Parintele Pafnutie in gaura presei

(Ecranul albastru pe care scria „Genul programului: PREDICA” disparu si, ca niciodata, legatura se dadu direct in studio. Sfintul parinte Pafnutie Teodolitu ii soptea ceva la ureche administratoarei de platou, tinind-o de mina si rinjind satisfacut. Observind semnul discret al cameramanului, parintele adopta deodata o tinuta spasita iar rinjetul i se transforma instantaneu intr-o grimasa cucernica.)

– Bine v-am gasit, dragi si iubiti credinciosi. Iata cum, cu ajutorul lui Dumnezeu, mi-a fost ingaduit sa preiau pentru o zi emisiunea „In Gaura Presei”, intru iertarea si spalarea pacatelor necredinciosului Mircea. Doamne miluieste si pazeste-ne de cele rele, Amin!

Inainte de a citi din sfintele scripturi asezate in fata mea, va voi povesti despre doua fecioare preacurate si mult-iubitoare de Dumnezeu, adevarate surori gemene pe care le cunoastem cu totii. Din pacate ochii nostri s-au dezobisnuit sa le priveasca asa cum se cuvine. Desi sint surori si lucrarea lor se impreuneaza armonios, ele sint diferite in inima si mintea noastra. Prima este aproape tot timpul hulita, aflata intr-un martiriu dureros si nedrept, in timp ce a doua, mai sfioasa si curata, are harul de a vindeca intotdeauna ranile primei, intru slava Domnului. Prima este tratata de multe ori cu vorbe de ocara, este numita „femeie usoara”, este scuipata si lovita cu pietre de toti cei care si-au pierdut credinta. A doua este si ea din ce in ce mai indepartata de sufletul nostru si, in pierzania noastra, nu-i mai acordam locul cuvenit. Desigur, v-ati dat seama ca vorbesc despre cele doua sfinte, Politica si Religia.

Este de datoria noastra, a dreptcredinciosilor si a sfintei biserici ortodoxe, sa nu lasam sa dispara miracolul impreunarii celor doua, caci numai printrinsele vom putea patrunde cu adevarat la adevarata comoara a Domnului, adica iertarea pacatelor prin rugaciune si post.

Acestea fiind spuse, sa poposim dara pe magicul tarim al cuvintului scris. Chiar in fata mea se afla un articol din „Gindul curat” in care ni se aduce la cunostinta o tragica crima, a carui victima este un cunoscut interlop. (Parintele trase aer in piept, vizibil emotionat.) Acest om a fost omorit cu singe rece, mai precis cu o arma de foc, chiar in centrul orasului. Inima mea lacrimeaza la auzul acestei vesti tulburatoare, dar am incredere in judecata dreapta a Domnului nostru. Sa nu uitam ca, desi a fost un hot, bunatatea Domnului este nemarginita. Pilda celor doi infractori rastigniti impreuna cu domnul Iisus i-a facut pe vecinii decedatului sa vada adevarul, sa vada ca toti sintem egali in ochii lui Dumnezeu si un hot nu este cu nimic mai prejos decit orice alt om. Cel mai apropiat vecin, oaia domnului, Soric, intimplator chiar seful politiei, a fost printre primii care au varsat lacrimi amare. Dumnezeu sa-l odihneasca!

Iata insa ce scrie in „Parastasul zilei”, chiar pe prima pagina: cica tara noastra se afla in pragul falimentului. Nemernice cuvinte! In aceste vremuri de restriste unii necredinciosi se gindesc la bani, care dupa cum stim, sint chiar ochii dracului… Ptiu!

(In aceeasi clipa, imaginea se tulbura, auzindu-se o voce infundata: „Treceti ba la camera 3 si dati-mi careva o cirpa sa sterg flegma astuia, ca doar nu am subacvatica!”. Imaginea reveni, de data aceasta dintr-un alt unghi.)

– Oare nu stim cu totii ca viata noastra se afla in miinile celui de sus, ca cu cit patimim mai mult aici pe pamint, cu atit vom fi mai bine primiti in Cer? Remarc cu durere ca lumea a uitat de cele sfinte si acum se ia de Presedinte. Nu este asta cea mai mare blasfemie? Nu a fost oare presedintele ales de catre Domnul sa conduca acest popor de oi pe calea cea dreapta? Cum indraznim sa ne hulim pastorul? Caci presedintele ne indeamna la munca, precum Biblia, iar capitalismul ne invata asemenea sa nu pizmuim averea bogatului, indiferent cum a facut-o, caci numai Domnul poate judeca.

(Deodata se auzira puternice batai de toaca iar masa din fata parintelui incepu sa vibreze.)

– Ah, ia uitati, tocmai am primit un mesaj de la prea cuvioasa Sofronia, in care imi trimite un citat al bunului nostru presedinte, despre femeile netrebnice si hulitoare aflate la televiziuni. Oare nu ne invata si Eclesiastul sa nu luam in seama desertaciunea muierilor?

In „Jurnalul divin” ni se prezinta pe larg eforul facut pentru construirea Catedralei Neamului, efort la care puteti lua parte si voi, donind orice suma agentilor nostri de teren, aflati pe treptele bisericilor, in statiile de firobuz sau la stopuri. Ridicam rugaciune unitatii poporului in jurul Domnului nostru! Tot in „Jurnalul” avem si suplimentul „Mincari de post din iarba si scoarta de copac”, extrem de util pe viitor oricarui dreptcredincios.

Mai am in fata mea revista „Mitropolitan” cu o poza a preafericitului Daniel in vacanta la Muntele Athos si cu CD-ul „Best of Cintece de Inmormintare”.

Din pacate timpul s-a terminat, dar nu uitati: traim in Romania… Doamne-ajuta!

Anunțuri
Published in: Fără categorie on 29 Noiembrie, 2010 at 1:37 pm  Lasă un comentariu  

Sa-i sugeti …. lu’ Dracula!

De vreo luna, de cind stau in casa parintilor, am devenit expert in politica si astrofizica. Mi-am facut plinul cu programe TV, pentru toti cei 10 ani in care nu m-am uitat la televizor. Credeam ca ma voi uita la filme, dar m-am inselat amarnic, caci intr-adevar, viata bate filmul (rau de tot, as zice). Nu m-am dezlipit de Antena 3, Realitatea, suita Discovery (mai ales Discovery Science), National Geographic si  Animal Planet nici macar in timpul mesei. Am urmarit avid toate teoriile despre cosmos si gauri negre (cu tot cu concluzia trasa de un cercetator, ca inca nu stim mare lucru) si in acelasi timp am aflat despre remanieri, Sorici, Anastase, Boc si liderul maxim Basescu.

Coplesit, seara ma refugiam pentru citeva clipe in lumea cartilor, mai precis a unei carti groase, cu hirtie fina, plina de ilustratii atragatoare si cu titlu interesant: ‘Mari Enigme ale Trecutului’, tiparita in Germania si produsa in 2004 de renumita Reader’s Digest Association, SUA. Cartea mi s-a parut un vis zemos al istoricului ocazional. Fara sa te chinuie cu date si detalii inutile, iti prezenta intr-o forma extrem de atragatoare cele mai interesante momente ale istoriei universale. Ca aspect semana foarte mult cu ‘Turnul de Veghere’, fituica Martorilor lui Iehova, dar asta nu m-a deranjat prea tare.

Dupa ce m-am ‘lamurit’ cu moartea lui Kennedy si a lui Mozart, dupa ce am citit de viata tumultoasa a Lordului Byron si a ‘sefului’ bombei atomice, Robert Oppenheimer, dupa ce am mai citit inca vreo 20 de povestiri, am inceput sa ma intreb daca nu cumva voi gasi si ceva legat de tara noastra. Bineinteles, primul gind mi s-a indreptat catre Dracula. Cu miini tremurinde am intors paginile sumarului, pentru a-l gasi pe domnitorul nostru chiar la loc de cinste, la inceput de capitol, la pagina 281. Capitolul 5, numit ‘Adevar si Legenda’ incepe chiar cu o imagine dintr-un film cu Dracula. Nerabdator si plin de speranta am inceput sa citesc. Poate macar in aceasta carte, aparent serioasa si bine documentata (dar in mod bizar fara trimiteri la vreo sursa bibliografica) se va face dreptate domnitorului roman. Titlul articolului n-a facut decit sa-mi sporeasca nerabdarea: ‘Patriotul vampir’.

Dupa doua pagini in care ni se prezenta asa-numita ‘legenda’, cu colti ascutiti si unghii netaiate, am ajuns la paginile in care trebuia sa ne loveasca ADEVARUL, cu tot arsenalul lui uimitor. Deja rememoram ceea ce l-a facut pe Tepes un erou national (asa cum era si prezentat la inceput): spiritul dreptatii dus la extrem, vitejia si geniul militar, Atacul de Noapte in care de trei ori mai putini romani au omorit de trei ori mai multi turci, etc. Pe masura ce citeam insa, s-a intimplat un fenomen ciudat: muschii fetei au inceput sa mi se lase, buzele mi s-au strins intr-o grimasa, apoi brusc am inceput sa rid nervos, in HOHOTE! Sincer! Am scanat paginile acestei carti traduse si vinduta in aproape toata lumea, pentru a judeca si voi. (Dati clic pe poze pentru a vedea textul marit.)

Intimplator, sint un mare fan al acestui domnitor si am citit la greu despre el (istorici versati si articole independente). Am auzit tot felul de opinii, unele mai ciudate decit altele, mai mult sau mai putin argumentate. Dar asa o mizerie concentrata in citeva rinduri n-am citit in viata mea! Pentru cei care nu s-au obosit sa citeasca despre Tepes, voi face o scurta trecere in revista.

Sa o luam cu inceputul: simbolul familiei lui Tepes (Basarabi) nu avea nici un dragon. Dragonul era simbolul Ordinului Dragonului, un ordin cavaleresc crestin din care facea parte Tepes si tatal lui. Dupa prima domnie (la 17 ani), Vlad s-a refugiat in Moldova unchiului Bogdan (hehe) apoi, dupa moartea lui Bogdan a mers in Transilvania lui Iancu de Hunedoara. O fi fost in vreo minastire crestina, dar in nici un caz nu a stat acolo 8 ani (pina la a doua domnie, care apropo, a durat peste 5 ani, nu doar 4).

Faza cu orasul in care si-a ucis si torturat 10.000 de supusi (!?) e de-a dreptul ridicola! La inceput am crezut ca se refera la orasele bulgaresti de pe malul sudic al Dunarii, in care Vlad a organizat un raid, dar nu a fost asa. Pur si simplu e o afirmatie fara nici un fundament.

Porecla Tepes i-a fost data dupa moarte. In 1459 (nu 1460) Tepes ataca Brasovul, intr-o expeditie de pedepsire. Legendara ‘padure a tepelor’ cu care Tepes i-a intimpinat pe turci era de vreo 20.000 iar intreaga expeditie din sudul Dunarii s-a soldat cu 23.000 de executii deci e imposibil ca Tepes sa fi tras 30.000 de oameni in teapa la Brasov 🙂

Dar abia acum urmeaza cireasa de pe tort. Cica proprii oameni l-au ‘dat in git’ la Matei Corvin. Hmm, in privinta scrisorii despre presupusa tradare sint discutii aprinse si se spune ca acea scrisoare a fost scrisa chiar de Matei. Fraza urmatoare merita redata in intregime: ‘Poate ca valahii se saturasera de uimitoarea varietate de pedepse a domnitorului, care includeau jupuirea si fierberea de viu, arderea si mutilarea.’ Ca raspuns din partea mea: poate ca ar trebui voi toti aia din America de la Reader’s Digest sa va dati demisiile si sa va pregatiti cururile pentru un contact anal hardcore, asa cum pateste orice curva! Timpenia voastra e monumentala, o adevarata enigma a istoriei. Pe linga faptul ca dezinformati cu buna stiinta, mai sinteti si prosti! Deci valahii s-au saturat de ‘Eroul National’, chiar cind acesta a pus pe fuga cea mai mare armata turceasca de dupa caderea Constantinopolului, si l-au pasat lui Matei Corvin, invelit in staniol si cu fundita rosie. Bai boilor, voi vedeti ce scrieti? Si apropo, unde naiba is CALITATILE care au facut din Tepes un ‘patriot’ si un ‘erou national’? Sau tot poporul roman e complet idiot si idolatrizeaza un criminal scelerat?

Haideti, ca n-am terminat, de fapt abia acum m-am incalzit! 😀 Urmeaza alta fraza cheie, in aflarea ‘adevarului’: ‘In timpul detentiei sale, Dracula, care putea sa fie de-a dreptul incintator, s-a imprietenit cu paznicii sai, care il aprovizionau cu soareci si alte animale mici pe care putea sa le traga in teapa in celula pentru propria placere.’. Dragii mei, aici deja am izbucnit in hohotul acela de ris de care va povesteam. Deci sa ne imaginam scena: Vlad Tepes, domnitorul valah care, din cauza unei copilarii nefericite ajunsese sa aiba anumite… sensibilitati fata de turci si fata de nedreptati in general, care-i facuse pe toti boierii valahiei sa se cace efectiv pe ei de frica iar pe turci ii infiorase intr-un hal care va ramine in ANALELE istoriei, Vlad Tepes acum facea ochi dulci si isi aranja languros mustata in fata unor paznici unguri care rideau gros de el si ii aruncau oscioare de pui printre gratii. Probabil ca tot farmecele lui l-au facut sa fie eliberat si sa se insoare chiar cu nepoata lui Matei Corvin. Incredibil, cit de ironica e istoria, nu-i asa, dobitocilor? Oricum, trebuie sa recunosc, nu am mai ris asa de mult! Se vede clar ca romanul lui Bram Stoker le-a luat americanilor mintile.

Sa lamurim totusi treaba: fazele cu soarecii trasi in teapa si bautul singelui in padurea de tepe apar in legendele germanice si slave ale epocii. O intreaga Europa a tremurat in fata acestui mare om, care a fost nedreptatit (si se pare ca inca mai este) de istorie. Doar poporul sau, valah sau roman, este in masura sa spuna (desigur, cu ajutorul istoricilor) care a fost treaba cu Dracula. As I said, for now Tepes rules! Case Closed 😛

P.S.

Inca un articol interesant aici.

Published in: Fără categorie on 18 Noiembrie, 2010 at 10:04 pm  Comments (4)  

Despre asa numitii ‘intelectuali’ si socialism (final)

Cred ca motivele pentru care se desfasoara atacurile impotriva stingii socialiste sint evidente si nu mai are rost sa insist asupra lor. Pe mine ma deranjeaza de fapt componenta ascunsa din spatele acestor atacuri, componenta care devine destul de transparenta in clipa in care indepartezi glazura politicianista. Pai sa vedem:

Care era cea mai mare vina a poetului? Faptul ca l-a laudat pe Ceausescu. Care era cea mai mare vina a lui Ceausescu? Faptul ca era comunist? Hmm, mai sint si alti comunisti, unii chiar simpatici, cum e Fidel C. Ah, a infometat poporul? Da, asta ESTE o vina, dar cui naiba ii mai pasa de asta acum, dupa 21 ani? Il injuram pe Ceausescu ca ne-a infometat si ne-a luat libertatile acum 21 ani, dar nu ne pasa ca azi se intimpla EXACT acelasi lucru in regimul basescian. Ceva nu e in regula, nu de asta il hulesc toti pe Ceausescu. Daca ne-am lua dupa asta, si Basescu ar trebui sa fie impuscat in aceasta secunda, mai ales ca sub guvernarea lui si a partidului pe care il conduce nu s-a intimplat nici o Epoca de Aur. Nu, eu cred ca Ceausescu a fost impuscat din alt motiv (mai ales ca in nici un stat din lume executia lui n-ar fi fost legala).

Chiar in aceasta clipa, cineva mi-a pus sub ochi ziarul Renasterea Banateana de azi, in care se afla un articol intitulat ‘Pretul corect al libertatii’, scris de Alexandru Paduraru. Imi voi permite sa citez din el citeva rinduri (sper ca nu incalc nici o lege prin asta si ii multumesc autorului): ‘…in 1990, Romania avea un excedent bugetar de trei miliarde de dolari si nici o datorie externa. Astazi vorbim despre un deficit bugetar ce tinde spre sase la suta din PIB si despre o datorie externa a statului catre FMI si Banca Mondiala de peste 20 de miliarde de dolari si despre o datorie totala de 80 miliarde de euro. Daca in 1990, doar zece la suta din populatia tarii  traia sub pragul saraciei, astazi acest procent s-a triplat. Din 1990 si pina in prezent, populatia Romaniei a scazut cu un milion de locuitori […] iar raportul dintre mortalitate si natalitate ramine defavorabil natalitatii cu aproximativ 50.000 de persoane pe an. […] In 1990 raportul dintre populatia activa, incadrata in munca, si cea pasiva […] era de 3 la 1 in favoarea primei categorii. In prezent, acest raport este exact invers.’. Am incheiat citatul.

Interesant, jur ca acum 5 minute nu stiam nimic despre articolul asta din ziar! Deci, dragii mei, in ce fel ar merita sa moara Basescu, Iliescu, Constantinescu, daca Ceausescu a murit impuscat ca un ciine? Eu propun TEAPA, e singura care ar mai putea face dreptate! Dar sa revenim…

Intrebarea este DE CE a fost omorit Ceausescu? De ce nu a fost lasat in viata, dupa gratii, judecat ca orice om nomal? Ce pericol ar mai fi reprezentat? Raspunsul este clar atunci cind urmarim declaratiile lui (facute in limbaju-i caracteristic de lemn) de-a lungul vietii. Omul ala avea citeva idei fixe, adevarate obsesii pe care le repeta cu inversunare de fiecare data: ‘neatirnarea tarii’, ‘societatea socialista multilateral dezvoltata’, ‘pace intre popoare’, ‘eroii patriei’, ‘poporul, Ceausescu, Romania’, etc. Sa le luam pe rind: globalizarea e opusul neatirnarii, societatea socialista este opusul capitalismului, pacea intre popoare este exact ce NU se intimpla acum in lume, eroii patriei ne sint spurcati iar poporul este condus de o maimuta cu bereta de marinar, spre dezastru total! DE AIA A FOST OMORIT CEAUSESCU, de aia este hulit poetul, de aia educatia este la pamint si romanii se zbat in saracie cu mintea blocata de canalele televizorului!

Vorbeam de atacul impotriva stingii, care de fapt NU este impotriva stingii. Tot in R.B. am citit deunazi un articol despre cum apar in ultima vreme in Timisoara lozinci anti-fasciste si anti-nationaliste scrise cu grafiti pe toti peretii, in toate zonele orasului. Frecventa ‘atacurilor’ demonstreaza ca este o miscare coordonata, pusa la cale cu buna stiinta. Reporterul se intreba, pe buna dreptate, care este relevanta acestor atacuri, de bine ce in Timisoara nu a fost pina acum nici un incident fascist, nationalist sau de vreo natura asemanatoare. Prin oras au fost declarate zone ‘Anti-Fa(sciste)’, au fost mizgalite lozinci de genul ‘Patria mea e lumea intreaga’, ‘Pe aici, turma!’, etc. Faptul e de-a dreptul ilar, deoarece nici dracu’ n-a infiintat in Timisoara vreo zona ‘fascista’ si nimeni nu i-a oprit pe mazgalitori sa se preumble cit vor prin lume.

Chestia asta evidentiaza tocmai ce vroiam sa spun: atacul noilor ‘intelectuali’, al poetilor fara poezii si al scriitorilor fara carti, are o singura tinta: SENTIMENTUL NATIONAL! Marea, uriasa sperietoare a elitelor este UNITATEA oamenilor. Masele trebuie tinute cit mai dezbinate iar asta se poate face in mai multe moduri: spurcarea istoriei si a adevaratilor eroi, indepartarea valorilor si promovarea non-valorii, circul mass-media de adormire si manipulare, prezentarea oricarei grupari (nationale) ca fiind o ‘turma’ si, cel mai important, atacuri furibunde la adresa oricarei persoane care doreste unirea in jurul unui ideal sau a unei idei.

Aceste atacuri imbraca diferite forme: persoana respectiva este ridiculizata, este prezentata in mod negativ, de multe ori fara nici o relevanta (cit era Paunescu de gras), este distrasa atentia lumii de la adevarata valoare (nu conteaza ce talent a avut Paunescu, conteaza ca era gras si ca i-a lins in cur pe comunisti, nu conteaza ca pe vremea lui Ceausescu am avut o adevarata Epoca de Aur, conteaza ca dupa aia n-am avut curent, dar nu conteaza nici ca astfel am scapat de datorii), patriotismul capata o forma hidoasa de nationalism de tip nazist (Paunescu era megaloman, Ceausescu ucidea oameni la canal, Antonescu trimitea evrei la gazare si Tepes tragea oameni in teapa de placere), etc. Insa cea mai parsiva si mai infioratoare forma de atac se desfasoara la televizor si in salile de clasa, unde tineretul invata ‘sa nu se inchine la icoanele idealizate ale domnitorilor’, unde celor ce reprezinta viitorul li se spune ca ‘trecutul nostru este eminamente unul de acte pline de lasitate’, ca ‘bataliile romanilor au contat prea putin pentru istoria Europei’ si ca ‘marile puteri abia daca ne bagau in seama, ca nu reprezentam nimic pentru ei, de aceea ne-am si pastrat paminturile’, etc. Aceste INEPTII tradatoare nu fac decit sa cimenteze fundatia pentru scopul suprem al capitalismului decadent al secolului XXI: controlul populatiei!

Haideti sa recapitulam ce se poate intimpla atunci cind lumea se uneste in jurul unui ideal, sub steagul unei natiuni: dispare o intreaga orinduire (revolutiile), sint cucerite popoare intregi (razboaiele), se ating noi culmi tehnologice si de dezvoltare (Germania nazista, America de dupa razboi, China actuala) si, cel mai important, deciziile majore se iau DOAR cu acordul populatiei (daca Germanii n-ar fi crezut in Hitler, nu se aruncau in mijlocul gloantelor pentru el), nicidecum in culisele unei sumbre cabale mondiale, compuse din bancheri si finantisti.

Va voi reaminti un moment emblematic, petrecut acum un an, mai precis in momentul alegerilor prezidentiale, atunci cind se credea ca a cistigat Geoana in turul 2. Pentru mine a fost ceva extraordinar, ceva ce nu voi uita toata viata. Pentru prima oara dupa asa-zisa revolutie, in culmea bucuriei, timp de citeva ore, romanii au fost din nou UNITI! Nu pot uita imaginile acelea din toate marile orase ale tarii, in care ieseau oameni in strazi, purtind simbolurile dreptei si a stingii politice si se imbratisau… Pentru citeva ore nu a mai contat (asa cum e firesc) inutila culoare politica, ci a contat cu totul altceva: credinta de mai bine. Desigur, pina cind JAVRA ORDINARA, sluga supusa a Americanilor, a FRAUDAT alegerile cu ajutorul jigodiilor minate de el din diaspora. Sper ca istoria sa-i faca dreptate acestui umanoid si sa-l arunce la groapa cu gunoi a RUSINII, asa cum merita!

Acum doua zile, la Antena 3, ‘mogulul’ ei, Dan Voiculescu a spus ceva interesant, citez din memorie: ‘Eu incerc sa fiu un capitalist rosu, adica un afacerist constient ca degeaba firma mea produce, daca oamenii nu au bani sa cumpere.’. Iata cum a impletit omul de afaceri, destul de elegant, spectrul politic de stinga cu cel de dreapta, politica sociala cu economia de piata. Asa ar fi normal sa fie, dar lacheii elitelor de astazi au reusit sa transforme pina si afacerile intr-un motiv de dezbinare.

De aceea voi milita INTOTDEAUNA, asemeni poetului Adrian Paunescu, pentru ADEVARATELE valori, pentru ROMANIA si pentru ADEVARATA ei istorie, pentru POPOR si pentru aspectele SOCIALE ale lumii in care traim, pentru UNITATE in tot ceea ce facem, caci doar prin unitate oamenii au putut evolua. Daca nu va convine, mergeti in America! 🙂

Published in: Fără categorie on 12 Noiembrie, 2010 at 7:33 pm  Comments (23)  

Despre asa-numitii ‘intelectuali’ si socialism (2)

Dupa cum am aratat, detractorii ‘intelectuali’ ai poetului sint mai presus de spectrul politic traditional si au un singur punct pe ordinea de zi: canalizarea atentiei catre trecutul sau comunist si prezentarea acestui trecut ca fiind cel mai mare pacat posibil. Ia sa vedem ce vina are Paunescu in realitate! Pentru asta am conceput o metoda simplista (si destul de superficiala) de notare a capacitatilor de conducator, care cred eu ca va servi destul de bine scopului acestui articol. Voi da cite o nota fostului presedinte comunist Ceausescu (omul spre care se ghideaza ura tuturor) si actualului presedinte Basescu (omul care se fofileaza prin politica noastra de ani buni, iesind de fiecare data cu fata curata). Notele sint de la 0 la 10. 10 este pentru Dumnezeu, care nu exista! 9 este acordata conducatorului perfect, care iar nu exista (dupa mine, doar V. Tepes s-ar fi apropiat de nota 9, daca nu ar fi avut cele doua mari scapari ale vietii sale: increderea in unguri si infiintarea localitatii Bucuresti 😀 ). Ca la scoala, statutul de Mare Conducator este absolvit cu nota 5.

Nota pentru Ceausescu – aici ne ajuta foarte tare o fraza cheie, spusa chiar de presedintele Basescu: ‘Daca statea doar 10 ani, Ceausescu era un mare presedinte’. Pentru fraza asta ii voi creste punctajul lui Basescu cu juma’ de punct, deoarece reprezinta una dintre extrem de putinele dati in care Basescu a spus adevarul. Dar sa revenim: dupa cum bine s-a remarcat, perioada in care a domnit Ceausescu poate fi impartita in doua etape – pina in anii 80 si dupa anii 80. Le vom lua pe rind.

Ceausescu, pina in anii 80 (pe cind il laudau poetii): guvernare aproape perfecta pe toate planurile. Atunci s-a nascut si s-a construit Romania moderna, prin munca benevola a intregului popor. Educatia era la mare pret, Ceausescu reusind chiar performanta de a-i invata si pe tigani sa scrie si sa citeasca. Politica externa era geniala iar lupta pentru pace si neatirnare i-a adus numai laude de la toti marii lideri ai lumii. A fost o adevarata Epoca de Aur pe care NU avem voie s-o uitam! Desigur, existau si citeva probleme care tineau mai mult de disciplinarea populatiei (pina atunci formata in mare parte din tarani) cum ar fi o oarecare ingradire a drepturilor si privirea atenta a Securitatii. Cred ca nota 7 pentru acea perioada este o nota rezonabila.

Ceausescu, dupa anii 80: imbatrinit, ajuns paranoic, dar ramas totusi iubitor de Romania, influentat impardonabil de lingai, Ceausescu a ajuns sa chinuie populatia Romaniei. Stim aproape cu totii ce simteam. Cred ca nota zero ar fi o alegere potrivita, DAR nu trebuie sa omitem realitatea. Romania era in continuare tara romanilor uniti, unde nimeni nu murea efectiv de foame, aveam acces garantat la educatie si la un adapost. Cred ca putem sa-i acordam lui Ceausescu doua puncte pentru asta. Iar al treilea punct ar fi pentru rezultatul fara precedent in lume, al crizei auto-induse: plata datoriilor externe! Deci nota 3 pentru acea perioada cred ca este alegerea fireasca.

Media este 5, deci Ceausescu ia examenul conceput de mine cu nota minima. A fost, pina la urma, un Mare Conducator!

Chestia e ca abia acum vine partea interesanta: nota pentru actualul presedinte. O noapte intreaga m-am framintat, incercind sa-i scot puncte, dar n-am prea reusit. Totusi, sa fim drepti: inca mai exista populatie in Romania si traim intre aceleasi granite, deci Basescu are un punct. Cum am promis, pentru porumbelul scapat pe gura mai are jumatate de punct. Si ca sa nu lucram cu jumatati de masura, pentru ca are un ochi mai sus si unul mai jos si te face sa rizi, Basescu mai primeste jumatate de punct. Deci are nota 2! Ah, si ca sa nu fie discutii, exact la ora la care scriu acest articol, Mircea Badea impreuna cu Ciutacu demonstreaza in fata CNA pentru incalcarea unor libertati fundamentale. Deci Basescu ramine cu nota 2 si pica examenul in mod rusinos!

Acum va intreb: de ce este canalizata ura romanilor catre un Mare Conducator, in loc sa fie canalizata, cum e si firesc, catre micul conducator actual? Caci este evident: nu Paunescu este problema detractorilor, ci regimul comunist in frunte cu Ceausescu, regim care nu mai exista la noi de vreo 20 de ani, dar care… (aici voi reveni, mai spre sfirsit).

Inca o chestie care pe mine ma lasa nelamurit: de ce este de fapt acuzat Paunescu? Ca a laudat un Mare Conducator, de care nu s-a dezis niciodata? Ca a apreciat inainte de anii 80 un om care propulsa Romania cu o viteza nemaivazuta pe atunci, care punea romanii sa munceasca BENEVOL pentru patria lor, sa construiasca cu sudoare ceea ce altii se chinuie de 20 ani sa darime? Caci, in afara de Canal (anii 80), unde erau aduse elementele considerate turbulente, TOTUL s-a facut de bunavoie, in plin avint patriotic (vorbesc de anii 60-70). CE NU ERA DEMN DE LAUDA? De ce este invinovatit poetul ca a laudat un om care merita sa fie laudat? Raspunsul e simplu, dar mai inainte sa vedem CINE sint, cu adevarat, detractorii.

Oficial, marii anti-comunisti de azi sint inveliti intr-o aura de mari intelectuali progresisti, de multe ori neintelesi, cu veleitati de martiri. Uniunea Scriitorilor e plina de ei, academia la fel si astfel au obtinut increderea romanilor. Din pacate, acesti oameni nu prea au reusit sa ne puna pe rafturile bibliotecilor carti de valoare, placute la citit, care sa transmita mesaje puternice, apropiate de sufletul omului. S-au ivit de niciunde, dureros de brusc, cu o violenta iesita din comun. Acesti intelectuali cu nume ciudate (special nu dau nume, va las pe voi sa-i descoperiti) nu se afla doar in Romania. Acesti intelectuali se afla aproape in toate tarile si unii iau chiar premii Nobel. Pot fi usor recunoscuti dupa citeva caracteristici principale: subiectul unic de discutie (comunismul si atrocitatile lui), tinuta voit batatoare la ochi (par dezordonat sau barbison, aducind de multe ori cu Lenin, iar la femei fuste neinspirate si atitudine spasita). Neaparat au citeva carti publicate pe care nu le-a citit nimeni dar care sint acoperite de premii, date de aceleasi institutii din care fac parte.

Neoficial lucrurile sint mult mai simple. Sint aceiasi oameni care au stat linga plutonul de executie al lui Ceausescu, sint aceiasi oameni care stau acum in umbra presedintelui Basescu. De obicei sint fii si fiice de evrei comunisti, cu origini rusesti (imi pare rau, nu vroiam sa-i aduc in discutie pe evrei, dar asta e adevarul). Din nou nu dau nume, dar sint absolut sigur ca deja v-au venit citeva chipuri in minte. Acesti ‘intelectuali’ nu se afla intr-un numar mare, dar virulenta si frecventa atacurilor ii propulseaza in ochii si mintea lumii, lipindu-se acolo ca niste scaieti.

Din pacate, cei mai multi detractori ai lui Paunescu sint oamenii simpli, influentati de catre aceste vipere, oameni care, in speranta lor de mai bine, se amagesc cu gindul ca pentru a construi ceva trebuie inainte sa darimi totul. Daca s-ar aplica acest principiu la furnici, in veci nu ar mai reusi sa-si cladeasca musuroaie… dar sa nu divagam. O intrebare interesanta ar fi DE CE tocmai evreii se ridica acum impotriva comunismului, cind de fapt chiar ei l-au initiat in trecut. Fara sa intram in mijlocul teoriilor conspirationiste, eu cred ca motivul este absolut CLAR: comunismul si socialismul in general, ofera putere maselor. Pericolul este URIAS atunci cind intra in joc si componenta patriotica, adica unitatea. Nu este usor sa tratezi cu o masa uriasa si independenta de oameni (vezi miscarile sociale din Franta, care este o tara cu o puternica componenta socialista). Ca tot veni vorba de Franta, am trecut printr-un cartier al Parisului, renumit prin faptul ca este condus de comunisti (nu i-am retinut numele, dar se poate verifica). Era singurul cartier in care nu se plateau locurile de parcare si in care chiriile aveau un pret mic. Singura cerinta era sa fii cetatean francez, pentru a beneficia de aceste beneficii. Cum vi se pare?

Deci socialismul este dusmanul numarul 1 al elitelor! Perfect logic! Dupa Franta, haideti sa vedem ce se intimpla in America, tara condusa de evrei, in care isi duce veacul ‘intelectualul’ Tismaneanu. Intotdeauna m-am intrebat de unde URA aceea coplesitoare a americanilor fata de comunisti. Intotdeauna America a manifestat o ura teribila combinata cu o frica ingrozitoare fata de comunisti, ceva de groaza. Asta chiar fara ca ei sa fi avut vreodata vreo guvernare comunista. Pai iarasi e logic: acolo s-au adunat marii capitalisti, patronii finantelor mondiale si aventurierii financiari. Speculatorii la bursa, bancherii, patronii de mega-corporatii, politicienii economici, toti si-au facut cuib acolo (i-as aminti din nou pe evrei, dar chiar m-am saturat). Pe scurt, America este ultimul tarim al capitalismului. Veti spune ca nu e nimic rau in asta, ca e o chestie OK sa cistigi bani prin forte proprii. DA, aveti perfecta dreptate, e dreptul fiecaruia, doar ca… voi citi oameni cunoasteti care sint in stare sa faca si sa mentina o afacere de succes? Eu cred ca majoritatea oamenilor nu au chef de asa ceva.

Mai mult, in ziarul de ieri am citit o chestie interesanta: China devine a treia putere in FMI! Linga acel articol, lipit de el, mai era unul: senatorul american Lindsey Graham spunea ca SUA va avea o confruntare cu China din cauza politicii ei monetare. Iata in ce directie se misca lumea, dragii mei. Paunescu NU a fost atacat pentru ca l-a lins in cur pe Ceausescu. De fapt, nici macar nu a fost atacat Paunescu, ci Ceausescu. Iar prin extensie, a fost atacat comunismul, de care Paunescu nu s-a dezis niciodata. Acolo se bate, de cind l-am ucis pe Cirmaci ca pe un ciine. Comunismul NU trebuie sa capete fata umana, socialismul NU trebuie sa ofere putere maselor si, cel mai important, poporul NU trebuie sa fie unit, nu trebuie sa simta ca apartine aceleiasi echipe, aceleiasi Romanii. Oricine iubeste aceasta tara, impreuna cu istoria ei, trebuie DENIGRAT, lovit si scuipat, pina la moarte! Cei care repetati, ca in transa, mantra anti-comunista si anti-nationalista, ginditi-va de doua ori!

(va urma)

Published in: Fără categorie on 9 Noiembrie, 2010 at 3:34 pm  Comments (13)  

Despre asa-numitii ‘intelectuali’ si socialism

A murit Paunescu. Chestia asta m-a afectat destul de tare, probabil si din cauza faptului ca intotdeauna l-am considerat cel mai bun poet al Romaniei de azi. Timp de trei zile am crescut rating-ul Realitatii si Antenei3, privind cu sufletul la gura circul aferent. Spre deosebire de celelalte circuri, care s-au produs cu ocazia altor morti, acesta mi s-a parut intr-adevar grandios. Si am simtit o oarecare satisfactie. Intr-un fel mi se confirma ca am avut dreptate, ca am gindit corect: Paunescu a fost MARE!

Desigur, se mai auzeau din cind in cind, ca niste bruiaje venind de pe alte posturi, niste schelalaituri in acelasi ton: ca Paunescu a fost un fel de jeg ascuns intr-un burduf de sclipici, pseudo-intelectual si megaloman, lingator de cururi raposate, comunist melancolic si scabros, etc, etc. Era firesc, doar trebuia sa fie circ de calitate, nu?

Din momentul in care Vadim a scos limba, capacul a fost pus si familia raposatului si-a oftat ultimele lacrimi, am crezut ca totul s-a terminat. M-am intors rapid la viata mea de zi cu zi, adica la Animal Planet, N. G. si Discovery, gindindu-ma ca poate moartea poetului nu a fost in zadar si ca imensa multime adunata linga mormintul lui a inteles cu aceasta ocazie ceea ce trebuia sa inteleaga de mii de ani: ca sintem ROMANI si ca trebuie sa fim UNITI! Am adormit multumit…

…pina dimineata, cind am deschis blogul, curios sa vad daca totusi mi-a citit cineva poezia. Stupoare! Atacul se dezlantuise furibund, pe toate planurile, scrisnind si tipind, invadindu-mi brusc toata diagonala monitorului. Cele mai ‘apreciate’ bloguri de pe WP (blogurile fundamentalistilor crestini si blogul istericului american, fiu de evreu comunist, om de o mare ambiguitate morala, care se crede roman si anti-comunist dintr-o eroare genetica ce-mi scapa, cu nume de Tismaneanu) isi etalau lasciv titlurile veninoase: ‘A. P. rapsodul comunismului dinastic’, ‘A sfirsit A.P… iar incepe’, etc. Cu inima indoita am inceput sa citesc. Apoi am simtit un ghiveci de sentimente, in aceasta ordine: vina, revolta, bucurie.

Sa o luam cu inceputul: m-am simtit vinovat! Vinovat ca am crezut, in prostia mea ca Paunescu merita mai mult decit o groapa comuna, dintr-un colt de Siberie. Cum se poate sa laudam un… un poetas comercial, deloc original, care… care l-a lins in cur pe Ceausescu si regimul lui criminal? E de neiertat! Da, pentru o clipa, dupa ce am citit cele mai ‘bune’ bloguri de pe WP, am vrut sa-mi sterg cit mai repede poezia, la care primisem deja un comentariu din partea lui @Dumnezeueateu (apropo, blogul lui a fost primul meu link adaugat in blogroll). Pai mai frate, daca ELITA intelectualitatii romanesti, in frunte cu Tisminetki, un oarecare Cornea (si pina si intreaga uniune a scriitorilor care l-a considerat doar ‘un poet notabil’) spune ca Paunescu e de cacat, atunci ASA tre’ sa fie!

Apoi a inceput REVOLTA! Wait a minute, mister Tismy! Da’ ce pana mea, eu n-am creier? Ia sa mai si gindim putin!

Am recitit inca o data toate blogurile alea ‘bune’ cu mii de vizualizari, plus inspiratul vers (cu mici probleme de ritm) al colegului de blog. Si i-am luat la purecat (mental)… De unde vine URA asta? Si DE CE? Sa fie o manifestare de dreapta, contra unui om situat in stinga spectrului politic? Hmm… Paunescu a fost, prin excelenta, un poet SOCIAL. Asemeni lui Eminescu, a scris poezie patriotica, dedicata maselor, nicidecum elitelor. Nu poti vorbi de social, fara sa cochetezi cu socialismul, aia e clar. Deci e la fel de clar ca detractorii poetului nu trebuie sa aiba de-a face cu socialismul, si prin extensie, cu latura sa ‘extrema’, comunismul.

Sa fie ei personaje de ‘dreapta’? Poate chiar de extrema dreapta? Aici avem doua probleme: prima ar fi chiar declaratia lui Crin A., presedintele liberalilor, in care el ne explica si latura liberala a poetului. A doua problema tine de extrema dreapta: pai daca nici nazistii nu-s nationalisti, atunci cine? E clar ca indivizii cu bale la gura impotriva poetului NU au de-a face cu spectrul politic traditional (ceea ce nu inseamna neaparat ca nu au de-a face cu politica).

Dar daca indepartam factorul politic, ce ne mai ramine? Pentru ce atita ura, daca din punct de vedere politic Paunescu nu ne deranjeaza cu nimic? De ce atitia oameni il urasc? Pai sa vedem in primul rind care sint acuzatiile: Paunescu e un poet mediocru, care l-a lins pe Ceausescu si… atit! Absolut TOTI detractorii lui se leaga de asta si de nimic altceva. Chestia aia cu ‘canalizarea energiilor tineretului’ este tot o rezultanta a iubirii poetului fata de tovarasu’, deci nu se pune aici.

Prima ‘acuza’ este pe cit de ridicola, pe atit de rau-voitoare. Daca mii de oameni iti zic ca esti beat, te duci automat la culcare. Paunescu a fost si ESTE un poet BUN! Ca tie, domnule ‘intelectual’ post-revolutionar, nu-ti place, asta e problema ta! Menirea poeziilor paunesciene este atinsa cu virf si indesat, rascolesc sentimente, sint scrise corect, au rima. Daca poeziile lui Paunescu nu reusesc sa va atinga abisul sufletului, cititi ‘Exil pe-o boaba de piper’, a ‘marelui’ poet disident Dinescu. Poezia nu e lunga, are trei strofe si ca bonus il puteti urmari in fiecare zi pe autor la televizor. E imbracat in aceeasi geaca unsuroasa…

(va urma)

Published in: Fără categorie on 8 Noiembrie, 2010 at 7:51 pm  Comments (6)  

Poetului

De cite ori ti-ai spus cuvintul

Cu-acel avint molipsitor,

Ai fost sublim, ai fost ca vintul

Care sufla in tricolor

Ai stralucit, ai dat caldura

Precum o Flacara prin nori,

Multi te-au privit atunci cu ura

Dorindu-si chiar ca tu sa mori

Dar tu, nepasator ca marea

Ti-ai asumat al tau destin

Si ti-ai urmat , convins, cararea

Desi n-a fost decit un chin…

Scuipat, lovit, zgiriat cu gheare

Muscat de haite de sacali,

Tipai din ce in ce mai tare

Sa nu mai fim asa penali

Sa nu ne mai furam caciula

Sa fim mai buni, mai patrioti,

Sa-ndepartam minia, ura,

Sa nu ne mai conduca hoti…

Degeaba ai avut cuvintul,

Noi nici macar n-am auzit

De azi incolo numai vintul

Ne va vorbi, caci… tu-ai murit!

Poezie scrisa in 7 Noiembrie 2010, in ziua inmormintarii celui mai mare poet roman contemporan, Adrian Paunescu. A disparut un geniu al poeziei si un mare patriot…

Published in: Fără categorie on 7 Noiembrie, 2010 at 2:02 pm  Comments (6)