Adevarata mintuire

Zilele astea am avut o mare ‘revelatie’! Mi s-a ‘revelat’ (observati ghilimelele) cum va arata viitorul (daca totul va decurge in mod firesc) si, in acelasi timp, am descoperit un nou fel de eroi, oameni ca si mine, care nu au nimic special, doar ca… au fost religiosi!

Este pentru prima oara cind pot observa, cind pot simti, triumful de netagaduit al ratiunii si al bunului simt. Si sint fericit!

Este pentru prima oara cind am putut vedea oameni care incearca sa se lepede de credinta, de religie, doar prin mintea si fortele lor proprii. Si am fost impresionat, aproape pina la lacrimi. Nu mi-as fi imaginat vreodata cit poate fi de greu!

Eu am crescut intr-o familie de atei, in spirit liber, fiind doar indrumat pe aceasta cale in rarele cazuri in care m-am lasat influentat sau am avut indoieli. Cu toate ca nu am dat pe la biserica, nu am avut icoane, nu m-am rugat, m-am bucurat impreuna cu crestinii la sarbatori si la nunti si m-am intristat la inmormintari. Dar atit! Suficient pentru ca sa ma feresc, dintr-un instinct primar (l-as numi de autoconservare indusa) de a lua numele Domnului in batjocura (e drept ca uneori nu ma puteam abtine, dar rar).

Deci cu toate ca eram ateu cu state vechi, ma feream pe cit puteam de a lua contact cu religia, de a o ‘supara’ in vreun fel. Pentru mine problema se punea foarte simplu, fiind doar doua variante: Dumnezeu exista dar eu nu l-am cunoscut, sau Dumnezeu nu exista, deci nu am de ce sa-mi fac probleme. Cu timpul am ajuns sa-mi formez un fel de pseudo-religie personala, din nevoia fireasca a omului slab de a diviniza, de a se simti protejat in nimicnicia lui. Dumnezeu era un fel de nor pe care era mai bine sa nu-l jignesti, dar care nu avea legatura cu religia sau cu destinul meu. Era o credinta falsa, ca toate celelalte, dar asta e alta poveste.

Ideea este ca eu nu m-am simtit niciodata amenintat de Dumnezeu, pentru ca nu credeam in vreo religie anume, nu respectam niste dogme, nu-L purtam cu mine peste tot. De aceea, acesti oameni care au fost practicanti ai unor religii si care acum se straduiesc sa scape de falsul Dumnezeu mi se par niste adevarati eroi, demni de toata lauda. Inainte imi era ciuda pe credinciosi ca nu pot sa se lepede de credinta, credeam ca sint atit de inapoiati incit refuza sa inteleaga sau pur si simplu nu sint in stare sa-si dea seama pe ce lume traiesc. Acum stiu ca am gresit!

Am citit framintarile multora dintre ei pe un blog si efectiv mi s-a facut parul maciuca! Oamenii sufereau cumplit, incercind sa se rupa organic de o credinta inoculata pina in strafundul mintii lor, incercind sa biruie demonul irationalitatii doar prin puterea ratiunii. Incercati sa dormiti singuri noaptea intr-o casa veche, straina, in mijlocul unei paduri, intr-o liniste de mormint. Nu prea cred ca veti reusi si indiferent cit va veti repeta ca nu exista diavol, vircolaci, fantome sau vampiri, tot nu va veti simti confortabil. E vorba de instinctul oricarei fiinte de a-si pastra simturile treze intr-un mediu necunoscut si aparent ostil.

Tocmai de aceea ii admir pe cei ce se straduiesc sa taie tentaculele religiei, cind mult mai comod si mai simplu le-ar fi fost sa se roage sau sa se spovedeasca pentru momentul de ‘pierzanie’.

Am vrut sa-i ajut, sa le explic ca nu au de ce sa se teama si ca totul e o parere, o iluzie creata si alimentata din momentul in care au deschis ochii (la propriu) in aceasta lume. Ca nu exista Iad si Rai si nici Dumnezeul neiertator din povestile evreilor si nici Fiul lui blind si supus, care se pare ca nu prea l-a mostenit. Nu exista mai nimic din cele scrise in Testamentele mai vechi sau mai noi, decit istoria romantata si mistificata a unui popor ghinionist.

Am vrut sa le spun ca pur si simplu nu au de ce sa se teama de ceva ce nu exista, dimpotriva, ar trebui sa se bucure ca au ocazia sa-si ridice fruntea, victoriosi, si sa priveasca in ochi, fara teama, viata si mareata Natura, singura care ar merita sa fie cu adevarat laudata.

Am vrut sa le spun acestor eroi multe, sa-i incurajez, sa le alung teama aceea sufocanta, sa-i fac sa nu se simta singuri in demersul lor curajos. Dar mi-am dat seama ca ei deja STIU totul, si tocmai de aceea continua! Le este cu atit mai greu cu cit cei ce le-au fost aproape, pe cind imparteau aceeasi religie, acum ii reneaga dureros, ii palmuiesc si ii ameninta cu cele mai cumplite chinuri ale Dumnezeului lor inchipuit, care nu le permite nici un fel de abatere de la stupida credinta.

Dar acesti eroi continua sa lupte, se aduna in grupuri sa-si povesteasca experientele, sa invete si sa-si faca curaj. Desigur, in lungul drum spre adevarata ‘mintuire’ se pot intimpla multe. Multi ajung sa nege aproape violent vechea lor credinta, sa-i priveasca cu repros pe cei ramasi (tot mai putini), ce aleg sa aiba un somoiog de paie in loc de creier, asemeni papusilor. Este firesc, este normal ca, in procesul de vindecare sa iasa puroi, sa trebuiasca sa elimini tesutul mort. Dar, odata ajunsi spre sfirsitul vindecarii, se vor linisti si vor imbratisa soarele ratiunii cu emotia unei mult-prea-asteptate revederi 🙂

Eu nu pot decit sa-i privesc cu simpatie, sa-i incurajez sincer de pe margine, prin simplul fapt ca EU EXIST, RESPECT NATURA, INTELIGENTA, BUNUL SIMT SI, IMPLICIT, OAMENII, FARA SA PRACTIC VREO RELIGIE SAU CULT, FARA SA CRED IN VREUN DUMNEZEU INEXISTENT, CARE POATE ISI JUSTIFICA EXISTENTA IN JUNGLA UMANA DE ACUM 2000 DE ANI!

Iar cind, in mod sigur, eroii vor ajunge la sfirsitul cursei lor, obositi si raniti, vor fi intimpinati de o comunitate URIASA de oameni liberi si inteligenti, care ii vor primi cu simpatie si respect, cu bratele deschise, cum primesti orice frate. Si impreuna vom construi lumea noua, in comuniune cu singurul lucru ce se apropie de notiunea unui Dumnezeu: NATURA! Natura ne asteapta rabdatoare sa ne reamintim de ea, sa ne treaca lunga perioada (de mii de ani) in care am uitat-o, inchinindu-ne si omorindu-ne pentru niste JALNICE ILUZII!

Anunțuri
Published in: Fără categorie on 9 Iunie, 2010 at 2:45 pm  Comments (5)  

The URI to TrackBack this entry is: https://goamanu.wordpress.com/2010/06/09/adevarata-mintuire/trackback/

RSS feed for comments on this post.

5 comentariiLasă un comentariu

  1. De mine și de alți comentatori de la articolul meu vorbeai? 🙂 Mă simt onorat.

    Vezi că ți se pregătește o surpriză plăcută…

    • Da, de blogul tau era vorba 🙂
      Si eu ma simt onorat pentru ca m-ai vizitat, deci sintem chit. Astept surpriza 😉

      • Ce pot să zic? Chiar mă simt onorat.

        Surpriza vine pe 16. Scuze că vine așa târziu, dar mai repede nu prea s-a putut.

  2. Multumesc frumos Zergule, sa stii ca m-am bucurat 🙂 De fapt, mi-a crescut azi traficul de vreo 5 ori. Acum ma simt dator sa nu-mi las fanii nesatisfacuti 😛
    Ti-am trimis mesaj pe blogul tau, dar se pare ca am probleme cu sistemul tau de mesagerie, ca primesti numai jumatate din mesajele mele. Cred ca nu m-am prins eu cum functioneaza instalatia 😦


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: