Parintele Pafnutie in gaura presei

(Ecranul albastru pe care scria „Genul programului: PREDICA” disparu si, ca niciodata, legatura se dadu direct in studio. Sfintul parinte Pafnutie Teodolitu ii soptea ceva la ureche administratoarei de platou, tinind-o de mina si rinjind satisfacut. Observind semnul discret al cameramanului, parintele adopta deodata o tinuta spasita iar rinjetul i se transforma instantaneu intr-o grimasa cucernica.)

– Bine v-am gasit, dragi si iubiti credinciosi. Iata cum, cu ajutorul lui Dumnezeu, mi-a fost ingaduit sa preiau pentru o zi emisiunea „In Gaura Presei”, intru iertarea si spalarea pacatelor necredinciosului Mircea. Doamne miluieste si pazeste-ne de cele rele, Amin!

Inainte de a citi din sfintele scripturi asezate in fata mea, va voi povesti despre doua fecioare preacurate si mult-iubitoare de Dumnezeu, adevarate surori gemene pe care le cunoastem cu totii. Din pacate ochii nostri s-au dezobisnuit sa le priveasca asa cum se cuvine. Desi sint surori si lucrarea lor se impreuneaza armonios, ele sint diferite in inima si mintea noastra. Prima este aproape tot timpul hulita, aflata intr-un martiriu dureros si nedrept, in timp ce a doua, mai sfioasa si curata, are harul de a vindeca intotdeauna ranile primei, intru slava Domnului. Prima este tratata de multe ori cu vorbe de ocara, este numita „femeie usoara”, este scuipata si lovita cu pietre de toti cei care si-au pierdut credinta. A doua este si ea din ce in ce mai indepartata de sufletul nostru si, in pierzania noastra, nu-i mai acordam locul cuvenit. Desigur, v-ati dat seama ca vorbesc despre cele doua sfinte, Politica si Religia.

Este de datoria noastra, a dreptcredinciosilor si a sfintei biserici ortodoxe, sa nu lasam sa dispara miracolul impreunarii celor doua, caci numai printrinsele vom putea patrunde cu adevarat la adevarata comoara a Domnului, adica iertarea pacatelor prin rugaciune si post.

Acestea fiind spuse, sa poposim dara pe magicul tarim al cuvintului scris. Chiar in fata mea se afla un articol din „Gindul curat” in care ni se aduce la cunostinta o tragica crima, a carui victima este un cunoscut interlop. (Parintele trase aer in piept, vizibil emotionat.) Acest om a fost omorit cu singe rece, mai precis cu o arma de foc, chiar in centrul orasului. Inima mea lacrimeaza la auzul acestei vesti tulburatoare, dar am incredere in judecata dreapta a Domnului nostru. Sa nu uitam ca, desi a fost un hot, bunatatea Domnului este nemarginita. Pilda celor doi infractori rastigniti impreuna cu domnul Iisus i-a facut pe vecinii decedatului sa vada adevarul, sa vada ca toti sintem egali in ochii lui Dumnezeu si un hot nu este cu nimic mai prejos decit orice alt om. Cel mai apropiat vecin, oaia domnului, Soric, intimplator chiar seful politiei, a fost printre primii care au varsat lacrimi amare. Dumnezeu sa-l odihneasca!

Iata insa ce scrie in „Parastasul zilei”, chiar pe prima pagina: cica tara noastra se afla in pragul falimentului. Nemernice cuvinte! In aceste vremuri de restriste unii necredinciosi se gindesc la bani, care dupa cum stim, sint chiar ochii dracului… Ptiu!

(In aceeasi clipa, imaginea se tulbura, auzindu-se o voce infundata: „Treceti ba la camera 3 si dati-mi careva o cirpa sa sterg flegma astuia, ca doar nu am subacvatica!”. Imaginea reveni, de data aceasta dintr-un alt unghi.)

– Oare nu stim cu totii ca viata noastra se afla in miinile celui de sus, ca cu cit patimim mai mult aici pe pamint, cu atit vom fi mai bine primiti in Cer? Remarc cu durere ca lumea a uitat de cele sfinte si acum se ia de Presedinte. Nu este asta cea mai mare blasfemie? Nu a fost oare presedintele ales de catre Domnul sa conduca acest popor de oi pe calea cea dreapta? Cum indraznim sa ne hulim pastorul? Caci presedintele ne indeamna la munca, precum Biblia, iar capitalismul ne invata asemenea sa nu pizmuim averea bogatului, indiferent cum a facut-o, caci numai Domnul poate judeca.

(Deodata se auzira puternice batai de toaca iar masa din fata parintelui incepu sa vibreze.)

– Ah, ia uitati, tocmai am primit un mesaj de la prea cuvioasa Sofronia, in care imi trimite un citat al bunului nostru presedinte, despre femeile netrebnice si hulitoare aflate la televiziuni. Oare nu ne invata si Eclesiastul sa nu luam in seama desertaciunea muierilor?

In „Jurnalul divin” ni se prezinta pe larg eforul facut pentru construirea Catedralei Neamului, efort la care puteti lua parte si voi, donind orice suma agentilor nostri de teren, aflati pe treptele bisericilor, in statiile de firobuz sau la stopuri. Ridicam rugaciune unitatii poporului in jurul Domnului nostru! Tot in „Jurnalul” avem si suplimentul „Mincari de post din iarba si scoarta de copac”, extrem de util pe viitor oricarui dreptcredincios.

Mai am in fata mea revista „Mitropolitan” cu o poza a preafericitului Daniel in vacanta la Muntele Athos si cu CD-ul „Best of Cintece de Inmormintare”.

Din pacate timpul s-a terminat, dar nu uitati: traim in Romania… Doamne-ajuta!

Anunțuri
Published in: Fără categorie on 29 Noiembrie, 2010 at 1:37 pm  Lasă un comentariu  

The URI to TrackBack this entry is: https://goamanu.wordpress.com/2010/11/29/parintele-pafnutie-in-gaura-presei/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: