime si aducerea lor pe calea ”cea dreapta”, prin eliberarea lor de ”tiranii” si fosilele ”comuniste”.

Cum poti sa lupti impotriva globalizarii mai englezule, cind tocmai globalizarea ne salveaza din aceasta criza? Uita-te la Romania. Ce ne-am fi facut daca presedintele nu acorda atit de cucernic aurul muntilor nostri corporatiilor straine? (Ca o paranteza, aveti aici salariul si cifrele ce-l inconjoara pe CEO Gold Corporation, profil realizat de revista Forbes)

Ce ne-am fi facut daca acelasi presedinte globalist al nostru, nu i-ar fi ajutat pe ”bietii” de Americani sa-si traga o baza militara la frontiera cu fosta URSS? Mai ales ca toata Europa a refuzat! Ce ne-am fi facut daca dorinta de globalizare a presedintelui nostru chior si drag n-ar fi mers pina acolo incit sa-i intrebe pe ”bietii” de americani, ce mai poate face ROMANIA pentru SUA? Ha?

Ce ne-am fi facut daca, de la moartea ”tiranului comunist” Ceausescu, n-am fi dat pe gratis TOATE resursele naturale ale Romaniei? Dar TOATE, inclusiv majoritatea companiilor de stat! Nu iti dai seama pirlitule de englez ca doar GLOBALIZAREA si CAPITALISMUL feroce ne salveaza planeta? Nu iti dai seama ca statul capitalist iudeo-american (un articol de ultima ora aici) nu ar putea sa impuna adevarata LIBERTATE si FERICIRE, decit cu ajutorul resurselor si vointei tarilor ”invecinate”?

Ce ne-am fi facut daca romanii, in loc sa taie paduri si sa se cace (la propriu) pe statiunile montane comuniste, ar fi lasat micii si manelele si ar fi facut ecoturism? Ce am fi facut fara blonda Udrea, prietena presedintelui nostru globalist? Ha, ia spune englezule! Ce am fi facut?

Pai raspunsul e simplu. Am fi riscat sa ajungem ca si… Costa Rica!

Ca tot veni vorba de globalizare: unul dintre cele mai bune jocuri ale anului 2011 ne ofera o imagine EXTREM de pertinenta a viitorului omenirii. Este ATIT de vizionar incit m-am gindit sa-l si cumpar 🙂 Merita!

Partea buna este ca mai exista oameni care se gindesc la viitor. Partea proasta este ca viitorul arata oribil… daca nu SCHIMBAM ceva! Adam Jensen, personajul principal din Deus Ex ne atentioneaza ca ”If you wanna make enemies, try to change something”. Raspunsul meu este: ”FUCK them all, we HAVE TO change the whole system, one way or another!” Despre schimbare, in articolul viitor.

Published in: Fără categorie on 25 Septembrie, 2011 at 5:31 pm  Comments (3)  

Christiania

Un psiholog din Ungaria, membru MENSA, mi-a povestit odata ca s-a facut un studiu din care a reiesit ca peste 25% dintre oameni nu pot fi indoctrinati suficient, deci ajung sa fie impotriva sistemului. L-am intrebat cum se face atunci ca acei oameni nu se fac deloc auziti, mai ales ca sint in numar atit de mare. Raspunsul, mi-a zis el, e foarte simplu: acei oameni in general sint oameni inteligenti, pasnici si… disparati. Acei oameni se pierd in grupul de trei ori mai mare al mediocrilor manipulati, al oilor care behaie asurzitor la unison. Daca s-ar uni, acei oameni ar fi MULT mai puternici decit ”pleava”.

Pornind de la aceasta idee, astazi am incercat sa-mi imaginez o atare uniune. Am incercat sa-mi imaginez un stat in stat, o comunitate de oameni uniti in jurul acelorasi idealuri, o comunitate aflata chiar in mijlocul turmei de oi. M-am gindit la transformarea unui sat parasit de munte intr-o comunitate infloritoare, fara banci, fara tiganisme, fara mega-corporatii, fara infractori cu pretentii de politicieni, fara oi proaste si behaitoare, dar in schimb cu oameni buni, civilizati, harnici, iubitori de natura si de libertate. Pe cind visam atit de frumos si elaboram planuri amanuntite de actiune, in cap mi-a patruns… cuiul! Pai astfel de comunitati deja EXISTA in tarile cu democratii cit de cit veritabile, adica tarile nordice. Am avut chiar ocazia sa vizitez o astfel de comunitate aflata in mijlocul Copenhagai. Va invit sa o vizitati si voi aici:

http://en.wikipedia.org/wiki/Freetown_Christiania

Desi am fost in Christiania acum citiva ani, am stat foarte putin. Era noapte si cei cu care am fost nu stiau mai nimic de ce se petrece acolo. Erau niste outsideri, ca si mine. Se vorbea ca este un fel de oras hippie pentru drogati in care nu este indicat sa te aventurezi noaptea… deci nu m-am aventurat. Acum imi pare RAU! Doar astazi, citind pe Wiki, mi-am dat seama ce am pierdut 😦

Pe scurt, Christiania este un oras in oras. Mai mult, este un STAT in stat, de marimea unui cartier mai mic. Christiania are propria moneda, propriile legi si… propriul steag. (Ca un amanunt absolut incredibil, va rog sa comparati steagul Christianiei de mai sus cu steagul propus de mine drept ”steagul adevaratei libertati”, steag prezentat cu patru articole mai jos. Asemanarile sint absolut izbitoare si JUR ca nu stiam pina azi cum arata steagul Christianiei.)

In Christiania este legal consumul de marijuana, este incurajata arta, libera exprimare si creativitatea. Oricine se poate stabili acolo, daca primeste avizul comunitatii si exista chiar un magazin din care poti sa-ti cumperi materialele pentru o mica locuinta. Sint interzise crimele, furtul, abuzurile si… bandele de motociclisti. In mare lucrurile stau cam asa cum le visam eu doar ca NU sint vise, ci fac parte dintr-o REALITATE concreta, realitatea daneza!

Va recomand cu insistenta sa cititi tot ce scrie despre Christiania, pentru ca acest orasel este un fenomen social EXTREM de important. In ciuda incercarilor repetate ale autoritatilor daneze de a-l desfiinta sau discredita, cartierul rezista. Totul se datoreaza OAMENILOR care il locuiesc si care isi cer dreptul FIRESC la LIBERTATE! Intr-o tara campioana a democratiei cum este Danemarca, acest vis ESTE posibil!

Cum stam insa cu Romania? Pai doar privind la mutra matrozului care ne conduce, va pot spune ca situatia e… ca marea: albastra spre neagra. Mai rau este ca si daca scapam de matroz si de intregul echipaj specializat in naufragii, vom da peste altii, specializati in demolari. Sa faci o Christianie in Romania e ca si cind ai incerca sa arborezi drapelul american pe Kremlin. Cam tot atita libertate ai! Democratia eleganta, regala, a danezilor nu are NIMIC de-a face cu aprozarul mirosind a fructe stricate care s-a deschis in Casa Poporului.

Deci emigram? Nici vorba, visele mele ramin! Inca mai sper ca intr-o buna zi, macar citiva romani mai cu scaun la cap vor parasi turma si pe ciobanul beat si murdar care o ”pazeste” si se vor aventura in padure, increzatori, ajutindu-se unul pe altul si cautind o viata mai buna. Eu voi fi cu ei! Si poate ca dupa noi, vor urma si restul 🙂

Published in: Fără categorie on 4 Septembrie, 2011 at 5:21 pm  Comments (3)  

PROIECTUL INRI – în curînd în librării!

Anul 2011 s-a dovedit a fi un an de cotitură, cel puţin pentru mine. Mi-am schimbat locul de muncă (după aproape doi ani de şomaj), am divorţat (după trei ani de căsnicie… Apropo, oare ce femeie suportă lîngă ea un bărbat care refuză, în cea mai mare parte a timpului, să meargă la serviciu?), am început o afacere pe care am abandonat-o, mi-am pus bazele propriului partid (:P), am terminat renovarea apartamentului, am terminat… romanul pe care l-am început cu peste doi ani înainte.

Oh, da, romanul! La început nici eu nu m-am luat în serios. Cine naiba mai scrie romane SF într-o lume atît de absurdă încît bate orice carte SF? Cine CITEŞTE astfel de carti? Care e masochistul care vrea să evadeze dintr-o realitate înfricoşătoare pentru a da faţă în faţă cu rezultatul ei?

Aparent unii oameni sînt deosebit de curioşi. Nu se mulţumesc să pască liniştiţi ierburi sintetice pentru oi electrice, ci tind spre mai mult, spre alt fel de „iarba”. Căci ce e o carte, dacă nu drog? Ce este o carte dacă nu o poartă spre vis? Iar noi am devenit dependenţi de vise, pentru că fără ele ne-ar fi foarte greu să supravieţuim.

În măreţul meu altruism 😛 am vrut să dau şi altora posibilitatea de a visa visul meu. Poate ca este un vis din care vor învăţa ceva, poate e un vis care-i va face să-şi pună întrebări sau poate ca pur şi simplu e alt vis decît visul lor si li se va parea interesant. Deci, pentru colectionarii de vise, am realizat Proiectul INRI.

Dupa cum spune şi marele scriitor Robert Şerban, pregătiţi-vă pentru un univers extrem de posibil, un univers în care singurul lucru bun care încă mai trăieşte este… SPERANŢA!

Cu drag,

Bogdan (ala Năzdrăvanu’, bineînţeles) 😉

P.S.

Cartea va apărea la editura Brumar şi va avea aproximativ 300 pagini. Primele 5 capitole (din 13) le puteţi citi AICI! Despre preţ şi librării încă nu vă pot spune multe, dar voi reveni cu noutăţi.

Published in: Fără categorie on 1 Septembrie, 2011 at 5:50 pm  Comments (11)