Jurnal de scriitor ratat (1)

Azi m-am pus din nou pe scris romanul, dupa o pauza de peste o luna. Efectiv sint exasperat: toate gindurile mele, frumos aranjate, toate ideile indelung rumegate, toata continuitatea s-a dus pe apa simbetei. Am stat aproape o ora si m-am uitat la foaia goala din Word, muscindu-mi buzele cu ciuda. Asa se intimpla atunci cind trece prea mult timp, cind te desprinzi de creatie. Oare asa se va simti si D-zeu cind se va reintoarce pe pamint dupa mai mult de 2000 de ani? 🙂

Apropo, am vrut sa continui blogul, sa compun o poezie atee (bineinteles). Primul vers il aveam deja in cap:

Printre stele si planete,

Uns cu mir si plin de seu

Fluturind voios din plete

Se intoarce… Dumnezeu! 😀

Da, stiu ca suna penibil, dar aveam de gind sa o fac destul de savuroasa. Insa am abandonat! La fel cum voi abandona multe bloguri de acum inainte. Arta cuvintelor e o curva egoista, care te face si te stoarce. Daca scriu la roman, dupa citeva pagini nu mai sint bun de nimic (la scris). E prea solicitant si orice blog sau text, indiferent cit de penibil, mi-ar fura energia creatoare pentru… Marea Carte. Da, e mare, pentru mine!

O scriu de vreo doi ani, are deja o istorie a creatiei ei. Am terminat-o acum citeva luni, am trimis-o la editura, apoi, inainte de a reusi cineva de acolo sa o citeasca, am retras-o. Acum am rescris mare parte din ea si in prezent o completez, adica scriu continuarea.

De multe ori ma intreb daca voi reusi sa o scot vreodata, sa-i ating FIZIC paginile si coperta, sa ma agat de ea cu tandrete, gindindu-ma prin cite am trecut pentru ea. E o relatie de dragoste deja, dar si de ura, asa cum ii spuneam prietenului Armand. La cit m-a chinuit, la cite iluzii mi-a dat, la cite am renuntat pentru a o scrie… dar asta e drama fiecarui scriitor, inclusiv a lui. Cititorii nu trebuie s-o stie niciodata.

Va veti intreba de ce va spun atunci toate astea. Sincer? In primul rind ca ma simt descatusat, azi am reusit totusi sa umplu jumatate din pagina aia goala de Word, am reusit sa-mi adun gindurile si asta inseamna mult. Am reintrat in viitor, printre personajele mele, pierzindu-ma in meandrele povestii lor, absolut fascinante. Nu o spun ca sa imi fac reclama, ci doar sa va atentionez: daca scriitorului ii place, atunci e imposibil sa nu-i placa si cititorului, macar unora!

Alt motiv ar fi ca sa asigur continuitatea blogului, sa va tin ‘legati’. Era o vorba, ‘cuvintele au forta mai mare decit armele’. Puteti fi siguri ca imi voi etala arsenalul, ca sa va inrobesc. Apoi va urma romanul… adica victoria completa. Sper!

Bogdan (cel Nazdravan) 😉

Anunțuri
Published in: Fără categorie on 1 Iulie, 2010 at 5:52 pm  Lasă un comentariu  

The URI to TrackBack this entry is: https://goamanu.wordpress.com/2010/07/01/jurnal-de-scriitor-ratat-1/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: