Pericolul nationalismului religios

Pina de curind am confundat patriotismul cu nationalismul (si cred ca multi o fac). Conform definitiei DEX, exista o diferenta de nuanta. Cuvintul care se refera la natiune este mai „rau” iar cel care se refera la patrie este mai „bun”. Sa zicem ca accept jocul, asa ca eu ma declar „patriot”. Cel mai ciudat este ca „patriotismul” este un cuvint pe cale de disparitie, locul lui fiind luat aproape intotdeauna de „nationalism”. Sa fie o pura intimplare sau cineva are interesul sa le suprapuna?

Acum citeva zile am fost atras de doua titluri care sunau de-a dreptul „patriotic”, asa ca am poposit pe blogurile respective. Unul era blogul unui reprezentant UDMR, celalalt era blogul unui reprezentant al Noii Drepte. Nu comentez articolul UDMR-istului (am facut-o deja acolo) dar ma voi opri asupra formatiunii de extrema dreapta. De mult am eu niste nedumeriri in aceasta directie, dar acum cred ca o mare parte s-au rezolvat. Nu voi mai calca prea curind prin zona aia 🙂

Motivul e simplu: nationalismul religios inseamna Jihad. Doar atit! Nu are nici o legatura cu patriotismul, asa cum il vad eu. Inca de la inceput am fost intimpinat de tot felul de cruci si indemnuri care incepeau cu Dumnezeu, continuau cu Patrie si se terminau cu Familie. Pe alocuri rasareau tot felul de ode aduse unor personalitati istorice (neaparat de dreapta) si… cam atit.

Desi am cochetat intotdeauna cu nationalismul (sau patriotismul, sa zicem), ceva m-a facut sa stau deoparte de manifestarile extremei drepte. Cred ca problema ar fi transformarea sentimentului national in sentiment religios. In momentul in care esti credincios (un moment suficient de nasol pentru fiinta umana) si Dumnezeul tau se amesteca in destinul tarii tale prin intermediul tau si al partidului din care faci parte, atunci lucrurile o vor lua razna garantat! Orice fapta, indiferent cit de inumana, isi va gasi justificarea atunci cind va fi dictata de Domnul.

Intr-un fel, nu e nimic rau in a-ti pastra identitatea nationala. Sforaiala globalista e o utopie de care s-ar rusina pina si comunismul. Nu are cum sa mearga, pentru ca daca s-ar realiza, jumatate din populatia globului s-ar muta instantaneu la Paris si New York. Pentru a functiona asa o aberatie, ar trebui ca toata lumea sa fie multumita de locul in care se afla, ceea ce e imposibil. Spuneam deci ca e mai sanatos sa-ti pastrezi identitatea nationala, pentru a nu fi dizolvat in ceea ce se doreste a fi cimentul noului capitalism, adica o masa amorfa de egoisti fara identitate.

Aici intervine nationalismul (sau patriotismul, pentru cei cu inima slaba). Este absolut firesc sa tii la radacinile tale si la istoria tarii in care te-ai nascut. Nu e nici o rusine! Desigur, cu totii ne dam seama ca aceste radacini nu aduc decit suferinta, mai ales in ziua de azi. Dorul de tara, de limba, este dureros si inutil atunci cind incerci sa-ti cistigi piinea pe alte meleaguri. Este absurd sa-ti mai pese si de fostii vecini, cind tu abia daca te poti intretine pe tine. Intrebarea mea ar fi: pentru ce trebuie sa plecam?

Chiar daca sentimentul profund uman de apartenenta s-a nascut ca urmare a slabiciunilor noastre, a nevoii de a fi uniti, nu cred ca este cazul sa-l abandonam. Astazi, mai mult ca niciodata, traim intr-o jungla, deci e bine sa avem protectia tribului. Cei care neaga acest fapt se fac vinovati atit de distrugerea lor iminenta, cit si de a semenilor lor, ramasi fara sprijin. Voi da un exemplu concret. Cei mai slaviti romani sint acum capsunarii, care aduc in tara procentul cel mai mare de valuta. De fapt ce obtinem prin asta? Romanii ramasi aici isi tirasc zilele, depinzind de cei plecati sa slujeasca la alte triburi. Celelalte triburi prospera (Atentie, FARA a ne considera de-ai lor!) in timp ce tribul nostru se zbate in spasme. E drept ca avem ca sef de trib un cimpan-zeu, dar cine naiba ne-a pus sa-l alegem?

Na, ca m-am indepartat ca de obicei de la subiect. Spuneam ca patriotismul e un lucru bun, dar ca orice lucru bun trebuie facut cu masura. Unde isi baga coada religia, nu mai exista masura si nu mai poate iesi nimic bun! In plus, ce se intimpla atunci cind Dumnezeu „uita” sa porunceasca? Imi amintesc de o discutie avuta cu un amic, mare fan si el al domnitorului Tepes. Fiind la o bere, discutia a degenerat in declaratii pompoase de aparare a patriei, in juraminte solemne culminind cu afirmatia ca Dumnezeu a ales acest popor si niciodata nu-l va abandona. Acolo mi s-a taiat firul, dar nu din cauza bauturii ci din cauza unui deja-vu. Parca am mai auzit de un popor ales! Ba parca am mai auzit si de acelasi Dumnezeu al acelui popor. Si parca acel popor acum face ce vrea prin politica mondiala, fara nici o jena, dupa ce alte „popoare alese” au facut ce-au vrut cu el…

Religia este motorul ideal pentru nationalismul tembel. I-am explicat amicului ca eu nu cred in Dumnezeu, dar imi iubesc tara si fara El. Din neincrederea si uimirea ivita in ochii lui, mi-am dat seama de un lucru infiorator: daca acestor oameni li-l iei pe Dumnezeu, ramin automat si fara Tara! Tot fundamentul se prabuseste. Poate de aceea unii atei de acum, fosti credinciosi, refuza sa vada CELALALT adevar.

Published in: Fără categorie on 15 Decembrie, 2010 at 11:53 am  Comments (22)  

Si totusi, Vlad Tepes!

Oricine are o remanenta de inteligenta in aceasta tara, a observat probabil strategia absolut dementa si criminala a conducerii basesciene. Telul imbecilului care ne conduce (si o afirm cu toata taria, fiind constient ca nu ma ating de un simbol al statului, ci de un simplu tradator) este de a ne dezbina complet, foarte probabil ca urmare a instructiunilor primite din Statele Unite.

Doar asa se poate explica politica bizara a ultimilor ani, ce s-a soldat cu cea mai mare criza morala si materiala a Romaniei din ultimul secol. Asta nu o spun eu, o spun aproape toti analistii politici si economici, mai in soapta sau mai raspicat. Politica actualei coalitii va ramine in istorie drept catastrofa care aproape (sau chiar) va desfiinta statul unitar roman. Nici asta nu o spun eu, ci o spun chiar ungurii, prin persoana lui K. Hunor (nu sint sigur daca e el pentru ca, mai nou, fac alergie la numele celor din UDMR).

Culmea este ca eu m-am cam impacat cu treaba asta. La inceput blogul meu a fost citit de peste 40 de persoane, pe vremea cind nu calcam strimb si injuram numai religia. Paradoxal, in momentul in care m-am luat si de sora mai mica intru curvasarie a religiei, politica, numarul cititorilor s-a redus la jumatate sau mai putin. Asta denota ca degeaba te dai mare ateu, daca in rest… nu ai ratiune. Cum bine au spus si altii, marea parte a romanilor isi merita soarta. Intrebarea e: pina cind?

De la micile mustrari fara argumente ale unor tineri atei progresisti, care imi explicau candid ca romanii au o istorie de rahat si ca Ceausescu ne-a indoctrinat, prezentindu-ne vrabia drept ditai paunul, pina la frustrarile altora prin care imi dadeau viteza in mod violent, fara nici o explicatie, m-am lamurit cit de bine a decurs planul basescian. Profitind de faptul ca parintii disperati se aflau la munca pentru a asigura piinea de fiecare zi a odraslelor, s-a dat iama in scoli si s-a facut ce s-a vrut cu generatiile de dupa 89. Spalata pe creier de semidocti cu nume pompoase, aparuti brusc din neantul postcomunist, generatia tinara a crescut fara Dumnezeu dar si fara Tara, infruptindu-se cu fascinatia egoismului multilateral dezvoltat.

Tinarul de azi nu mai are istorie, deci nu mai are la cine sa se raporteze. Fara istorie nu mai are nici obiceiuri nascute din experienta comunitatii, deci isi reneaga dreptul la evolutie. Tinarul de azi incepe o era absolut noua, avind pe buze cuvinte ce altadata ne pareau bizare: anarhie, vulnerabilitate, cultul banilor, globalizare si capitalism. In plus, in Romania se adauga doua parfumuri noi, cu iz gretos: regionalizare paradoxala si egoism dement, pe un fond lipsit total de repere.

…repere pe care nu avem de unde sa le obtinem astazi. In afara de manelisti imputiti si afaceristi dubiosi, societatea romaneasca pluteste intr-un cenusiu perfect. Ghidindu-se dupa legea junglei si sintagma Carpe Diem, romanul a uitat complet unde se afla si cine este. Problema este insa ca vecinii sai nu au uitat, ei neavind un astfel de cap care sa imputa forma de peste a tarii. In timp ce romanul uita tot mai tare ca muntii lui aur poarta, in fata portii se aduna necrofagii, asteptind din ce in ce mai nerabdatori.

Singura salvare ar veni dintr-o unitate profunda, o unitate mai mult decit necesara in aceste clipe, o unitate ce nu se poate obtine decit imbratisind adevarata istorie (cea izvorita din sursele scrise, sau din intelepciunea populara), nu cea emanata de vreun asa-numit intelectual cu origini si interese obscure, declarat anti-comunist dar in acelasi timp mai minjit decit un agent NKVD. Indiferent cit s-ar stradui tot felul de istorici emigrati si abia reaparuti in tara, nu pot contrazice cintecele si traditiile populare. Un exemplu: daca Tepes a fost retinut de catre valahii sai ca fiind un conducator bun si drept, NIMENI nu are dreptul sa conteste acest lucru! ABSOLUT NIMENI! Daca Stefan cel Mare a fost cintat si slavit (aproape ca un sfint) nimeni nu-l va putea maneliza. Daca Mihai Viteazul i-a unit pe toti romanii si le-a oferit prima clipa sublima a intregii lor identitati, nimeni nu are dreptul sa-l ridiculizeze, vorbind de regionalizare. Toti cei care o fac, sint niste tradatori!

Am vorbit in mai multe posturi de Tepes, incercind sa-l prezint asa cum a fost el recunoscut de izvoarele clasice, fara patosul globalist si vampirizat al capitalismului tembel, axat pe show-biz si state-corporatii. Pe linga non-argumentele ridicole, am mai avut de indurat si pareri „psihologice” care il incadrau in aceeasi grupa cu… Stalin. Tardiv, s-a ivit totusi o surpriza. Satui se pare de aceeasi minciuna, stapinii lumii si ai manipularii s-au hotarit sa prezinte pentru o vreme si adevarul. Probabil din considerente comerciale, aura lui Tepes trebuie reinoita. In ultimele doua documentare Discovery, Tepes era prezentat sumar dar rezonabil iar surpiza mare a venit de aici. Nu m-as fi asteptat sa apara asa un articol in revista Descopera, un articol care face dreptate marelui domnitor pina in cele mai mici detalii.

Desigur, si acel articol se loveste de aceiasi sarmani nefericiti care inca mai cred ca romanii trebuie sa fie o natie de meduze medievale, conduse de un matroz. Desi este prea tirziu, poate fi totusi un inceput!

Published in: Fără categorie on 13 Decembrie, 2010 at 7:26 pm  Comments (18)  

La multi ani in ungureste

Azi, de ziua Romaniei, am fost la inmormintarea matusii mele. Ma stia si o stiam de cind eram mic, de cind ma rostogoleam un ghem de viata printre picioarele oamenilor si ale scaunelor. Acum doua zile a murit… si azi am inmormintat-o la cimitirul ortodox din Lugoj, alaturi de sotul ei, colonelul. Colonelul are la capatii crucea tatalui lui, locotenentul, o cruce putin mai speciala, cu forma Ordinului Mihai Viteazul. Doar crucea a ramas sa ne aminteasca de omul care si-a dat viata in primul razboi mondial, pentru PATRIE, nu pentru vreo cretina idee politica de dreapta sau de stinga! Fiul lui, unchiul meu, a luptat in al doilea razboi mondial iar ranile capatate atunci l-au chinuit pina la moarte. Nu erau nationalisti, nu erau sovini, nu erau extremisti, erau doar ROMANI!

Tot azi, de ziua Romaniei, presedintele a sfidat intregul popor prin lipsa lui de la apel. Singurul apel unde CHIAR nu avea voie sa lipseasca. Tot presedintele este criticat de luni de zile de catre toti comentatorii politici, presupunindu-se deja ca are… alta agenda decit cea fireasca. El, impreuna cu partidul ungurilor, UDMR, partid care se face si el vinovat de catastrofa economica si politica in care se afla Romania. Da, prin greseli politice succesive, incepind de la infiintarea partidului ungurilor, UDMR a fost lasat de-a lungul vremii, cu odioasa buna-stiinta sa-si bata joc de natia romaneasca. UDMR este singurul partid cu adevarat extremist din Romania, un partid cu un singur scop politic: mentinerea la putere prin orice mijloace si dezmembrarea Romaniei. Acum avem, in sfirsit, dovada!

Cei care urmaresc cit de cit mersul politicii romanesti, stiu ca fara UDMR coalitia aflata la putere nu ar mai detine majoritatea parlamentara. Adica nu si-ar mai permite sa tina o infractoare in fruntea camerei deputatilor, o curva in fruntea presedintelui si un pitic nevolnic pe post de prim ministru. PD-L impreuna cu UDMR fac CE VOR in tara asta, de mai multe luni de zile, fara ca nimeni sa-i poata opri. Basescu, cimpan-zeul cu bereta de marinar, mugeste si da din copite ca un taur intr-un magazin de portelanuri (cum bine l-au catalogat francezii), distrugind si putinul ramas intact in tara asta. Ma refer la bunuri materiale SI spirituale.

De ziua romanilor vorbesc de unguri, pentru ca merita! Nu va voi povesti experientele personale cu ungurimea din si din afara tarii, nu va voi povesti despre cel mai bun prieten al meu, pe jumatate ungur. Ma voi referi la majoritatea ungurilor, asa cum ii percep eu. Ce partid poate mentine mai mult de o secunda in frunte un om de talia lui L. Tokes? Acest individ care a trait in Romania si a mincat piine romaneasca, a ajuns sa se pise pe piinea romanilor, in vazul intregii lumi. Si nu de azi, de miine. Dar azi a fost de-a dreptul gretos. Nu mai intru in detalii.

UDMR-ul, partidul veninos, are o strategie beton, simpla si de efect: de 21 ani, de la asa-zisa revolutie aparent pornita de sinistrul personaj mai sus mentionat, a fost aproape tot timpul printre cei de la putere. Nu l-a interesat culoarea politica, contextul sau marea masa a populatiei, l-a interesat doar sa ramina la putere, pentru a-si desfasura singurul punct aflat pe ordinea fiecarei zile: destramarea inceata, dar sigura a Romaniei. Numai un cretin n-ar putea sa-si dea seama ce se intimpla. Datorita celor cinci procente (suficiente pentru o penetrare dureroasa) UDMR s-a jucat cu toti partenerii politici, reusind de fiecare data sa smulga concesii, in schimbul alierii pentru putere. In mod paradoxal, nici un partid politic nu a fost atit de alintat si curtat. Datorita incompetentei politicienilor nostri (care nu se pot intelege intre ei, aidoma vulturilor pe cadavru) ungurii au obtinut drepturi speciale, legi si tot felul de mici concesii care adunate ne conduc spre o adevarata comoara ascunsa menita DOAR UNGURILOR! Ultimul cocosel de aur a luat forma legii educatiei iar acum ni se pregateste… Aici nu exista decit speculatii, dar suna infiorator. Pentru a putea sa-si desfasoare ‘programul’ politic dictat de iudeo-americani (din pacate nu cred in termenul simplu de ‘american’, atunci cind vine vorba de politica), pe care are grija sa-i linga cu fiecare ocazie, in timp ce priveste sfidator spre Franta, China sau Rusia, deci pentru a putea sa-si continue distrugerea completa, Basescu are nevoie de lacheii cei mai interesati (aflati intimplator tot in cirdasie cu unchiul Sam): ungurii!

In mod evident, atita timp cit Basescu se va afla la putere, ungurii nu-l vor abandona. Platformele lor politice sint deja evidente si au aceeasi culoare: portocaliu cu negru, adica MARO! Si pute!

Problema este ca incet, incet, vom deveni si noi imputiti. Deja sintem catalogati asa, mai in soapta sau nu, prin colturi de strainatate sau chiar in mijlocul dezbaterilor politice. Sintagma de ‘roman imputit’ a plecat din ungaria si deja a facut inconjurul lumii, alimentata perpetuu chiar de catre… romani. Romanii cei lipsiti de identitate nationala sau culturala, cei lipsiti de mijloace materiale sau educationale, cei lipsiti de orice speranta sau fior constructiv. Romania lui Basescu se indreapta tot mai mult spre Ungaria, cu tot cu resursele pe care le mai are. Acum citeva zile, fostul presedinte Constantinescu (Tapul), de profesie geolog, ne explica ca Ungaria nu detine bogatii subterane DELOC!

Deja doi prieteni de-ai mei au afirmat ca ei se simt mai apropiati de Ungaria decit de Romania si ca doresc chiar federalizarea (unul dintre ei fiind chiar absolvent al facultatii de istorie)! Am ramas de-a dreptul socat, dar cred ca asta spune multe despre succesul UDMR.

Discutia este lunga, si sper sa o reiau intr-un post viitor, cu argumente si contra-argumente. Pina atunci, ma intreb: oare pentru CE au murit barbatii familiei mele? Pentru ce au facut scut cu trupurile lor in fata gloantelor ucigase, scandind ‘Pe aici nu se trece!’? Pentru ce au inghetat la Stalingrad, pentru ce au udat cu singe timp de mai multe milenii ogoarele tarii, de pe care, in putinele pauze dintre razboaie, trudeau sa-si obtina piinea? PENTRU CE?

Pentru ca un nemernic oligofren de ‘presedinte’ sa treaca cu fundul prin fata militarilor de ziua nationala? Pentru ca un pitic malformat de prim-ministru sa-si bata joc de un intreg neam? Pentru ca pretul piinii sa creasca din cauza ca o facem cu griu din Ungaria? Pentru ca romanii mei sa se obisnuiasca cu saracia si cu cersitul? PENTRU ASTA? Daca DA, atunci eroii familiei mele au fost niste prosti! Dar sint sigur ca nu au fost asa, pentru ca pe unii am avut sansa sa-i si cunosc. Ei credeau si sperau ca ROMANII LOR vor reusi, prin sacrificii repetate si obositoare, sa se ridice mindri in fata lumii, asa cum ar fi firesc.

Eu cred ca dimpotriva, noi, romanii zilelor de astazi, sintem niste PROSTI! Mustim de o prostie de-a dreptul paroxistica, adormitoare, zemoasa si potenta. Ne molipsim unul de la altul, prin unde transmise de cei aflati la putere, de televiziuni si radiouri. Romanii au uitat de toti si toate, fiind preocupati doar sa o duca bine. Culmea e ca NU o duc! De fapt, reusim orice altceva decit s-o ducem bine. Oare de ce, prostilor?

Published in: Fără categorie on 1 Decembrie, 2010 at 8:34 pm  Comments (8)