Zeii si evreii

Acest post nu are pretentia de a aduce vreo revelatie, dimpotriva! Il scriu pentru a initia o discutie din care sper sa invat ceva, data fiind importanta subiectului. Numai printr-o discutie constructiva vom putea ajunge la niste concluzii demne de luat in considerare.

Da, sa vorbim putin despre… evrei! De-a lungul timpului am fost bombardat din toate directiile de informatii, care mai de care mai bizare, chiar neverosimile, care m-au indreptat incet-incet spre o adevarata psihoza. Evreii s-au transformat, in mintea mea, dintr-o simpla natie in… ceva monstruos. Un fel de zei capriciosi (sic!), intangibili, atotputernici, care fac ce vor cu destinele omenirii si chiar ale planetei. De parca in afara de ei n-ar mai exista si alti oameni!

E un sentiment destul de incomod sa stiu ca exista oameni, ba chiar o intreaga natie, care se comporta ca niste zei. Haideti sa incercam sa vedem cum s-a ajuns aici:

1. Cine sint evreii cu adevarat?

NAȚIÚNE, națiuni, s. f. Comunitate stabilă de oameni, istoricește constituită ca stat, apărută pe baza unității de limbă, de teritoriu, de viață economică și de factură psihică, care se manifestă în particularități specifice ale culturii naționale și în conștiința originii și a sorții comune.

Conform definitiei DEX, evreii nu prea sint o natiune. Statul Israel a aparut abia in 1948 si cu toate astea in prezent majoritatea evreilor traiesc in alte state. De fapt evreii, dupa parerea mea, nu sint decit o comunitate religioasa! Si aici intervine cel mai interesant lucru: evreii sint singura ‘natiune’ care se defineste STRICT prin religie si prin nimic altceva: nu exista evreu care sa nu fie adeptul religiei mozaice si nu exista persoana adepta a mozaismului care sa nu fie evreu. Evreu=credincios mozaic, punct!

Toti evreii lumii pot primi automat cetatenie israeliana la intoarcerea in Israel, deci Israelul este un stat intocmit pe o baza strict religioasa, un loc oficial de adunare al credinciosilor.

Acum, ca ne-am lamurit cu asta, sa vedem ce mai stim de religia lor. Pai in primul rind, cica ei ar fi raspindit monoteismul. Tot ei au creeat crestinismul. De fapt, primii crestini erau un fel de secta evreiasca si timp de citeva zeci de ani dupa moartea lui Iisus majoritatea crestinilor au venit din rindurile evreimii. Crestinii de azi se inchina unui evreu, Iisus, care din cite stiu nu s-a lepadat de religia lui. In ciuda tuturor explicatiilor de ordin teologic, paradoxul ramine (dar asta e alta poveste).

Din pacate nu stiu mare lucru despre religia mozaica, stiu doar ca se bazeaza pe Tora iar comentariile inteleptilor sint prezentate in Talmud. Nu cunosc nici evrei, dar tare mi-ar fi placut sa pot vorbi cu unul. Un lucru cert este ca evreii se cred ‘poporul ales’, precum ne spune si Biblia:  Deuteronomul 7,6:” Că eşti poporul sfânt al Domnului Dumnezeului tău şi te-a ales Domnul Dumnezeul tău ca să-I fii poporul Lui ales din toate popoarele de pe pământ.”

Sa vedem acum ce mai stim de evrei: majoritatea bancilor si finantelor mondiale sint conduse de evrei. Alt lucru verificabil este ca in multe tari, multi din cei aflati la conducerea politica au evrei in familie. De data asta avem o problema: una este sa fi evreu, alta este sa ai evrei in familie. Si eu am avut un evreu in familie, dar nu am absolut nici o legatura cu iudaismul.

Pe de alta parte, ar trebui definit termenul de ‘sionism’. Wikipedia incearca o definitie, cu un articol extrem de interesant.

(va urma)

Anunțuri
Published in: Fără categorie on 1 Septembrie, 2010 at 4:11 pm  Comments (16)  

The URI to TrackBack this entry is: https://goamanu.wordpress.com/2010/09/01/zeii-si-evreii/trackback/

RSS feed for comments on this post.

16 comentariiLasă un comentariu

  1. Explicatia simpla despre evreii care conduc majoritatea bancilor – in evul mediu erau priviti cu inferiori si ca atare nu erau lasati sa practice meserii onorabile (blacksmith, fletcher etc). Asa ca infiintat un fel de banci-camatarii : la vremea respectiva a imprumuta cuiva bani cu dobanda si alte alea era privit foarte prost. Money handlers in general.. Si de atunci au ramas cu meseria de bancheri, sau de oameni care se ocupa (tangential) cu banii – merchants.

    Statu israel exista pt ca :
    -pana sa vina arabii palestina era evreiasca – cei care s’au convertit la islam au ramas acolo, restu au plecat in europa..
    -Acuma evreii au destula putere cat sa poa sa cumpere (cu pretzu razboiului) un teritoriu

    • Palestina nu era evreiasca, dragule, iata alta mostra de istorie oficiala spalatoare de creiere! Statul parazit Israel a fost creat FARA ACORDUL STATELOR ARABE DIN ZONA, capisci? FARA ACORDUL LOR. Din 1948 pana acum inclusiv are loc un genocid sistematic asupra palestinienilor. Si mai sunt si alte chestii care, intr-o buna zi, vor iesi la lumina, minciuna nu poate dura la infinit.

      • Pana cam prin 600AD, zona actuala a israelului era o provincie romana.

        Si cum ar trebui sa stii, romanii nu au prea reusit sa schimbe demografia regiunilor cucerite. Deci in zona respectiva aveam un melanj de pagani-romani, evrei si crestini. Crestinii erau mai ascunsi pana in 313 cand Constantine legalizeaza religia. (evident din motive nu tocmai crestine.. dar asta e irelevant la discutia curenta).

        Desi populatia crestina era din ce in ce mai numeroasa, putem spune ca marea majoritate a evreilor era concentrata in Judea.

        Apoi vin arabii si convertesc/expulzeaza pe cei din zona respectiva (asta prin 640 give or take)…

        Deci pana in momentul ala, palestina/judea avea o populatie importanta jewish.

        Ca apoi israelu a fost format fara acordu respectivilor cu forta armelor dublata de forta banilor e mai putin .. moral 🙂

  2. Explicatii de 2 bani, numai bune pentru spalateii pe creier care, evident, refuza cu obstinatie sa vada adevarul. Dragutii de ei au avansat in finante (si altele) prin: furt, inselaciune, plagiarism, deceptie, violenta, crima. Bogdane, am aici 2 chestii pentru tine, strict legate de postul tau. Io zic ca merita:

    PARTEA I

    ROMÂNIA, COLONIE A ISRAELULUI?

    În ultimii 20 de ani, românul doritor sa se simta în largul sau ca român se împiedica cel mai tare în ideea ca parintii sai au fost capabili de cea mai abjecta crima: genocidul.

    Ca o confirmare a reinstalarii kominternistilor la guvernarea României, în decembrie 1989, dupa 1990 s-a lansat si apoi a fost oficial însusita, inclusiv la nivelul manualelor scolare, teza ca din ordinul Maresalului Ion Antonescu si în conformitate cu legile emanate de guvernarea acestuia, românii au ucis aproape 300 000 (trei sute de mii) de evrei.
    Ne angajam întreaga noastra credibilitate, afirmînd ca nici un document serios nu probeaza acuzatia de genocid si de holocaust adusa românilor. Nici macar pentru un singur evreu nu se poate afirma ca a fost ucis, conform legilor sau uzantelor românesti, pentru motivul ca era evreu!
    Dimpotriva, cînd avem documente credibile, acestea dovedesc limpede ca în România nu a fost niciodata vreun genocid împotriva evreilor sau a altor etnii. Nici „macar” un pogrom, doua… Documentele serioase, autentice, dovedesc mereu ceea ce stiam cu totii pîna în 1990, anume ca în România, regimul Maresalului Ion Antonescu i-a salvat pe evrei, evrei pentru care România acelor ani a reprezentat „o oaza de liniste” (apud istoricul evreu Braham Randolph), un „colac de salvare” (rabinul Moshe Carmilly Weinberger). O spectaculoasa confirmare ne-a oferit-o, recent, însusi presedintele evreu Shimon Peres, care le-a multumit românilor ca i-am protejat pe evrei în timpul celui de al II-lea razboi mondial, facînd, astfel, posibila emigrarea a 400.000 de evrei, cu rol extrem de important în edificarea statului Israel. Dupa cum se stie, declaratia lui Shimon Peres, atît de conforma adevarului, a stîrnit reactia unor oficiali ai minciunii despre Holocaustul din România… Ce sa întelegem din aceasta neconcordanta între presedintele Israelului si activistii Holocaustului?
    Dupa parerea mea, Shimon Peres a vorbit din partea evreilor, tot mai multi, care îsi dau seama ca minciuna cu Holocaustul are zilele numarate si ca singura sansa a evreilor de a diminua consecintele aflarii adevarului este ca ei însisi, evreii, sa dea tonul! Asa cum au facut-o dezvaluind lumii ca vestitul sapun evreiesc nu are nici urma de ADN uman în el! („Dar cine sustine ca evreii ar fi fiinte umane?!”, se spune ca ar fi exclamat un evreu mai hîtru, comentînd dezvaluirea oficializata de Yad Vashem…)
    Daca în România s-a practicat, vreodata, genocidul, acela a fost un genocid antiromânesc! În propria lor tara, adeseori, românii, pentru ca erau români, au fost persecutati, marginalizati ori chiar haituiti de catre straini cotropitori si de minoritari colaborationisti. Perioada kominternista (1945-1960) a încercat sa împinga antiromânismul spre genocid, dar nu a reusit. Amintesc ,în acest sens, unul din motivele pentru care Gheorghiu-Dej a desfiintat la vremea aceea vestita Regiune Autonoma Maghiara: detinutii politici proveniti din aceasta zona a tarii erau numai etnici români. „Numai românii sînt dusmanii comunismului?” s-a mirat Gheorghiu-Dej. Pasamite, maghiarii aveau de-a face cu penitenciarele comuniste numai în calitate de gardieni, anchetatori, procurori etc…
    Dupa 1990, discret si cu scheme mult mai subtile, insesizabile pentru omul de rînd, pentru omul normal, odata cu revenirea kominternistilor la guvernarea României s-a reluat genocidul antiromânesc… Aceste pagini sînt scrise cu amaraciunea si revolta pe care mi le provoaca constiinta ca avem de trait într-o asemenea epoca, guvernatii cu un astfel de program!… De ce? Cu ce am gresit si în fata cui?!
    Încerc de aproape 20 de ani sa înteleg motivele pentru care sîntem acuzati pe nedrept de holocaust, o crima atît de urîta, incalificabila între oameni normali, crima pentru care nu exista în limbajul omenesc termenul potrivit… Asa cum ma asteptam, cercetarea acestui subiect m-a dus departe de evenimentele si faptele din care este alcatuita istoria noastra, a românilor. La vremea respectiva i-am si avertizat pe cei ce ne acuzau de Holocaust: ne obligati sa ne aparam, sa gasim argumente în favoarea nevinovatiei noastre. S-ar putea ca aceste argumente sa sfîrseasca prin a va incrimina pe voi, care ne acuzati într-o maniera atît de cinica si de iresponsabila.
    În principiu, istoria din ultimii 170 de ani a României nu poate fi analizata si înteleasa fara a introduce în relatarea noastra tot cortegiul de evenimente pe care l-a produs aparitia evreilor în numar mare pe meleagurile noastre. În prezentul rezumat al contenciosului româno-evreiesc, al confruntarii dintre români si evrei, al colaborarii dintre noi si evrei, vom orienta toata povestea în functie de o singura problema, care i-a preocupat pe evrei dintotdeauna si cu intensitatea cea mai mare: problema unei patrii, a unui Israel în care sa-si faureasca rîvnitul camin national, evreiesc. Vechimea acestei aspiratii, a acestui vis, se pierde în negura secolelor care s-au scurs de la risipirea evreilor în lume.
    Cert este ca dupa Pacea de la Adrianopol, din 1829, se constata un interes tot mai mare al evreilor ratacitori pentru tinuturile românesti, îndeosebi pentru Moldova si Maramures, unde vin sa se aciueze, într-un numar tot mai mare. Iar cînd spunem Moldova, în termeni mai expliciti avem în vedere si Basarabia, cu Bucovina toata.
    Identificam, din aceasta perspectiva, trei secvente, trei „momente”, trei etape istorice:
    Prima: În a doua jumatate a Secolului al XIX-lea, majoritatea oraselor si tîrgurilor moldovenesti se transforma în localitati cu populatie mixta, jumatate evreiasca. Evreii se instaleaza si în sate, ca arendasi sau cîrciumari. Prin tehnici comerciale oneroase si actionînd în mod evident „în haita”, dupa un program insidios, bazat pe tehnici de înselaciune ingenioase, nemaicunoscute pe meleagurile patriarhale ale Moldovei, evreii ajung, curînd, sa acapareze si sa monopolizeze importante ramuri economice, comerciale si financiare. Destul de repede a devenit limpede pentru liderii politici si spirituali din România care era tinta acestei invazii. Nu era vorba de o întîmplare, de simpla goana dupa cîstig nemuncit, ci totul avea o explicatie, din pacate extrem de grava: se derula astfel proiectul de a instaura un stat evreiesc în Europa, la marginea imperiului rus, pe un teritoriu ce ar fi cuprins Galitia, Maramures si Moldova.

  3. PARTEA II

    ROMÂNIA, COLONIE A ISRAELULUI? (II)

    Reactia noastra de aparare, de legitima aparare, nu a întîrziat sa apara, producînd atitudini, idei, texte care vor deveni o baza teoretica a românismului. Putini sînt intelectualii români de marca si politicienii cu suprafata care sa nu fi luat atitudine critica fata de invazia evreiasca.

    Îi pomenim pe cîtiva: Vasile Alecsandri, Mihail Kogalniceanu, Vasile Conta, Mihai Eminescu, Nicolae Iorga, Octavian Goga, Nicolae Paulescu etc. Aceasta reactie ne-a atras, însa, ostilitatea presei internationale, atît de bine controlata de evrei. O ostilitate împinsa pîna la minciuna, calomnie, denigrare, mistificare etc.
    Mentionam un detaliu edificator: cînd s-au stabilit primele relatii diplomatice dintre România si Statele Unite, de peste ocean ne-a venit ca reprezentant al intereselor americane, ca si consul, însusi seful comunitatii mondiale a evreilor, Franklin Benjamin Peixoto, promotorul cel mai asiduu al proiectului Israel în Estul României. Ce cauta un personaj politic atît de important într-o functie diplomatica atît de marunta, de consul?! Nu functia era vizata, ci spatiul unde avea sa se exercite acea functie: România, programata sa devina, în partea ei de Est, noul Israel! Prezenta lui Peixoto în România, functie mult sub pretentiile unui lider mondial al evreimii, este o dovada în plus si indubitabila, imposibil de interpretat altfel, a insistentei evreiesti, a unor lideri evrei bezmetici, pentru realizarea acestui proiect paranoic: Israel în România!
    Se impune o întrebare: în ce masura evreii de rînd din România cunosteau acest proiect? Proiect care, ca sa ramîna secret si nestiut de români, trebuia sa ramîna secret si pentru majoritatea evreilor…
    Se cuvine, de asemenea, pornita cercetarea asupra contingentului mare de evrei care, în mod deliberat si deschis, au sabotat în fapt proiectul sionist si si-au afirmat loialitatea fata de români si disponibilitatea de a duce o viata normala, statornicita în acest spatiu, evrei sincer deschisi ideii de normalitate în relatiile dintre oameni si popoare. Acesti evrei si-au luat si numele de evrei pamînteni, au avut si un partid care a trimis reprezentanti în Parlament. Au disparut, din pacate, chiar si din …manualele de istorie, sub presiunea sionista din secolul urmator, al XX-lea. Nimeni nu-i mai pomeneste un Tudor Vianu, un Nicolae Steinhardt, un Edgar Papu, un Alexandru Graur…
    Din pacate, printre acesti evrei de treaba, onesti si loiali poporului român care le era gazda, nu-i putem numara si pe Lazar Saineanu si Moses Gaster, pe care autoritatile românesti i-au obligat sa paraseasca teritoriul Tarii. Fusesera identificati ca agenti ai proiectului Israel în România… Agenti cu misiuni discrete si subtile, pe masura înzestrarii lor intelectuale deosebite… Mare pacat!
    Ce a rezultat din proiectul ISRAEL ÎN ROMÂNIA? A rezultat multa suferinta pentru români, sub diverse forme. Multa energie consumata în van, de-o parte si de alta! Multe resentimente adunate într-un secol si ceva de confruntare între nationalismul românesc si paranoia sionista! Istoricii români, prea grijulii sa nu-si compromita relatiile sociale si interesele personale, întîrzie sa faca un inventar riguros al suferintelor noastre. Nu este timpul pierdut, dar deja s-a pierdut multa informatie orala, deseori mai importanta decît toate arhivele.
    Au suferit si evreii din pricina acestui proiect nesabuit, ca si din cauza teroarei impuse de Cahal, de exclusivismul religios talmudic, sa reprime orice tentativa de a se asimila a evreilor. În mod semnificativ, povestea junei Haia Sanis nu a scris-o un evreu, la fel cum nici piesa Take, Ianke si Kadîr… Ca români, nu avem ce ne reprosa fata de evrei. Dimpotriva, avem a le cere socoteala pentru netrebnicul proiect. Cu atît mai mult cu cît, sub o forma noua, vor unii sa-l reia!!…
    O varianta a acestui proiect a constituit-o intentia de a declara Basarabia ca republica socialista sovietica evreiasca… Încercarea s-a produs în anul primei ocupatii sovietice: iulie 1940-iunie 1941. Se convocase congresul „reprezentantilor” poporului din Basarabia, s-a si întrunit acesta, sub presedintia evreului Lazar Kaganovici, dar în ultima clipa acordul lui Stalin a fost retras… Pacat. Ar fi încheiat, definitiv, orice discutie în contradictoriu, vadind pentru toata lumea esenta tembela si criminala deopotriva a proiectului (de tip) sionist!
    Carei instante evreiesti îi putem cere socoteala azi pentru proiectul ISRAEL ÎN ROMÂNIA? Caci avem tot dreptul s-o facem, nu neaparat pentru a pretinde reparatii materiale, cît mai ales pentru a cere ridicarea embargoului mediatic asupra acestui subiect, recunoasterea publica a vinovatiei, retragerea acuzatiilor iresponsabile la adresa românilor, deschiderea arhivelor si tot ce se mai cuvine a dobîndi în numele Adevarului!
    Al doilea episod semnificativ al contenciosului româno-iudaic s-a consumat în timpul celui de al II-lea Razboi Mondial, si include trei momente, mereu invocate de evrei: 1) Pogromul de la Bucuresti, din ianuarie 1941, din timpul Rebeliunii Legionare; 2) Pogromul de la Iasi, din iunie 1941 si 3) Genocidul sau Holocaustul din Transnistria, din septembrie 1941-martie 1944.
    În discutia noastra lamuritoare, trebuie introdus un reper nou si extrem de important, decisiv pentru istoria lumii (sic!): hotarîrea evreilor sionisti, luata la începutul Secolului al XX-lea, de a-si construi o tara în Palestina, pe locul Israelului biblic. Trebuie spus si subliniat ca aceasta decizie nu a tulburat cu nimic comunitatea internationala. Dimpotriva, e de remarcat, cu satisfactie, faptul ca întreaga comunitate internationala a privit cu întelegere si spirit cooperant aceasta doleanta a evreilor, oferindu-le acestora, în completare, si alte teritorii: Madagascar, Uganda sau Rhodesia, în diverse variante, cea mai tentanta fiind aceea a unui stat-metropola Israel în Palestina si un alt teritoriu, cu rang de colonie a primului, în Africa, pentru a putea aduna la un loc un numar cît mai mare de evrei.
    Evident, acestea erau planuri pe „un petec de hîrtie”. Cînd s-a trecut la realizarea Israelului, la colonizarea Palestinei cu evrei care sa accepte voluntar sa-si paraseasca tara si casa în care traisera pîna atunci, s-a constatat ca evreii nu se prea înghesuiau. Reactia lor la ciudatul proiect sionist nu a fost cea pe care au scontat sionistii, era, însa, o reactie cu totul normala: evreii au fost pusi sa aleaga între viata pe care o duceau, uneori de cîteva generatii, într-un mediu social cunoscut, stabil, acceptat, resimtit ca propice pentru viitorul familiei, si stramutarea în necunoscut, într-un climat strain, mai degraba ostil, cu o multime de necunoscute, plin de primejdii. Era de asteptat ca majoritatea evreilor sa ezite, sa nu se grabeasca sa alerge spre misiunea sfînta, istorica, eroica bla-bla, bla-bla, la care erau invitati: refacerea Israelului… Pentru acest proiect, evreii au fost gata sa cotizeze si au facut-o cu generozitate, dar cînd a fost vorba sa faca pasul, atît de socant, de traumatizant, al emigrarii, la care erau invitati, majoritatea au cerut timp de gîndire si de razgîndire… Se pare ca primii care nu s-au grabit sa emigreze în Palestina au fost liderii sionisti, autorii proiectului! Acesta este un moment extrem de important pentru istoria lumii, MOMENTUL CÎND EVREII SIONISTI CONSTATA CA PROIECTUL RECONSTITUIRII ISRAELULUI NU SE POATE REALIZA, DEOARECE NU SE OFEREAU EVREII, CÎTEVA MILIOANE, CARE SA POPULEZE PALESTINA… Consecintele acestui refuz au fost catastrofale pentru istoria lumii, a Europei în primul rînd! Ca si pentru oricare dintre cititorii acestor pagini!… Si anume:
    Nebunia sionista nu a acceptat aceasta situatie, care însemna abandonarea proiectului Israel. Un proiect despre care se putea spune, între oameni normali, ca se nascuse mort… Evreii sionisti nu s-au împacat, însa, cu evidenta faptului ca, în afara de cîteva sute de tineri entuziasti si saraci, alti evrei nu erau tentati sa faca pasul riscant al unei schimbari atît de radicale în viata lor. Decît cel mult, pentru evreii în vîrsta, Palestina era un loc tentant în care sa vii sa mori si sa fii acolo îngropat, în pamîntul strabun… În rest, în mod evident, Palestina nu oferea nici o posibilitate de viata dupa parametrii evreiesti traditionali, îndatinati… Ci numai din pur idealism, cineva se putea lansa într-o asemenea aventura! Dar de unde atîta idealism, la milioane de persoane?!…
    Sionistii nu au abandonat proiectul, ci au imaginat faza a doua a proiectului, solutia de „avarie”: constrîngerea evreilor de a-si parasi casa si tara pentru a se stramuta în Palestina, în Eretz Israel!
    Conform principiului …moldav: daca voi nu ma vreti, eu va vreau…
    Cum puteau fi obligati milioane de evrei sa ia calea pribegiei spre tinutul inospitalier al Palestinei? Cu ce îi puteau constrînge evreii sionisti pe ceilalti evrei? Cu nimic! În nici un chip! Singurii care îi puteau constrînge pe evrei erau …neevreii, autoritatile din tarile unde traiau multi evrei! Iar instrumentul care i-a si constrîns pe evrei sa plece au fost …doua: holocaustul si comunismul.
    Ce au în comun cele doua mari hecatombe? Un singur lucru: rolul benefic, decisiv, pe care l-au jucat în aparitia si consolidarea statului Israel. Suferintele evreiesti îndurate în al doilea razboi mondial, mediatizate bine, chiar în exces si cu exagerari fara precedent, au sensibilizat lumea întreaga, cu deosebire pe cea anglo-saxona, astfel ca ideea de a se constitui un stat nou, tara si camin pentru evreii atît de urgisiti, s-a impus aproape de la sine publicului si guvernelor, fara eforturi deosebite. Efectul cel mai important al persecutiilor anti-evreiesti din Germania si tarile satelit ale acesteia a fost ca un mare numar de evrei au ales sa emigreze, totusi, în Palestina, în viitorul Israel. În plus, dupa constituirea sa, statul Israel a început sa beneficieze de sume impresionante, percepute ca reparatii pentru suferintele evreilor loviti de Holocaust.
    Dar nici pe departe evreii astfel ajunsi în Palestina de teama nazistilor, deci pîna în 1945, nu erau suficient de multi pentru a asigura functionarea unui stat si pentru a contra-balansa numarul relativ mare de palestinieni. Mai era nevoie de alti evrei, mult mai multi. Acestia au venit din tarile de curînd intrate sub regim comunist. Evreii din aceste tari au luat calea emigratiei, în numar tot mai mare, pe masura ce regimul comunist instalat se arata tot mai nepotrivit cu starea de normalitate, mai abuziv, criminal propriu zis. În tarile obligate sa treaca la comunism a crescut brusc numarul celor doritori sa-si paraseasca tara din cauza noului regim.
    S-a creat o adevarata psihoza a plecarii, bine întretinuta de propaganda occidentala. Dar o data lasata cortina de fier, s-a interzis dreptul de a-ti alege tara în care sa traiesti, dreptul de a parasi tara în care te afli. Binefacerile comunismului devenisera obligatorii. Cu o singura exceptie: numai evreii puteau parasi raiul comunist! Evreii inventasera comunismul si, ca beneficiari ai brevetului, aveau dreptul numai ei sa se lepede de comunism…

  4. In alta ordine de idei, pentru cine nu stie, Wikipedia mai este numita si Zio-Wikipedia. Prietenii stiu de ce…

  5. Ehee, si inca una. Foarte inspirat un prieten de-al meu atunci cand i-a numit pe evrei „Fetita cu chibrituri a istoriei”…

  6. Mai arunca-ti o privire si aici:

    http://www.ziomania.com/

  7. @Mike, am si eu o nelamurire: cum puteau niste oameni considerati ‘inferiori’ in evul mediu sa puna mina pe cel mai important segment al vietii de zi cu zi: BANII? Si atunci, ca si acum, banii invirteau lumea. Mi se pare foarte ciudat, de-a dreptul ilogic, sa pui o rasa ‘inferioara’ la cirma banilor, in detrimentul muncii fizice. Eu stiam ca, dimpotriva, pe linga idioatele considerente religioase, evreii mai erau asupriti si din cauza ocupatiilor lor, nu prea ‘ortodoxe’.
    Un exemplu concret ar fi doctorul evreu al lui Ludovic al XIV-lea, care a fost demis din cauza invirtelilor de curte ale lui Fagon. In paranteza fie spus, doctorul evreu, al carui nume imi scapa acum, era un doctor BUN! Fagon a reusit performanta sa ucida aproape toata familia regala 🙂
    Deci daca evreii erau rasa inferioara, cum naiba ajungeau medici la curtile regale?
    Teoria ta pur si simplu nu tine, cu evreii din evul mediu. Dar DA, catolicismul i-a cam ‘ars’ pe ici pe colo.
    Apropo, de masonerie ce zici?
    Despre istoria evreilor am sa ma mai informez, deocamdata nu am cunostintele necesare.
    @XYZ, imi este cunoscut articolul asta. De fapt, chiar din cauza lui m-am apucat de scris. E ultimul venit in pleiada de articole ‘bombastice’. Din nou, nu am dovezi suficiente sa pot spune ceva raspicat.
    Daca nu v-ati dat seama, tocmai asta incerc eu sa fac aici. Sa expun ceea ce se stie CU CERTITUDINE despre evrei si apoi, pe baza asta, sa trag o concluzie. Si nu m-ati lasat sa termin articolul 🙂

  8. Apropo de ‘fetita cu chibrituri’. Iata aici
    https://goamanu.wordpress.com/2010/06/04/o-intilnire-bizara/
    unul dintre primele mele articole pe WordPress, care a trecut neobservat 🙂

  9. Tare faza cu intilnirea bizara. Una din cele mai tari de fapt. Bogdane, nu stiu daca vei avea vreodata dovezile suficiente despre care vorbesti, atita vreme cit istoria acestui popor este cladita pe minciuna si, mai rau de-atit, lumea are creierul spalat si din acest punct de vedere. Eu inteleg ca vrei sa ajungi singur, zici tu, la niste concluzii, dar cum sa ajungi daca refuzi informatia? Singur cum? Ma rog, poate nu m-am exprimat io corect… Ti-am recomandat 2 autori intr-un post precedent, ti-am spus, nu ma tin de tine ca Ivan cu fluierul sa ii citesti, lol, dar TV Moldovan pune accent exact pe chestia cu evreii. Faci cum crezi in cele din urma, totusi eu ma bucur ca aici am gasit pe cineva aflat pe aceeasi lungime de unda cu mine…

    • @XYZ, am cartea lui Moldovan pe desktop de vreo saptamina. Atita ca nu prea mi-a placut componenta ezoterica… dar probabil ca o voi citi.
      Nici vorba sa ma supar ca postezi acele articole. Doar ca le voi lasa la comentarii. Si apropo, orice comentariu e binevenit 😉

  10. Ma bati daca postez si partea III?

    „ROMÂNIA, COLONIE A ISRAELULUI? (III)

    Paradoxul situaţiei se pretează la numeroase interpretări şi comentarii, inclusiv amuzante, sarcastice. Comentariul cel mai justificat, însă, este unul dramatic: aşadar, simplificînd lucrurile, dar fără a le deforma propriu-zis, avem motive să credem că instaurarea comunismului de către evreii kominternişti în Europa de Est a avut drept scop să deterioreze condiţiile generale de viaţă, ale tuturor, în aşa măsură încît să-i determine pe evrei să emigreze în Palestina şi în Israel.

    Spune multe detaliul că, practic, numai evreii puteau părăsi legal regimul comunist. Pentru ne-evrei nu a existat nici un mijloc legal. Mulţi ne-evrei, dorind să plece cu orice preţ din lagărul comunist, au plătit cu viaţa sau cu libertatea această încercare. Ne-evreilor, care au rămas în lagărul comunist, nu le-a fost uşor. Desproprietăriţi şi pauperizaţi, foarte mulţi marginalizaţi ca indezirabili sau inadaptabili ideologici, mulţi arestaţi şi condamnaţi pe nedrept, se poate spune că pentru majoritatea locuitorilor din aceste ţări viaţa s-a schimbat radical în rău, devenind insuportabilă în multe privinţe. Niciodată nu am primit un răspuns logic la întrebarea de ce, cui a folosit experimentul comunist, falimentar dinainte de a se naşte? Întrebăm acum: în ce măsură este corectă ipoteza că toate aceste nenorociri care au afectat jumătate din Europa, s-au petrecut pentru a-i determina pe evrei să părăsească aceste ţări în care trăiau de cîteva generaţii şi să emigreze în Israel?
    Nota bene: aceiaşi evrei, invitaţi să plece în Israel, pe vremea cînd ţările respective nu erau încă comuniste, ci ţări „normale”, nu s-au arătat deloc dispuşi să le părăsească. Schimbarea de atitudine a evreilor faţă de ideea plecării în Israel a fost în mod clar cauzată de schimbarea regimului social-politic în ţara de baştină… În privinţa asta nu poate exista nici o îndoială! Cererea de plecare a evreilor din România a fost, sub comunişti, mult mai mare decît pe vremea lui Ion Antonescu… Comunismul a fost mai greu de suportat decît aşa zisul regim de exterminare!
    Mi se pare evident că e mult adevăr în această ipoteză. Chiar dacă vom identifica şi alte cauze şi scopuri pentru experimentul comunist, ipoteza subordonării experimentului bolşevic la proiectul sionist de comasare în Israel a unui număr cît mai mare de evrei nu poate fi respinsă şi trebuie consacrată ca atare. Caz în care, în mod evident, avem datoria să ne întrebăm cine poartă răspunderea pentru imensele suferinţe pricinuite de instalarea comunismului în Europa de Est! Să nu ne sfiim să arătăm acuzator spre liderii sionismului! Nebunia sionistă a făcut şi face în continuare multe victime şi printre evrei! Cu atît mai mult avem dreptul să cerem liderilor şi organizaţiilor sioniste, înseşi ideii sioniste (sic!), să dea socoteală în faţa tuturor, evrei şi ne-evrei, pentru milioanele de vieţi distruse ori batjocorite! Zeci, sute de milioane de oameni care au suferit ca niciodată în istorie! O mai spun o dată: eu şi oricare dintre cititorii acestor rînduri am fi avut o viaţă mai uşoară, mai frumoasă, mai îndestulată dacă sioniştii nu ar fi conspirat şi acţionat pentru proiectul Israel în Palestina, prin care au stricat tihna şi normalitatea existenţei noastre ca români, ca europeni, ca oameni! În nebunia lor, nu au avut nici un scrupul! Au recurs, însă, cu viclenie, inclusiv la stratagema clasică a inversării rolurilor: noi, victimele, am devenit vinovaţi de crimele plănuite şi înfăptuite de ei, de sionişti şi de evreii kominternişti!…
    …Acesta ar fi al treilea moment de tensiune – eufemistic vorbind, din istoria relaţiilor dintre români şi evrei. Momentul cel mai dureros…
    Românul se fereşte, în ultima vreme, să mai spună că „mai rău nu se poate”. A spus-o de atîtea ori înainte de 1990, pe vremea lui Nicolae Ceauşescu, pentru ca după aceea să constate, cu perplexitate şi amărăciune, că se poate, „se poate şi mai rău”!… Vorba asta se potriveşte şi pentru necazurile noastre cu evreii. Se pare că al treilea moment, cît va fi fost el de dureros, n-a fost totuşi cel mai! Căci a urmat şi al patrulea …moment, încă neîncheiat, în care trăim şi evoluăm noi, cei de azi!…
    Dacă în 1944, evreii comunişti, kominternişti, au ajuns să pună mîna pe guvernarea României şi să-şi facă de cap sub protecţia ocupantului sovietic, după 1990 România a ajuns, din nou, sub controlul unor structuri evreieşti (tot kominterniste?), fără ca acestea să se bucure de un sprijin extern brutal şi prea evident. În mod semnificativ, principalii actori ai evenimentelor din decembrie 1989, adică Ion Iliescu, Petre Roman şi Silviu Brucan, care au pretins a fi aduşi de „valul revoluţiei”(!!!) în fruntea evenimentelor, aparţin fostelor structuri kominterniste. Ion Iliescu şi Petre Roman ca urmaşi cuminţi ai unor kominternişti notorii, identificaţi sigur ca agenţi sovietici, iar al treilea, Silviu Brucan, ca supravieţuitor al valului kominternist abătut asupra României, după august 1944. Petre Roman şi Silviu Brucan, evrei cu acte în regulă, Ion Iliescu cu o naţionalitate ceva mai …complexă, amestec de bulgar, evreu şi, probabil, ceva român. Ion Iliescu nu a dat niciodată dovadă că ar simţi româneşte. De ceilalţi doi, ce să mai vorbim?!…”

  11. Ignora componenta ezoterica, desi (ai sa vezi ca) toate se leaga pina la urma.

  12. […] primul rind, asa cum aratam aici, aici si aici, avem MULTE de invatat de la cei ce ne conduc! Evreii ne invata sa fim uniti, […]

  13. problema e ca religiile sunt prin excelenta niste partide, cu toate pacatele partidelor din toate timpurile, inclusiv din cele mai grele – genocid etc. De aici si rezulta ca evreii sunt in orimul rind un partid si apoi natiune sau alteceva.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: