E greu sa mai scriu vreun articol de blog. De o saptamina nivelul adrenalinei este la maxim iar oboseala la fel. Inca nu mi-am pus ordine in ginduri si cred ca nici nu o sa-mi pun prea curind.
Ca un fel de sumar al activitatilor mele: o saptamina de iesit in strada, in medie 5 ore pe zi de stat in picioare in spatele unei pancarte, trei interventii in fata multimii si milioane de ginduri si sentimente, de multe ori contradictorii. Cred ca cel mai important este ca pentru prima oara in ultimii 22 de ani m-am simtit liber, cu adevarat LIBER! Doar asa se justifica statul in picioare cu orele, in frig sau pe ploaie si energia care nu ma parasea nici macar in orele tirzii ale diminetii.
De ce m-am simtit liber? Pentru ca in sfirsit am putut sa ma manifest nestingherit, sa spun in fata lumii ce gindesc si, poate nu in ultimul rind, mi-a revenit speranta de mai bine. Cred ca la fel au simtit si ceilalti oameni care erau acolo.
Am vorbit in centrul Timisorii despre tiganii din centrul Timisorii care ne-au luat casele istorice, am vorbit despre manipulare, mafioti, coruptie si capitalism. Cine si-ar fi imaginat acum 10 zile ca se va putea asa ceva? Nu mi-a pasat de fortele de ordine (care s-au purtat exemplar), nu mi-a pasat de sacalii ce ne conduc, nu mi-a pasat de nimeni. Nu asta inseamna adevarata libertate?
In privinta demonstratiilor, chiar nu stiu ce sa zic. Manipulari sint cu duiumul, lumea de multe ori se comporta normal (adica asemeni unor oi), televiziunile se pare ca fac ce stiu ele mai bine, adica mint si dezinformeaza, politicienii… ooo, da, tare as vrea sa stiu ce fac si ce gindesc politicienii nostri. De ce? Pentru ca afara, pe strazi, am vazut citiva oameni hotariti, atit de hotariti incit nu vor sa plece acasa decit cind vor disparea toti de pe scena politica. TOTI! Si eu zic ca bine fac. Asta inseamna Occupy pina la urma, nu? Schimbarea sistemului.
Sistemul trebuie schimbat. Fie ca vrem, fie ca inca nu stim ce vrem, sistemul trebuie schimbat! Asta daca nu vrem sa ne afundam intr-o noua epoca intunecata, o epoca a manipularii, a depersonalizarii, a sclaviei subtile, a genocidului mascat, a incarcerarii trupului si sufletului. Acum sintem putini, dar eu cred ca in curind vom fi multi. Precedentul s-a creat. Dupa ce marile miscari de mase din SUA, Spania, Italia, Anglia, etc au dat startul, a venit si rindul Romaniei. Numai ca de data asta nu mai e vorba de acapararea resurselor de vreun sinistru imperiu, nu mai e vorba de manipulari politice si interese corporatiste ci… dimpotriva. Pur si simplu lumea s-a saturat! Cei care ne conduc (din umbra sau din lumina reflectoarelor) au strins surubul prea mult. Au devenit atit de siguri pe ei incit au gresit. Au adormit acolo, pe muntii imensi de giuvaeruri pe care stau, pe pernele moi parfumate, aranjate de cadine dezbracate. Si-au rotit ochii lor imbuibati in orbite, s-au intors cu fundul la cei ce ii hraneau si ii alimentau. Iar asta ii va costa. Trebuie sa-i coste!
Odata cu primele demersuri curajoase aparute (impotriva capitalismului, a religiei institutionalizate, a bancilor si corporatiilor) lumea a dat semne de trezire. Impactul, cel putin la mine, a fost fulgerator. Pur si simplu gindurile si sentimentele mele au capatat glas, au capatat o forma concreta, confirmata si de altii. A fost inceputul sfirsitului. Depinde acum tot de stapinii lumii (ai resurselor, ai banilor, ai natiunilor) cum va arata acest sfirsit. Dintr-o pornire de copii razgiiati, s-ar putea ca acesti avortoni sa distruga tot ce au… adica aproape toata Planeta. Iar impreuna cu ea, intreaga rasa umana. Speram ca nu va fi cazul! Oricum, daca se va intimpla asta, NOI TOTI sintem de vina ca am crescut astfel de monstri la sinul nostru. I-am nascut si i-am crescut!
Dar mai este o mica posibilitate: sa ii oprim acum, in ultimul ceas. Mai exista acea microscopica posibilitate sa fim uniti si sa reusim sa-i inchidem in custi legate cu lanturile noastre groase, sa-i incuiem cu lacate solide si sa-i aruncam in abisul uitarii. Mai exista acea infima speranta ca totusi omenirea nu a evoluat de pomana, ca Planeta Albastra nu a devenit degeaba asa, ca paradisul terestru nu este pierdut si ca viata noastra va intra pe fagasul firesc, universal, al nestinselor energii creatoare ce se impletesc atit de armonios in jurul sufletelor noastre.
Credinta adevarata se naste doar in libertate! 
